„Libertatea sub sechestru electronic” („Penitenciarul la purtător”). Importanța și rolul ei în (re)inserțiunea socială a „drojdidei” societății.

0
49
Raspandeste cu incredere
  • 77
  •  
  •  
  • 7
  •  
  •  
  •  
  •  
    84
    Shares

Sondajul nostru

Din dorinta de a cunoaste intentia actuala a cititorilor nostri, privind participarea la vot si modul in care ati vota actualele partide parlamentare, va rugam sa raspundeti la urmatorul sondaj:

View Results

Loading ... Loading ...

“La modestie c’est la qualité de ceux qui n’ont pas d’autres qualités! (Napoleon Bonaparte)

În mediul carceral trăiesc „în libertate” si răufăcători (infractori) lipsiti total de modestie, care crează valori sociale uimitoare, „pe care, Horatio, mintea-ţi nici că le-a visat”!  (William Shakespeare)

 

 

Thomas CSINTA , Redactor – Corespondent (Franta)

Conform CPPF (Codul de Procedura Penala Francez), crima este considerata infractiunea penala cea mai grava, care se distinge de delict sau contraventie atat prin gravitatea ei cât si prin sanctiunea penala care îi corespunde în cadrul jurisdictiei, în raport cu celelalte doua.

In principiu, nu exista criterii de clasificare internationala ale crimelor, motiv pentru care semnificatia acestora variaza de la o tara la alta, în functie de conditiile socio-economice, precum si de nivelul democratic al acesteia sau de tipologia infractionalitatii cu care aceasta se confrunta. (A se vedea pentru detalii si ciclul de articole ale autorului consacrat acestei tematici: Thomas CSINTA: “Repararea” erororilor judiciare in Jurisdictia Franceza!,“In umbra vietii” (Mediul Carceral Francez, Necenzurat).

Din punctul de vedere al legislatiei franceze in vigoare, o infractiune, este considerata de natura criminala, conform art.131-1, 2 din CPF (Codul Penal Francez), daca ea este sanctionata de catre un Juriu Popular (Curte cu Jurati, compusa din 3 magistrati si 6 cetateni alesi de pe listele electorale – în Prima instanta si 9 în Apel), cu o pedeapsa minima de 10 ani de inchisoare (sau superioara) pentru o persoana fizica sau cu o amenda penala cel putin egala cu 75.000€ pentru o persoana morala (juridica).

Mentionez aici faptul ca infractiunile criminale deosebit de grave (crime de drept comun comise de catre militari, respectiv, divulgare de secrete de aparare prevazute în art.698-7; acte de tradare, de spionaj sau cele legate de securitatea nationala, prevaute în art.702; acte de terorism, prevazute în art.706-16; trafic de stupefiante de mare risc, prevazute în art.706-27 si urmatoarele; proliferare de arme de distrugere în masa, prevazuta în art.706-167 si urmatoarele), sunt hudecate de catre un Juriu Popular Special (Curte cu Jurati Speciala, compusa din 7 magistrati ca jurati în Prima instanta si 9 în Apel).

 PREAMBUL         

Conform CPF (Codul Penal Francez), crimele sunt clasificate în 3  mari grupe:

  1. a) contra persoanelor fizice (rapire, sechestrare si rapire– kidnapping, viol, tortura, omucidere, etc.);
  2. b) contra bunurilor (furt cu violenta si degradare, jaf armat, escrocherie de mare anvergura, etc.);
  3. c) contra Statului (complot, atentat, terorism, crime contra securitatii nationale, spionaj, tradare, dezertare, falsificare de bancnote, etc.). 

In materie penala, crimele sunt judecate si sanctionate de catre o Curte cu Jurati (Juriu Popular, cu sediul în capitala fiecarui Departament francez), compusa din 9 jurati (3 magistrati – prezenti si în completul de judecata al unei Curti Corectionale care sanctioneaza delicte – infractiuni mai putin grave si 6 persoane alese la întamplare, prin tragere la sorti, de pe listele electorale) în Prima instanta si 12 jurati (3 magistrati si 9 persoane alese la intamplare de pe listele electorale) în Apel.

  Pedeapsa la care este condamnat inculpatul se numeste recluziune criminala, daca aceasta este cuprinsa între 10 si 30 de ani de închisoare (pedeapsa maxima în executare, în Franta) sau pe viata (recluziune criminala pe viata) si detentie criminala, daca pedeapsa este mai mica de 10 ani cu executare în penitenciar (si in general, superioara a 5 ani de inchisoare). 

Instaurata în 1960, pentru înlocuirea muncii fortate (silnice), ca regula generala, o pedeapsa de detentie criminala se executa intr-un Centru de Detentie (Centre de Detention), iar cea de recluziune criminala (inclusiv, pe viata), într-o Inchisoare de Maxima Siguranta (Maison Centrale) iar acestora poate fi asociata prin sentinta si o „perioada de siguranta” (înainte de care detinutul nu poate beneficia de liberara sa conditionata sub control judiciar sau de o amenajare a pedepsei: semi-libertate, libertate sub supraveghere electronica, etc.) care, în principiu, daca nu este mentionata în sentina, este ½ din sanctiunea penala (indiferent de vârsta condamnatului) dar care poate ajunge la 2/3, în cazul sanctiunii penale în executare (maximum 30 de ani) si pâna la 22 de ani, în cazul inchisorii pe viata (cu totul exceptional, chiar si pâna la 30 de ani, pedeapsa maxima de executare în penitenciar în Franta).

Cu alte cuvinte, în cazul pronuntarii unei sentinte de maximum 30 de ani de recluziune criminala, condamnatul poate fi pus în libertate conditionata sub control juidiciar numai dupa efectuarea a cel putin 15 ani de încarcerare, care în cazul recidivei poate ajunge la 20 de ani, în contextul în care, în cadrul sentintei, nu exista nicio perioada de siguranta.

Din contra, în cazul sentintei de condamnare la închisoare pe viata, condamnatul nu poate fi pus în libertate conditionata sub control judiciar înainte de efectuarea unei perioade de încarcerare de cel putin 18 ani, în cazul în care în sanctiunea penala pronuntata nu este mentionata (explicit) si o perioada de siguranta (maxima, în principiu, de 22 de ani recluziune criminala).        

A se vedea pentru detalii si cilclul de articole ale autorului consacrat acestei tematici: “In umbra vietii” (Mediul Carceral Francez, Necenzurat).

APROFUNDAREA DOSARULUI

Aparuta ca o alternativa în raport cu privarea de libertate, în America de Nord (pentru prima data în SUA, în 1983, apoi, în provinciile canadiene: Columbia Britanica, Saskatchewan, Ontario si Terre Neuve din 1999), iar în Europa Occidentala (în Anglia si în Tara Galilor, în 1989; în Suedia, în 1994 ; în Olanda, în 1995 si în Belgia, în 1998), în cadrul legislatiei franceze, supravegherea electronica („libertatea sub sechestru electronic”), introdusa în Dreptul Penal francez (prin Legea din 30 decembrie 1996),  apare în doua etape sub forma de: plasarea sub supraveghere electronica (în versiunea)  fixa a unei persoane care executa o pedeapsa privata de libertate (creata prin Legea din 19 decemrie 1997, care constituie o masura de amenajare a pedepsei de catre un JAP–Judecator   responsabil cu amenajarea pedepesei), la domiciliul acestuia (zilnic si numai între anumite ore), respectiv, plasarea sub supraveghere electronica (în versiunea) mobila (instaurata prin Legea din 12-13 decembrie 2005) contra recidivei infractiunilor penale criminale, o „amenajare” a „retentiei de siguranta‟ (în centre speciale cu „libertate limitata”) cu scopul de a controla fostii condamnati care si-au executat pedeapsa dar se afla sub supraveghere socio–judiciara pentru ca prezinta un risc ridicat de recidiva, fie datorita unor grave tulburari de personalitate, fie pentru ca au fost condamnati pentru crime sexuale.

