Acasă Informatii Informatii Primarie/Prefectura jurnalul.ro : Investiții la sat rămase de căruță.

jurnalul.ro : Investiții la sat rămase de căruță.

21
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 Cele opt minuni ale lumii din Cungrea

Autor: Alex Nedea

Investiții la sat rămase de căruță. Cele opt minuni ale lumii din Cungrea

La 11 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, satul românesc a rămas tot în epoca medievală: cu 70 la sută din drumuri cel mult pietruite, cu doi din trei săteni cu wc în fundul curții și cu cea mai mare parte fără acces la apă curentă. Asta și pentru că o parte din banii pentru investiții au fost risipiți pe proiecte cu utilitate zero. Jurnalul demarează de astăzi un serial despre unele dintre cele mai absurde cheltuieli făcute fără cap și fără coadă.

În comuna Cungrea, din județul Olt, cineva a pus chelului tichie de mărgăritar. În comună, nu erau de nici unele. Nu tu apă curentă, nu tu canalizare, nu tu o palmă de asfalt mai acătării. Localitatea e la zeci de kilometri de cel mai apropiat spital și ai putea spune că, după cum șade așezată de Dumnezeu în mijlocul unei păduri de fagi, aduce cu un pustnic într-o colibă. Locuri de muncă nu sunt, căci fabrici nu există. Dar e foarte bine, ar spune optimiștii, măcar aerul curat dat de codru e netulburat. În acest cadru natural, fostul primar a zis că cel mai bine ar fi să amenajeze neapărat și în maximă urgență niște…. spații verzi. Și s-a apucat să facă parcuri, și a tot făcut și nu s-a mai oprit. Așa a apărut parcul de la primărie, parcul de la școala veche, parcul de la cealaltă școală veche, parcul de la cabinetul medical, parcul de la fostul dispensar veterinar, și tot așa, până a ajuns să îmbogățească localitatea cu opt parcuri de râd acum și curcile din sat.

„Dacă suntem puțin realiști, ce nevoie ai tu de spații verzi când tot satul e verde, domnule?!”, se întreabă retoric unul dintre localnici, sorbind dintr-o cinzeacă nu departe de parcul numărul șapte, ăla în care băncile nici măcar șuruburi nu mai au, darămite scânduri. Și are dreptate omul, dacă te uiți pe cifre: satul e înconjurat de 2.600 de hectare de pădure. Asta înseamnă că fiecăruia dintre cei 2.000 de localnici îi revin 10 mii de metri pătrați de natură. De o mie de ori mai mult decât unui bucureștean, care dispune de atâta verdeață cât să îi încapă în dormitor.

Relaxarea sătenilor este tot tot pe marginea șanțului

Și cu o asemenea ofertă, nu e de mirare că spațiile verzi din Cungrea au rămas fără priză la public. „Cu atâtea parcuri în jurul dumneavoastră, tot pe marginea șanțului staţi?”, întrebăm o femeie între două vârste care se odihnea, cu o seceră în mână, pe un podeț.

„Nu ne arde nouă de bănci, nu băncile ne trebuiau. Ne trebuia altceva: pe ulița noastră nu e conductă de apă!”, ne răspunde. O cheamă Maria Mircioiu și lucrează în folosul comunității pentru a primi ajutorul social de 140 de lei pe lună. Ea este cea care are grijă de singurul dintre cele opt parcuri de care se mai ocupă careva. Știe precis numărul copiilor care vin în mod curent aici: doar unul. Și acela mai bine nu ar mai veni, căci leagănul în care se dă are bârna de susținere crăpată și e de fiecare dată la un pas de o nenorocire. E singurul micuț care vine aici, pentru că parcul e construit într-un cătun cu doar trei familii. Așa că tanti Maria, îngrijitoarea, se mai dă și ea pe aparatele de distrat, să nu ruginească. În fața noastră, se urcă în carusel, își ridică baticul mai deasupra frunții, cât să vadă cum se învârte, și exclamă: „Auuu! Te amețește. Dacă mai beau aicia și un păhărel de vin, nu mă mai duc acasă”.

