La Conferințele TNB, Conf. Răzvan Voncu despre: TREI AROMÂNI: BOLINTINEANU, ANGHEL, VINEA

    44
    0
    DISTRIBUIȚI
    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    Duminică 12 noiembrie 2017, de la ora 11.00, la Sala Atelier, în cadrul programului

    CONFERINŢELE TEATRULUI NAŢIONAL

    Conf. RĂZVAN VONCU prezintă conferinţa cu tema

    TREI AROMÂNI: BOLINTINEANU, ANGHEL, VINEA

    De ce „trei aromâni”? Mai întâi, pentru că există astăzi, inclusiv în spațiul public românesc, o tentativă de a acredita alteritatea aromânilor, în raport cu ceilalți români. Or, adevărul este că, risipiți de istorie în mai multe state şi culturi balcanice, aromânii au dat valori de vârf în culturile greacă, sârbă, bulgară sau albaneză (ba chiar şi în alte culturi europene), dar numai în cultura română ei sunt acasă. Numai aici, ei sunt prezențe organice, care completează şi desăvârşesc curente şi epoci esențiale, cum sunt paşoptismul, epoca lui Carol I şi interbelicul. Nicăieri altundeva nu se poate alcătui o panoramă verosimilă a culturii respective exclusiv prin aromâni, aşa cum, la limită, se poate alcătui în cultura noastră, din Evul Mediu şi până azi.

    În al doilea rând, chiar şi cei care recunosc adevărul istoric şi lingvistic al apartenenței aromânilor la românitate au tendința de a proiecta contribuția acestora sub spectrul conservatorismului spiritual. Există o evidentă tendință de a alege, dintre modelele ilustre ale aromânilor din cultura noastră, mai degrabă pe savantul Tache Papahagi, custode al limbii şi al civilizației române străvechi, decât pe Marian Papahagi, marele umanist de deschidere europeană. Pe ilustra Matilda Caragiu-Marioțeanu, dialectolog şi lingvist de talie europeană, nu pe Toma Caragiu, actor şi poet, spirit ludic şi genial „tulburător” al apelor conformismului… Am ales, de aceea, din lunga istorie a aromânilor în literatura română, trei figuri care ilustrează inovația, creativitatea, curajul schimbării. Pe romanticul Dimitrie Bolintineanu, care dă o originală nuanță de senzualitate orientală naivului romantism paşoptist. Pe enigmaticul Dimitrie Anghel, visător fantasc şi poet estetizant până la manie, fără de care nu se poate vorbi, la noi, de simbolism. În fine, pe Ion Vinea, creatorul suprarealismului românesc, care, în plină derută a iraționalismului, aduce în publicistica noastră dintre cele două Războaie Mondiale cuvenita măsură şi echilibrul convingerilor democratice.Toți trei ilustrează o altă fațetă a dimensiunii aromâne în literatura noastră. Fațeta curajului estetic şi intelectual, a ieşirii din rând, a creativității întemeietoare. Şi, nu în ultimul rând, a continuității acestei dimensiuni aromâne, care, de altfel, e prezentă şi astăzi în cultura română” . Răzvan VONCU


    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here