Retentia de siguranta” (supravegherea pe termen nelimitat conform art. 131-36-1, 131-36-6 si 131-36-7, 221-9-1, 222-48-1 si 227-31 din CPF) si de declarare a iresponsabilitatii penale din motive de tulburari psihice (a fost introdusa prin Legea nr. 2008-174 din 25 februarie 2008 relativ si reglementata prin art.706-53-13 din CPPF, la sugestia fostului presedinte al Republicii Frnceze Nicolas Sarkozy (n.1955, în functie între 2007–2012) si depinde de JAP sau (de TAB – Tribunalul de Aplicare si Amenajare a Pedepsei, conform  art. 131-36-1 diu CPF si  763-1, 763-3 si 763-8 din CPPF).

În concluzie, în Franta, plasarea sub supraveghere electronica (adica, „sechestrarea libertatii”, electronic!) a unui condamnat de catre o Camera Criminala (Curte cu Jurati în cadrul unui TGI Tribunal de Inalta Instanta) sau Camera Corectionala  (în cadrul unui TC – Tribunal Corectional), care executa o pedeapsa privata de libertate, este o alternativa încarcerarii acestuia intr-o institutie penitenciara: Centru de Detentie (pentru o sanctiune penala inferioara a 10 ani) sau Inschisoare de Maxima Siguranta (pentru o recluziune criminala cuprinsa între 10 si 30 de ani, respectiv, inchisoare pe viata) sau într-un Centru de Detentie Provizorie (în cazul unei încarcerari pe perioada instrumentarii dosarului inculpatului). 

Conform unor documente oficiale în posesia carora ne aflam, s-ar parea ca deja la data introducerii supravegherii electronice în Dreptul Penal Francez, în SUA, ar fi beneficiat de acest tip de „libertate sub sechestru‟  de natura electronica, cca 70-72.000 de persoane.

Iar în Germania, Ministrul Justitiei (Conservator) al Landului Hesse, Christian Wagner (CDU), ar fi propus acest sistem de supraveghere atât somerilor de lunga durata cât si toxicomanilor.

În ceea ce priveste Marea Britanie (cu precadere  Anglia si Tara Galilor), ea ar fi adoptat sistemul (dispozitivul) si pentru supravegherea minorilor.

Din contra, începând din 2016, Belgia utilizeaza dispozitivul, în special, ca alternativa la detentia provizorie pe perioada derularii anchetei (instrumentarii dosarului penal) pentru a evita suprapopularea carcerala sau „repararea detentiei provizorii”, în cazul unei erori judiciare (a se vedea pentru deztalii si articolele autorului: “Repararea detentiei provizorii în Juridictia franceza”), dar în cazul sanctiunilor penale pâna la 3 ani si peste 3 ani de închisoare, de maniera diferita.

Durata acestuia, în medie, era de cca 100 zile, pentru un pret de cost de cca 25€/zi pentru un detinut.

Între 1998–2008, nu mai putin de 426.000 de persoane ar fi fost deja supravegheate electronic (si cca 650.000, asazi), iar cu un deceniu în urma, cca 22.000 de adolescenti (cu varstele cuprinse intre 15-17 ani) ar fi profitat de sistemul de supraveghere electronica (adica, cu cca 42% mai multi ca în 2005 su 33%, mai multi, astazi),  însa, se pare ca dintre ei, peste 12.000, ar fi violat dispozitivul si s-ar fi sustras acestui sistem de supraveghere, la baza caruia sta geolocalizarea (Global Positioning System).

Din documentele Ministerului de Justitie OIP (Observatorul International al Inchisorilor), la care am avut acces, ar rezulta ca în ceea ce priveste Franta, pe 1 august 2002, numai 13 jurisdictii (dintre peste 100) ar fi experimentat supravegherea condamnatilor prin intermediul GPS (de la începutul  introducerii ei în Dreptul Penal francez): 363 de masuri ar fi fost pronuntate, 272 ar fi luat sfârsit, 91 erau în curs, 18 au fost anulate (printre care 4 datorita evadarilor), iar numarul celor care beneficiau de sistemul GPS de supraveghere, pe 1 februarie 2004, ar fi fost numai de 369, dintr-un total de 60.905 de condamnati, pentru o rata medie de ocupare al MCF (Mediului Carceral Francez) de cca 124,5%, adica  o crestere de 2,8% în raport cu luna precedenta si cu cca 7,3% în raport cu anul precedent (2003), pentru ca pe 1 iunie, 698 de detinuti sa beneficieze de geolocalizare de tip GPS din totalul de 64.451 de persoane al întregii populatii penale.

Conform unor statistici ale Ministerului Justitiei, Jurisdictia franceza (1 Curte de Casatie, 36 Curti de Apel, 1 Tribunal Superior de Apel, 164 TGI – Tribunale de Înata Instanta dintre care 16 cu competenta comerciala, TPI – 4 Tribunale de Prima Instanta, dintre care 2 cu competenta comerciala, 155 TE – Tribunale pentru minori, 114 TASS – Tribunale pentru probleme legate de Securitatea Sociala, 307 TITP – Tribunale de Instanta si Politie, 2010 Consilii Prud’hommes, 6 Tribunale ale Muncii si 134 TC – Tribunale de Comert), ar fi dispus în prima jumatate a anului 2016, de un PCF (Parc Carceral Francez) cu o populatie carcerala de cca 68.253 de detinuti si preveniti (dintre care 724 minori si 2.785 femei), de o suprafata de cca 6.163.472 m2 (în cca 187 de centre private de libertate cu 58.787 de locuri) repartizate în Centre de Detentie Provizorie, Centre pentru Executarea Pedepselor, Închisori de Maxima Siguranta, Centre de Semilibertate,  etc.), respectiv, de un buget de cca 8,2Md€ si de cca 81.000 de agenti supraveghetori (cardieni de închisoare).

Dintre acestia 48. 879 (cca 71.5 %) era condamnati, iar 19.384 (cca 28.5%) erau preveniti (încarcerati în detentie provizorie, adica, în asteparea procesului). Restul de 10.514 erau condamnati dar „negazduiti”, adica, erau sub supraveghere electronica, însa numarul total de persoane aflate în „custodia” Ministerului Justitiei era de 249.298 de persoane, dintre care 172.007 erau supravegheati în „mediu deschis” (adica, îsi executau pedepsele în libertate conditionata sub control judiciar).

Conform circularei din 16 martie 1988, baremul pentru „spatiul vital” al detnutilor era: 9-11 m²/detinut (în celula simpla) si între 11-14 m² pentru 2 detinuti în celul duble. În cazul mai mutor detinuti încarcerati în aceasi încapere, regula spatiului vital a fost fixata astfel: între 14-19 m² pentru 3 persoane si între 19 – 24 m² pentru 4 persoane, respectiv, între 24 – 29 m² în cazuri (deosebit de rare) când o celula este ocupata de catre 5 persoane. În orice caz, conform acestei reguli, un grup de cca 20 de persoane (cum se întâmpla în majoritatea închisorilor din tarile nedemocratice sau în cele ale fostelor tari ale blocului comunist), nu puteau fi încarcerati decât într-un spatiu cuprins între 98-100 m².