Singurul vizitator este un copil

Dar parcul cu un copil e chiar campion la vizite față de celelalte șapte care nu sunt călcate cu anii. Aici, locul gazonului englezesc a fost luat de buruienile oltenești crescute cât omul, băncile mai au doar cadrele din fier, toboganele sunt la pământ, sistemul de irigații a dispărut. Oricum, mare pagubă nu era, căci degeaba fusese pus: satul nu era racordat la vreo rețea de aducțiune de apă. De popularitatea parcurilor îți poți face o idee aruncând o privire la ultimele gunoaie aruncate în coșurile de gunoi. Noi am văzut niște peturi de bere care expiraseră undeva prin 2015. Parcurile nici nu aveau cum să nu fie ocolite de oameni, dacă te uiți și unde sunt amplasate: unele în fața unor dispensare părăsite, altele în curtea unor școli fără elevi, închise de ani de zile.

Ceas electronic de zeci de mii de euro

Cele opt parcuri au costat aproape 500.000 de lei, bani de la Guvern, și fac parte dintr-un program mai amplu al Executivului Tăriceanu, care, în 2007, s-a gândit că e o urgență extremă să faci spații verzi la țară. În total, s-au alocat 85 de milioane de euro, o avere colosală, din care s-au înălțat 570 de parcuri răspândite pe toate coclaurile patriei. Cu ideea măreață a Guvernului de atunci a rezonat și fostul primar din Cungrea, care mai făcuse în trecut investiții inteligente. De pildă, a cheltuit zeci de mii de euro pe un ceas electronic uriaș, pe care l-a înălțat în centrul comunei, ca să zică trecătorilor că „Primăria Cungrea vă ureză (sic!) bine ați venit!”. Apoi, a mai scormonit în sărăcăcioasa vistierie locală pentru că se impunea achiziționarea a patru bucăți palmier plastic, ca să stea frumos în soare. Acum nu mai stau. Au ruginit. Unii dintre locuitori însă oftează și acum după ei. O femeie ni-i arată și ni-i descrie și acum cu nostalgie. „Aveau niște becuri și luminau frumoși (sic!). Erau așa în sus, și se vedeau frumoase, dar dacă lumea le-a prălădit?!”. Și pentru aceste urgențe primăria a trebuit să facă economii în alte părți. De exemplu, la drumuri. Comuna e împânzită de pârâuri care intersectează drumurile și le fac impracticabile atunci când plouă mai mult și se umflă apele. Ar fi fost nevoie de nişte poduri, dar de unde bani? Fostul edil a făcut poduri de câți bani a avut. Și, pentru că a avut puțini, nu a reușit să aducă asfaltul podurilor deasupra nivelului apei, așa cum e pe toată planeta. Astfel că podurile sunt sub apă. „Poduri subacvatice, asta e o invenție care ar trebui brevetată”, se amuză un sătean.

Am încercat să îl contactăm pe fostul edil ctitor al acestor minunății. Am vrut să aflăm ce a fost în capul lui. Nu am putut, pentru că s-a eschivat: „Nu mai sunt persoană publică și nu mai vreau să dau niciun interviu”. Așa că ne-am dus la actuala conducere a primăriei, care recunoaște că parcurile nu erau necesare. Actualul viceprimar are și propria explicație pentru ce s-a întâmplat atunci: „Era o  comandă politică: «Băi, ăsta, tu ești PDL-ist!». Elena Udrea avea bani, trebuia să îi dea. Acuma, care a fost fraier și a mușcat, a luat și a făcut parcuri și a încântat pe toată lumea… Politicienii sunt dați dracului, ăștia mari. Ăia te învață: «Băi primare, uite am și eu o firmă…». Dacă te prinde fraier într-o instituție, vine pe tine, îți arată, te unge pe la mustăți şi tu faci puşcărie”.


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here