Raportul prezentat de catre ONDRP (Observatorul National al Delincventei si al Raspunderii Penale, în 450 de pagini), privind delincventa juvenila franceza, care urmeaza sa fie prezentat presedintiei franceze, a pus si el în evidenta o serie de aspecte ale acestui tip de infractiune care creaza o stare de neliniste, atât în randul autoritatilor Judiciare cat si în sanul Politiei si al Jandarmeriei Nationale. În primul rând, pentru faptul ca statisticile arata o crestere constanta a violentei si a agresiunii fizice comise de catre minori, iar în al doilea rand, pentru ca în ultimul deceniu acestea ar fi atins o cota alarmanta, trecand de la 23.906, la 40.3012. Documentul pe care l-am putut consulta, în care Politia si Jandarmeria claseaza în 107 rubrici, infractiunile criminale si delictuale comise, arata ca o persoana din 5 implicata într-o agresiune, este minora (sub 18 ani!).

Mai mult, membrii ONDRP, arata ca violenta fizica „necrapuloasa” (fara tâlharie), în perioada mai sus mentionata s-ar fi dublat, trecand de la 10.678, la, 22.090, astazi. Aceasta crestere exploziva a violentei la minori vizeaza mai mult ordinea si linistea publica si este net superioara infractiunilor de aceasta natura, comise de catre adulti în aceasi perioada, care este în scadere cu 60%.

O crestere de proportii (77%!) a criminalitatii minorilor constatam si în cazul vatamarii corporale grave (voluntare sau involuntare), numarul lor trecand de la 8.684 in 1996 la 15.410 in 2003, pentru ca astazi sa depaseasca 17.090. O situatie la fel de grava, o crestere de 67%, remarcam si în cazul violentei sexuale comise de catre minori, numarul lor trecand de la 2.100 de cazuri în 1996 la 3.500 în 2003, pentru ca la sfarsitul anului trecut sa depaseasca 4.000. Adica, unul din 3-4 persoane implicate intr-un proces de viol sau agresiune sexuala, ar fi minor! Însa, numarul celor care comit aceste delicte asupra adultilor, este în scadere, în jur de 100-105, astazi. Amenintarea si santajul, ocupa si ele un loc aparte, afisând o crestere de 58%, pentru ca astazi numarul lor sa depaseasca 5.000, fenomenul fiind mai „activ” si „agresiv” în mediul scolar (educational).

În sfârsit, raportul ONDRP mentioneaza si un rezultat „pozitiv” în materie de delincventa juvenila. Este vorba de utilizarea armelor albe (si de foc) de catre minori! Astfel, numarul delictelor comise cu arme albe au scazut cu 28% iar cele cu arme de foc cu cca 45%. Într-un asemenea context, „echiparea”, raufacatorilor care comit infractiuni grave (si in special, ai delincventilor sexuali periculosi, prezentand risc ridicat de recidiva, dupa executarea pedepselor lor), cu mijloace electronice mobile de supraveghere (tehnici GPS), ar fi o masura de precautie. Cu atat mai mult cu cât, Franta dispunea în prima jumatate a acestui deceniu de una dintre cele mai slabe „capacitati de absorbtie carcerala” din Europa, raportat la 100.000 de locuitori (Italia: 71, Belgia: 78, Franta: 83, Olanda: 83, Germania: 96, Portugalia: 112, Spania: 113, Marea Btitanie: 155, Medie Europeana: 138). Astazi, situatia este „usor” modificata: Olanda (53,1), Germania (77,9), Italia (86,7), Franta (98,3), Belgia (113,2), Spania (137,6), Marea Britanie (147,4).

Probabil, motiv pentru care cca 81.486 de pedepse pronuntate de catre tribunaledin franceze în numele Poporului Francez, nu sunt executate niciodata, în majoritatea cazurilor în care acesteia nu-i este asociata si o „perioada de siguranta“ (înainte de care condamnatul nu poate fi eliberat conditionat), detinutul fiind „gratiat“ de catre AP, ca „regula generala“ (clasica) dupa executarea primei jumatati din pedeapsa (conform legislatiei în vigoiare)!

Într-un context în care criminalitatea franceza este într-o profunda „expansiune“, numarul detinutilor francezi fiind în continua crestere, atingand pe 1 iunie 2011 un nou record de 64.971 de persoane încarcerate, reprezentand o crestere cu 5,4% în raport cu aceasi perioada a anului 2010 (61.856). O crestere semnificativa  de 7,3% fata de 1 ianuarie 2011 (60.544), dupa ce pe 1 iulie 2008 acest numar a atins sinsitrul prag record de 64.250. Pentru ca satazi, peste un decniu, sa înregistram 69.077. O usoara scadere fata de sfârsitul anului 2016, când numarul celor încarcerati a atins un alt record de 69.375, dupa ce cu 2 ani în urma, în 2016, populatia carcerala franceza nu însuma „decât” 68.859 de detinuti Din numarul total de persoane încarcerate, cca 26,1% (16.960) se afla în detentie provizorie (arest preventiv), inainte de proces (judecata), ceea ce reprezinta un procent si el în crestere în raport cu aceasi perioada a anului trecut, cand erau încarcerati preventiv cca 15.942 de persoane. Si numarul minorilor încarcerati a inregistrat o crestere importanta (cu 1,6%): pe 1 iunie anul trecut erau incarcerati 805 minori (771 în luna mai), fata de aceasi perioada a anului trecut (792). Numarul lor era de 688 pe 1 ianuarie 2011 si cca 717 în 2016. Singurul „sector“ al infractionalitatii, în care asistam la o îmbunatatire, oarecum, a situatiei, este „rata de suprapopulare“ al mediului carceral.

Daca în 2008 ea era de 126%, aceasta s-ar fi redus anul trecut la cca 113,4%, iar astazi la cca 118,5%, în conditiile în care „parcul penitenciar“ (carceral) francez dispunand de un numar de 56.109 „locuri operationale“ (celule single) pentru un numar total (record istoric) de  69.077 de detinuti (pe 1 februarie 2017), care ar fi trebuit marit la o capacitate de cca 70.000 de detinuti pana astazi (în 2018).  Ceea ce din pacate, nu s-a întâmplat! Aceasta scadere a ratei de suprapopulare s-ar explica, din informatiile pe care le detinem, prin deschiderea de noi centre penitenciare („moderne“), iar cresterea numarului de detinuti prin faptul ca în peste 2/3 din cazurile de liberare conditionata sub control judiciar „neamenajata“ (neadaptata) corespunzator, fostii detinuti, au recidivat.

Investigatiile noastre arata ca 5 ani dupa plasarea celor condamnati sub „sechestru electronic” (supraveghere GPS), 6/10 (58%) nu vor avea noi condamnari (adica nu vor recidiva), mai putin de ¼ (cca 23%) vor comite o noua infractiune sanctionata penal cu o condamnare (cu executare) care va fi înscris în buletinul B3 din cazierul lor judiciar. (A se vedea pentru dalii si articolele autorului: Cazierul Judiciar Francez; Rolul Cazierului Judiciar în reinsertiunea sociala a fostilor detinuti (Thomas CSINTA, Revista Politia Capitalei-Noiembrie 2016); Cazierul Judiciar Francez (Buletinul B3 si Informatii Buletinul B2)].Rolul Cazierului Judiar în reinsertiunea sociala a fostului condamnat (Jurnalul Bucurestiului)]. Aceste rezultate plaseaza supravegherea electronica într-o pozitie favorabila (în termeni de recidiva) în raport cu detentia.

Dintre multiplele variante tehnologice de supraveghere prin intermediul GPS (fixa si mobila), cea mai cunoscuta, „bratara electronica‟ (fixata pe glezna sau pe încheitura mâinii, conform Legii nr. 2005-1549 din 12 decembrie 2005), se aplica în Franta, numai în cazurile de: libertate conditionata sub control judiciar, supraveghere socio-judiciara si supraveghere judiciara (conform art.131-36-9 si urmatoarele din CP francez). n plus, sistemul de supraveghere electronica mobila nu poate fi ordonata decât unui condamnat major la o pedeapsa privata de libertate de cel putin 7 ani si al carui dosar medical (psihiatric) pune evidenta un risc ridicat de recidiva dupa executarea integrala a pedeapsei în penitenciar (adica, dupa liberarea lui).

În general, autoritatea competenta pentru plasarea sub supraveghere electronica poate fi: fie JI (Judecatorul de Instructie), magistrat numit de catre PR (Procurorul Republicii), pentru instrumentarea unui dosar penal sau JLD (Judecatorul de Libertate si Detentie) în cadrul controlului judiciar, in cazul unei persoane caruia i s-a întocmit un dosar penal, fie JAP (Judecatorul responsabil cu Executarea si Amenajarea Pedepselor) în cazul unei persoane condamnate care executa o pedeapsa (ramasa definitiva) privata de libertate.

Teoretic, plasarea sub supraveghere electronica face parte din setul de masuri pe care directorul SPIP (Serviciul Penitenciar de Insertiune si Probatoriu) poate propune JAP-ului in cadrul procedurii de amenajare a pedepselor conform Legii Perben II (din 9 martie 2004, dupa numele lui Dominique Perben/n.1945, fost Ministru al Justitiei între 2002–2005), conform careia sunt susceptibile urmatoarele categorii de persoane: cele inculpate (carora s-a întoocmit un dosar penal); cele condamnate la una sau mai multe pedepse private de libertate, dar durata carora (prin contopire) este maximum de 2 ani si deja îsi executa pedeapsa în afara MCF (în regim de semilibertate);  cele care si-au executat pedepsele lor, dar fac obiectul unei supravegheri socio–judiciare, a unei supravegheri de siguranta sau a unei interdictii de sejur (începand cu decretul din 1 august 2007).

Practic însa, Dreptul Penal francez, utilizeaza sistemul de supraveghere electronica, cu precadere în cazul infractiunilor penale criminale, cand condamnatul se afla fie în regim de semilibertate (cu activitate lucrativa în exterior) sau în faza liberarii conditionate (sub control judiciar), fie ulterior, când acesta si-a execut pedepasa  în penitenciar, însa acesta prezinta un risc ridicat de recidiva. În plus, acest sistem de supraveghere poate fi contestat de catre cel în cauza daca acesta poate influenta (negativ) sanatatea lui sau comportamentul sau social.

În oricare dintre situatiile mai sus descrise, înainte ca inculpatul (condamnatul) sa poate fi supus unui regim de supraveghere electronica, acesta trebuie sa dovedeasca Comisiei  SPIP ca el dispune de: un Domiciliu fix sau o gazduire stabila (la o persoana, institutie, etc.), cel putin pe perioada supravegherii sale electronice; un Post de telefonie fixa; un Certificat medical care sa ateste compatibilitatea dintre starea sa de sanatate si bratara electronica; acordul proprietarului spatiului locativ pe care acesta il ocupa (daca nu este proprietar) pentru a fi pus sub control GPS (Global Positioning System).

La origine, GPS era un proiect de cercetare al USA Air Force (în cadrul Departamentului de Aparare), lansat la cererea al celui de-al 37-lea presedinte al SUA, Richard Nixon (1913–1994, în functie 1969–1974), iar cu realizarea lui a fost însarcinat  Ivan Alexander Getting (1913–2003/inginer fizician si electrician american), care a si conceput principiul de functionare al acestuia (un ansamblu de sateliti care graviteaza pe orbite determinate în jurul Pamântului, emtând unde radio (unde electromagnetice cu frecventa inferiara a 300GHz sau cu o lungime de unda mai mica de 1mm) UHF (Ultra High Frequency).

Primul satelit este lansat în 1978, iar pâna în 1995, când sistemul devine efectiv functional, alti 28 de sateliti vor fi operationali (dintre care 4 rezerve).

Între timp, în 1983, cel de-al 40-lea presedinte al SUA,  Ronald Reagan (1911–2004, în functie între 1981–1989), propune ca tehnologia GPS, folisita pâna atunci numai de catre autoritatile militare, sa fie disponibila (gratuit) si celor civile (în special celor din aviatia civila). Aceasta decizie este luata ca urmare al accidentului aviatic al zborului KE007/KAL007 (international, regulat), al companiei de aviatie civila sud-coreeana Korean Airlines, care lega Seul de New York, via Anchorage (sudul Statului Alaska – SUA).

Acesta va decola pe 31 octombrie de pe Aeroportul JFK de la New York (cu 246 de pasageri la bord si 23 de membri ai echipajului, dintre 6 angajati ai companiei care nu figurau pe lista pasagerilor) în jurul orei 15h00 UTC (ora locala 03h00) de pe Aeroportul de la Anchorage din Alaska, în directia Seul, dupa se alimenteaza cu carburant. În acest accident survenit în timpul Razboiului Rece (1947–1991), în care 269 de persoane îsi vor pierde viata, pe 1 septembrie 1983, aparatul compainei sudcoreene, Boeing 747 – 230B/inmatriculat  HL7442 (Jumbo Jet, cu fuzelaj din aluminiu larg – peste 5m, cu 2 culoare, lansat în 1970, cel mai mare avion de pasageri pâna lansarea lui Airbus A380 pe 25 octombrie 2007) datorita unei erori de navigatie, se rataceste si patrunde în spatiul aerian sovietic, unde este confundat cu un Boeing RC-135 Cobra Ball al USAF (United States Air Force), fiind doborât în proximitatea Insulei  Moneron – la vest de Insula Sakhaline, de catre un avion de vânatoare al Apararii Sovietice, Soukhoï Su-15 (Сухого Су-15, cod NATO: „Flagon” de raza lunga de actiune, echipat cu un motor Toumanski R-13 – un turboreactor dublu corp cu compresor axial, montat ulterior si pe Mikoyan-Gourevitch MiG-21M, MF, SM, respectiv, SMT si pe Soukhoï Su-15M, respectiv,  TM, construit în 1.300 de exemplare pâna în 1996 – cu primul zbor efectuat pe 30 mai 1962 si lansat oficial pe „piata militara” începând cu 1967).   

Printre victime (105 cetateni sudcoreeni – 67 de pasageri si 23 PNT/personal Navigant Tehnic, respectiv, PNC – Personal Navigant Comercial62 americani, 28 japonezi, 23 taiwanezi, 16 filipinezi, 12 hong konghezi, 8 canadieni, 5 iailandezi, 2 australieni si britanici, respectiv, câte un dominican, iranianian, malaezian, insian, suedez si vietnamez) se afla si Congresmanul american Lawrence Patton McDonald (1935–1983), membru al Partidului Democrat si al Camerei Reprezentanților a Statelor Unite ale Americii  (între 3 ianuarie 1975 –1 septembrie 1983), în cel de-al 7-lea district din Statul Georgia. În 2000, cel de-al 43-lea presedinte al SUA Bill Clinton (n.1946, în functie între 1993–2001), confirma importanta tehnologiei GPS pentru aviatia civila si autorizeaza democratizarea tehnologiei pentru marele public. Alte asemenea sisteme de pozitionare prin satelit au fost puse la punct si în alte parti ale lumii.

În Rusia, în 1980: GLONASS (Sistem global de navigatie satelitara rusa, care devine operational din 2011).

Satelitii care îl compun se numesc Uragan (11F654/cu o masa de 1.413kg) si realizarea lor a fost facuta în cadrul BSMA (Biroului de Studii în Mecanica Aplicata) din Jeleznogorsk, iar plasarea lor pe orbita (în grupuri de câte 3) are loc la 19.130km în 3 plane orbitale înclinate între ele cu cca 65°.

În China, în 2000: COMPASS (BeiDou Navigation Satellite System – Sistem de navigatie si de pozitionare prin satelit chinez), asigurat prin 3 tipuri de sateliti: 5 sateliti în orbita geostationara/GEO (geostationary orbit) – circulara în jurul Terrei la circa 35.860 km cu înclinatie nula fata de Ecuator, 3 în orbita geosincrona/GSO (geosynchronous orbit) înclinata cu 55° fata de Ecuator si 27 în orbite circulare medii/MEO (Medium Earth Orbit) situate între 2.000–35.786km  altitudine, adica deasupra orbitei terestre joase si sub orbita geostationara. Acest sistem este operational numai pe teritoriul republicii Chineze si pe cele ale tarilor vecine.

În India, în 2016: IRNSS (Indian Regional Navigation Satellite SystemSistemul  indian de navigatie regionala prin satelit) opertational din 2016 Acoperirea acestuia este regionala. Receptorii pot functiona în India sau în vecinatatea ei, pâna la o distanta cuprinsa între 1.500 – 2.000 km de la frontierele ei periferia ei. Terminalele în serviciul de baza furnizeaza o pozitie cu o precizie de 20m. Acest sistem este compatibil cu sistemele GPS si Galileo (sistem de navigație prin satelit sau sistem de poziționare globală prin satelit civil al Uniunii Europene, partial operational începând cu sfârsitul anului 2016 care va fi finalizat în jurul anului 2020, fiind în termeni de acoperire si precizie, compatibil cu GPS si cel putin la fel de performant ca acesta). Acest din urma sistem spatial, va fi constituit din 30 de sateliti, dintre care 6 de schimb (cu o masa de cca 700kg, pe orbite circulare medii la o distanta de 23.222km de Pamânt, în 3 plane orbitale distincte înclinate cu 56°) care emit un semnal proriu lor si retransmit un semnal de navigatie furnizat prin segmentul de control  (sistemul) , constituit din 2 statii însarcinate cu supravegherea orbitei  si a starii satelitilor.

Pentru  punerea la punct al noului sistem de navigatie, Agentia Spatiala Europeana (European Space Agency, creat pe 30 mai 1975 cu sediul la Paris, cu un efectiv de cca 2.500 de salariati si un buget anual de cca 5,8Md€ si cea de-a 3-a agentie spatiala în lume dupa NASA si Roscosmos – Agentia Spatiala Rusa), promotor al sistemului Galileo a lansat între 2005 – 2008 2 sateliti experimentali de tip GIOVE pentru testarea algoritmului de calcul, iar între 2011 – 2012, 4 sateliti IOV pentru validarea ansamblului sistemului.

Uniunea Europeana a semnat acordul cu Agentia Spatiala Europeana în cursul lunii martie 2002, estimând costurile la cca 3Md€.

Primul satelit experimental a fost lansat pe 28 decembrie 2005, iar un al 2-lea pentru validare în 2008.

 Desfasurarea primilor sateliti operationali debuteaza începând cu luna august 2014 prin trimiterea pe orbita a unei rachete Soyouz-Fregat (cu o masa proprie de 924kg si 5.320kg umplut cu  Propergol/un amestec de carburant si comburant – elemente oxidante, capabil de reacții chimice puternic exoterme, utilizat în motoarele de rachetă,  dezvoltat în anii 1990 de catre constructorul rus NPO S. A. Lavotchkine/creat în 1937, utilizat pentru schimbarea orbitelor sondelor si satelitilor al lansatorului/aruncatorului Soyuz conceput în anii 1950, cu o greutate de cca 310 tone, 46m înaltime, capabila de plasarea pe orbita a unei sarcini de 7 tone), cu un motor principal  S5.92 care consuma un amestec de UDMH (1,1-dimetilhidrazina) si de peroxid de azot (tétraoxyde de diazote/ N2O4) si a unei perechi de sateliti FOC (Full Operational Capability), care continua într-un ritm de 4–6 sateliti anual. Pe 11 septembre 2015, deja 10 sateliti erau plasati pe orbitele lor, iar  pâna la sfârsitul anului 2016, au urmat alte 8 lansari, astfel încât pe 15 decembrie 2016, serviciul era deja (partial) operational.

În sfârsit, Japonia prepara deasemenea în prezent sistemul de navigatie QZSS (Michibiki/Quasi-Zenith Satellite System), un sistem de pozitionare prin satelit, regional complementar al sistemului GPS (care cuprinde 4 sateliti urmând sa fie trimisi pe orbita în acest an de catre lansatorul japonez H-IIA de putere medie de 10 -15  tonnes pe orbita joasa orbite basse dezvoltat în anii 1998-1999, de catre Agentia Spatiala Japoneza JAXA (Japan Aerospace Exploration Agency, creat pe 1 octombrie 2003, cu un buget anual de cca 3Md€. Satelitii QZS transmit 6 semnale în 4 benzi de frecventa dintre care 5 pot fi receptionate si de catre sistemul GPS: L1-C/A (1575,42 MHz), semnal emis prin sistemul GPS;  L1C (1575,42 MHz), respectiv, L2C (1227,6 MHz), semnale GPS care combinate permit corectarea erorilor ionosferice; L5 (1176,45 MHz), semnal GPS rezervat serviciului de securitate al aeronauticii; L1-SAIF (1575,42 MHz), semnal signal GPS pentru cresterea performantei semnalului si L6 (1278,75 MHz), semnal specific sistemului  QZSS.

 Mentionez aici ca, din contra, teoria GPS a fost conceputa si elaborata de catre fizicianul D. Fanelli (tot în Cadrul Departamentului de Aparare al SUA).

 Ca sistem de geolocalizare, începând din 2010, împreuna cu GLONASS (în rusa ГЛОНАСС–ГЛОбальная  НАвигационная Спутниковая Система sau Global’naya Navigatsionnaya Sputnikovaya Sistema–Sistem  planetar de navigatie al Fortele Spatiale ale Federatiei Ruse, asistata prin statelit) este operational si accesibil publicului la scara mondiala, în diverse domenii de activitate (navigatie aeriana: pentru localizarea avioanelor, rachetelor, etc.; navigatie maritima: pentru localizarea vaselor de croaziera, navelor comerciale, etc. si navigatie terestra: pentru localizarea vehiclelor rutiere de transport marfa sau pasageri, supravegherea detinutilor plasati în regim de semiliberate sau libertate provizorie – conditionata sub control judiciar, respectiv, ai celor supravegheati dupa executarea pedepselor lor si eliberarea acestora din penitenciar, pentru ca prezinta un risc ridicat de recidiva).  GPS utilizeaza sistemul geodezic WGS84 la care se raporteaza coordonatele calculate gratie sistemului. 

Asa cum am mentionat, primul satelit experimental desi a fost lansat in 1978, „constelatia“ actuala de 24 de sateliti ai GPS (orbitand la 20.000 de km altitudine), emitând un semnal complex (constituit din date numerice si un ansamblu de coduri pseudo-aleatorii cu o fiabilitate extrema, gratie ceasurilor atomice atasate lor) pe doua frecvente L1 (1.575,42Mhz) si L2 (1.227,60Mhz), nu a devenit operationala decât în 1995. 

Astfel, un receptor GPS „ordinar“ care capteaza semnalele a cel putin 4 sateliti (calculand timpii de propagare ale semnalelor între sateliti si el),  este capabil sa aprecieze distanta în raport cu acestea prin trilaterare în 3D (în 3 dimensiuni), a oricarui obiect (aflat în campul sau vizual), cu o precizie cuprinsa între 15-100 m (cele „speciale“ DGPS-GPS Diferential, facand aceasta apreciere cu o aproximatie de ordinul mm).

      GPS-ul are 3 parti distincte

  1. Segmentul Spatial, compus dintr-o constelatie de 31 de sateliti NAVSTAR (Navigation Timing And Ranging) care evolueza în sase plane orbitale cu o inclinatie de 55° în raport cu Ecuatorul, urmând fiecare o orbita semicirculara la o altitudine cuprinsa intre 20.000-20.500 km pe care o parcurg în 11h58’2’’, mai exact, o jumatate de zi siderala. 
  1. Segmentul de Control, compus din 5 statii plasate la nivelul solului (50th SWAFSC/Space Wing al Air Force Space Command, Schriever-Air Force Base, Colorado, Cheyenne Mountain), care are ca rol actualizarea informatiilor trimise de catre sateliti, precum si supravegherea functionarii corecte a lor.
  1. Segmentul Utilizator, compus din utilizatorii civili si militari care folosesc si exploateaza informatiile primite prin sateliti. 

Sistemul nu poate fi saturat pentru ca numarul de utilizatori de GPS (care functioneaza gratie calcului distantei care separa receptorul GPS de satelitii rezolvând ecuatia de navigatie prin metoda celor mai mici patrate sau prin metoda lui Bancfort, este nelimitat (a se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei tematici: Stiinta si Tehnologia in slujba cetateanului (Thomas CSINTA-Revista Politia Capitalei).

In concluzie, practic, bratara electronica (un emitator) transmite semnale (de o anumita frecventa) catre un receptor, care este plasat la locul unde persoana se afla sub „sechestru electronic‟, iar acesta transmite informatiile catre CNSE (Centrul National de Supraveghere Electronica) sub autoritatea tutelara caruia se afla, ceea ce permite geolocalizarea ei, 24h/24, 7zile/7ile.

În principiu, ea nu-si poate parasi domiciliul atribut (fixat) sau locul desemnat de catre autoritatile judiciare competente mai sus mentionate (liberate conditionata sub control judiciar,  conform legii din 14 august 1985, un loc de munca în exterior, un centru de învatamant sau de pregatire profesionala, participarea la evenimente familiale, tratament medical, etc.), dupa instalarea sistemului de supraveghere electronica (GPS), în afara intervalelor de timp stabilite de catre acestea. Violarea regulamentului impus prin sistemul (dispozitivul) de supraveghere electronica (nejustificat), implica, (re)încacerarea persoanei iîn cauza, la ordinul autoritatilor judiciare în custodia carora se afla aceasta (JI, JDL, JAP, PR, art.132-26-2, 132-26-3 etc. din CPF si art.723-10 din CPPF).

Desi Legea n°97-115, de plasare sub supraveghere electronica fixa a fost promulgata înca din 19 decembrie 1997, peste un deceniu, în Franta, numarul celor care ar fi beneficiat de acest regim de executare a pedepsei, nu ar fi fost decat de 2.013.

În ceea ce priveste supraveghere electronica mobila, ea ar fi fost ordonata doar în 2006, iar peste un an, adica în 2007, numarul celor aflati sub acest tip de sechestru, n-ar fi fost decat 7. În schimb, pe 1 iunie 2008, numarul total al acestora (sub supraveghere electronica fixa si mobila), ar fi crescut, brusc, la 3.924. Din contra, în ciuda faptului ca o supravegherea electronica costa pe zi AP (Administratia Penitenciara), numai 8,5€, în timp ce o zi de detentie clasica cca 130€ (85,5€/zi în regim de semilibertate), iar detentia provizorie (arestul preventiv), reprezenta cca 43% din populatia penala, când numarul de detinuti a atins un nou record (pe 1 iulie 2013), iar numarul persoanelor încarcerate era cca 78.252 (dintr-un total de 80.700, aflate în custodia AP, dintre care 2.744 femei cu 2.183, încarcerate), cu o suprapopulare al Parcului Carceral de cca 118,5%, numarul purtatorilor de „bratara electronica” a scazut din nou bruscsub pragul de 5.000 de persoane.

Însa, Legea Penitenciara din 24 noiembrie 2009 extinde posibilitatea plasarii sub supraveghere electronica si ai detinutilor condamnati la mai putin de 2 ani de închisoare, iar începand cu 1 ianuarie 2011 ea a fost extinsa si in cazul condamnatilor carora le-au mai ramas cel mult 4 luni de executat în penitenciar (dintr-o pedeapsa maxima de 5 ani de condamnare), avand ca urmare ca pe 1 iunie 2011, numarul celor plasati sub supraveghere electronica sa creasca rapid la 7.645 de personae (dintre care, 406 înainte de executarea integrala a pedepsei), contra a numai  5.785 in 2010. Pentru ca între martie 2011 si martie 2012, numarul  condamnatilor „sechestrati electronic‟ sa creasca cu 27%, adica de la 6.612 persoane, la 8.856.

În ceea ce priveste plasarea sub supraveghere electronica, ai celor FIP (condamnatii aflati la sfarsitul executarii pedepselor lor), Virgine Valton, Vicepresedinte USM (Uniunea Sindicala a Magistratilor) are o pozitie rezervata, iar Martine Lebrun, Presedintele ANJAP (Asociatia Nationala a Judecatorilor responsabili cu executarea si amanajarea pedepselor) considera ca: ‟Supravegherea electronica ai condamnatilor aflati la sfârsitul executarii pedeselor, este un esec. Golirea închisorilor, fara niciun proiect (n.r. de reinsertiune sociala si profesionala) nu are niciun sens. (…) Franta nu trebuie sa ajunga în situatia ca Marea Britanie în care peste 50.000 de condamnati sunt supravegheati electronic si închisorile explodeaza‟. Acesta este si unul dintre motivele pentru care numarul celor care beneficiaza de acest regim (dispozitiv) in Franta, este, practic, neljijabil.

În momentul redactarii acestui articol, ar fi încrcerate cca 67.050 de personae (din care 17.057 în preventiv, 49.993 condamnate si 723 minori), adica o scadere cu numai 0,3% într-un an, ceea pune în evidenta o utilizare restrânsa a mijloacelor de supraveghere prin GPS: cca 10.560 de detinuti, din care numai 573 aflati la sfârsitul executarii pedepselor lor în penitenciar. Ar exista deasemenea si cca 1.013 persoane plasate în exterior (fara a fi sub supraveghere electronica), 487 care executa o pdepdeasa de închisoare pe viata, iar 1.830 condamnate la o recluziune criminala cuprinsa intre 20-30 de ani si 5.297 la o detentie criminala cuprina intre 10-20 de ani. Din contra, Martine Lebrun elogiaza sistemul penal finlandez, care nu încarcereaza condamnatii la pedepse mai mici de sase luni.

El face apel destul de rar la supravegherea electronica ai condamnatilor, în schimb utilizeaza cu precadere principiul „ziua-amenda” (costul unei zile de detentie, în raport cu veniturile condamnatului sau în cazuri grave, fixat de catre Justitie, utilizat cu succes si în Danemarca, Olanda, Spania, Portugalia, Germania, etc.), gratie caruia parcul carceral finlandez s-ar fi redus cu 25%‟.

În timp ce în Belgia, situatia este comparabila cu cea din Franta (cu o poulatie carcerala de cca 6,5 ori mai mare si o poulatie penala de cca 8 ori mai mare). In 2011,  erau supravegheati electronic 1.127 de detinuti (dintre care numai 59 femei), contra 928 in 2010, dintr-o populatie carcerala globala de cca 11.000 de persoane (pentru un parc carceral de 8.873 de locuri), iar numarul acestora trebuie sa ajunga la 1.500 (pana la mijlocul deceniului), conform declaratiilor Ministerului Justitiei Stefann De Clerck, ceea ce nu s-ar fi întâmplat, nici pâna astazi.

În Franta, parerile celor care sunt implicati in sistemul de supravegere electronica sunt destul de contradictorii, iar dispozitivul, mai mult decât, controversat.

JAP-ul Gwënaelle Koskas (cu o vasta experienta) de la Bobigny, considera ca din punct de vedere psihologic, acesta este un dispozitiv care nu poate fi mentinut mai mult de 6 luni, pentru ca: „Condamnatul (inculpatul) devine propriul sa gardian (supraveghetor), motiv pentru care exista un risc ridicat ca acesta sa nu mai respecte programul impus de catre JAP. (…) Cu atât mai mult, daca acesta are o familie, având în vedere faptul ca si aceasta trebuie sa suporte „liberatea sub sechestru electronic” a acestuia”.

Pentru Avocatul penalist Delphine Boesel, specialista in dreptul executarilor sanctiunilor penale si a amenajarii pedepselor, este regretabil faptul ca: „Supravegherea electronica a detinutilor (prevenitilor) a devenit masura de amenajare a pedepsei cea mai utilizata de catre JAP, în special din motive bugetare, în timp ce alte masuri ar fi poate mai adaptate în cazul acestora, ca plasamentul (plasarea) în exterior, care implica o adevarata încadrare socio-profesionala. (…) Astfel, JAP–ul pronunta mai putine liberari conditionate sub control judiciar (simple, fara supraveghere socio-judiciara), preferând sa impuna o perioada probatoare (probatorie), fie prin intermediul supravegherii electronice fie prin cea a semilibertatii, pentru ca are impresia, ca va putea controla cu mai multa eficacitate si usurinta persoana în cauza”.

Marie Crétenot, Jurist la OIP (Observatorul International al Inchisorilor), considera ca:„Din punctul de vedere egalitar, supravegherea electronica îi defavorizeaza pe cei cu o stabilitate sociala  precara, pentru ca ea impune printre alte conditii, un domiciliu (fix), respectiv, o activitate lucrativa în exterior (stabila), ceea ce face ca cei defavorizati social sa nu poata beneficia de acest regim (dispozitiv) de executare a pedepsei„.

În ceea ce il priveste pe SNEPAP-FSU (Sindicatul National al Intregului Personal de lucratori sociali al Administratiei Penitenciare): Bratara electronica  are la baza o postura demagogica. Ea permite oamenilor politici sa sustina (teoretic) amenajarea pedepselor, dar din pacate, mijloacele financiare nu le permit (Bugetul pe 2011, fiind limitat la 19,5 M€, ceea ce astazi este aproape neschimbat – cca 20M€, în ciuda unor schimbari radicale în sistem). Este o masura simbolica pentru asigurarea opiniei publice. Dar este o viziune gresita. Experienta arata ca ea nu impiedica comiterea faptelor antisociale (infractiunilor). De exemplu, în cadrul liberarii conditionate (sub control judiciar), rata de recidiva este net inferioara celei din cadrul regimului de supraveghere sub sechestru electronic. El este favorabil amenajarii pedepsei, însa considera ca ea trebuie individualizata: caz/caz.

În ceea ce o priveste pe Céline Verzeletti, secretarul general al Sindicatului CGT Penitenciar (Confederatia Generala a Salariatilor din Penitenciare), ea regreta o politica carcerala bazata pe gestiunea fluxului în care supravegherea electronica ocupa o functie importanta. În ceea ce îi priveste pe detinuti, multi dintre ei considera bratara electronica, nu ca o favoare, dar mai mult ca o pedeapsa, datorita regimului sever de supraveghere pe care aceasta o impune. În principiu, definind sanctiunea penala alternativa ca o sanctiune care nu este privata de libertate sau asociata cu o suspendare partiala a pedepsei, putem gasi o proportie de „alternativitate” în  cca ¾ dintre cazuri (infractiuni, delicte, contraventii). Urmeaza apoi, cazurile de suspendare (simpla, cu cca 39% de alternative), amenzile (cu cca 22%), cazurile de sanctiune penala cu suspendare (probatoare, în cca 15% dintre cazuri), cu suspendarea permisului de conducere si luare de masuri socio-educative (în cca 10% dintre cazuri), munca în folosul comunitatii (2,9%), cu suspendare, urmata de munca în folosul societatii (în cca 2,8% dintre cazuri) si suprimarea permisului de conducere (în cca 0,7% dintre cazuri).

În cazul pedepselor private de libertate, pentru rata globala putem scrie T= p1T1 + p2T2 + p3 T3, unde T1, este rata pedepselor private de libertate cu ponderea p1, pentru infractiuni criminale, iar cuplurile  (T2, p2)  si  (T3, p3)  pentru delicte si contraventii.

 Amintim aici ca în principiu, cel putin teoretic, conform legii penitenciare din 24 noiembrie 2009 pot beneficia de supraveghere electronica condamnatii ai caror pedeapsa sau cumulul lor este de cel mult 2 ani (un an în caz de recidiva) sau daca durata pedepsei ramase este inferioara sau egala cu 2 ani (un an în caz de recidiva) sau acestia urmeza sa beneficieze de liberare conditionata (sub control judiciar).

Începand din 1 ianuarie 2011, pot beneficia si acei condamnati (la sfârsitul executarii pedepsei) care nu au putut beneficia de o amenajare a pedepsei lor în timpul executarii ei dar durata careia (sau cumulul lor) nu depaseste 5 ani sau le mai ramân numai  4 luni de executat, respectiv, o pedeapsa mai mica de 6 luni sau în cazul în care ramâne 2/3 din pedeapsa de efectuat, mai putin daca exista o incompatibilitate între personalitatea persoanei în cauza si natura amenajarii pedepsei, un risc ridicat de recidiva, respectiv, în cazul în care persoana refuza sau nu-i permit mijloacele materiale ale acestuia.

Pot fi supuse acestui regim (dispozitiv) si persoanele condamnate la o pedeapsa privata de libertate, dar care au comparut liber în fata instantei, deci nu au început înca executarea pedepsei lor, care nu depaseste 2 ani (sau un an în caz de recidiva). In principiu, în cazul persoanei plasate sub supraverghere electronica (fixa-cu receptor fix sau mobila-cu receptor mobil), controlul judiciar are loc 24h/24h, aceasta fiind obligata sa comunice în direct cu autoritatile competentente (în custodia carora se afla (JI, JDL, JAP, PR) sau indirect, prin intermediul Politiei, respectiv, al Jandarmeriei Nationale, în orice moment (cel putin teoretic),  atât in timpul zilei cât si in timpul noptii!

Anumite locuri interzise (domiciliul victimei, domiciliul unui complice, etc.) sunt „parametrizate” si monitrorizate prin intermediul bratarei electronice, ca de altfel si timpul afectat activitatii lucrative sau cel afectat repausului, petrecerii în cadrul familiei, cu rudele, prietenii, etc. În acest caz spunem ca este vorba de o supraveghere „marita” (sporita) si dispozitivul se aplica, în general, în cazurile în care persoana a fost condamnata la o pedeapsa privata de libertate mai mare de 7 ani si care în plus, se afla sub supraveghere socio-juridiciara sau pentru o infractiune cu violenta voluntara si amenintari contra partenerului de viata (sau fostului partener de viata): sot(ie), concubin(a), PACS (Pact Civil de Solidarite între doua persoane de acelasi sex sau sex opus: a se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei tematici: Pactul Civil de Solidaritate (PACS)])  sau contra copiilor acestora, pedepsita de catre CPF cu cel putin 5 ani de închisoare.

Durata initiala a plasamentului sub supraveghere electronica este de 6 luni, care poate fi prelungita pâna la 2 ani, maximum. În cazul unei persoane (a unui prevenit), aflata în libertate sub sub control judiciar (în loc de arest preventiv), dispozitivul poate fi mentimut pâna la deschiderea procesului, dar acesta nu poate depasii 2 luni. În cazuri grave, supravegherea electronica poate fi însotita si de un control judiciar cu obligatii si interdectii. În cazul în care cel supus supravegherii electronice nu respecta cu sctrictete regimul impus de catre dizpozitiv, JI, JAP sau PR, pot delivra contra acestuia un mandat de aducere sau de arestare (art.722-2 din CPF), iar JDL poate ordona plasarea (plasamentul) lui în detentie provizorie (arest preventiv) sau  modificarea conditiilor de supraveghere electronica pe toata perioada dizpozitvului judiciar (art.723-11 din CPF). În sfârsit, orice persoana cercetata penal care este supus dispozitvului judiciar al supravegherii electronice poate solicita încetarea acestuia (JI-ului, care decide dupa ce consulta PR), fie în timpul procedurii de instrumentare (instruire) al dosarului, fie dupa terminarea instrumentarii (instruirii), daca acesta este trimis în fata instantei judecatoresti: al Juriului Pupular – Curte cu Jurati (într-un TGI-Tribunal de Inalta Instanta) format din 9, respectiv 12 jurati (3 magistrati si 6 cetateni alesi de pe listele electorale, în Prima instanta si 9, în Apel) în cazul infractiunilor criminale si al Completului de Judecata (într-un TC-Tribunal Corectional) format din 3 magistrati, în cazul delictelor sau contraventiilor.

COMENTARIUL AUTORULUI

Daca în cazul plasarii (plasamentului) sub supravegere electronica fixa (receptorul  fix), persoana în cauza dispune doar de o liberate sub sechestru electronic, relativ, limitata (de regula, la resedinta acesteia), în cazul supravegherii electronice mobile (receptor mobil), libertatea acesteia creste considerabil (deplasari la locul de munca, activitati socio-educative, contact cu familia, etc.), deci si (re)insertiunea ei socio-profesionala.

Astfel, în cazul „penitenciarului la purtator‟, cel supus libertatii sub sechestru (fiind propriul lui stapan), în mod inconstient, acesta are tendinta de a deveni mai indulgent cu propria-i persoana, ceea ce, automat, va conduce la derapaje, la abateri de la normele impuse de catre acest sistem de supraveghere.

Cu un pret de cost (pentru contribuabili) mult mai mic decat încarcerarea, în mod evident, desi dispozitivul permite reducerea semnificativa a populatiei carcerale, experienta arata ca în acest caz, creste totusi semnificativ, atât rata de sustragere de sub acest dispozitiv judiciar cât si probabilitatea de recidiva a persoanei în cauza.

Raportul de informare parlamentara din iulie 2004 privind tratamentul recidivei infractiunilor penale preconiza o vasta dezbatere nationalaa privind supravegherea electronica mobila (gratie sistemului GPS) ai criminalilor periculosi care si-au executat pedepsele lor private de libertate.

Punerea în practica a acestui dispozitiv i-a revenit lui Georges Fenech (n.1954, Judecator de Instructie, Deputat UMP–Les Républicains  al Departamentului Rhône din Regiunea Auvergne–Rhônes–Alpes/2002–2008 si 2012–2017),  care dupa un studiu laborios si complex al problemei, a prezentat raportul sau Primului Ministru Jean-Pierre Raffarin (n.1948, Prim–Ministru UMP/2002–2005 si Senator/1995, 1997–2002, 2004–2017) si în care acesta sugera aplicarea lui în 2 cazuri distincte de condamnati: în cazul celor cu pedepse private de liberate (mici) maximum 2 ani (ca o metoda alternativa încarcerarii), respectiv, în cazul celor care si-au efectuat pedeapsa (în general, lunga) dar care erau considerati, înca periculosi pentru societatea civila (cu risc ridicat de recidiva). Acest proiect nu prea a fost aplicat nici în deceniul trecut si nu este finalizat nici astazi.

Însa, conform unui studiu recent al AP (Administratia Penitenciara), unul dintre autorii lui,  René Lévy,  pune în evidenta faptul ca numai 42% dintre cei cu pedepse mici au recidivat dupa 5 ani, dintre primii 580 de condamnati pusi sub supraveghere electronica, în schimb acest procent este de 72% în cazul celor care si-au executat pedepsele (lor lungi) în închisoare. 

In plus, rata de recidiva era mult mai mare la tineri decat la detinutii maturi (in general, mai educati, cu familii, cu un loc de munca stabil, etc.), avand in vedere faptul ca acestia au, in principiu, mai mult de pierdut.

O echipa formata din 7 studenti din anul I (nivel universitar Bac+3 ani în Romania: Pierre Guilleminot, Paul Ilhe, Yamina Dekali, Pierre Neveux, Youssef Elfourar, Grégoire Drouault si Rim Zahir, sub conducerea lui Camille Allaria), de la reputata scoala de ingineri de Inalte Studii de Telecomunicatii (Grande Ecole-Télécom ParisTech, a se vedea pentru detalii si blogul CUFR: CONSEIL UNIVERSITAIRE – FORMATION – RECHERCHE AUPRES DES GRANDES ECOLES FRANCAISES (CUFR)]), în cadrul unui proiect de cercetare ETIC (Rolul Tehnologiei Informatiei si al Comunicarii) a studiat tematica: Bratara electronica, obiect de securitate sau sanctiune penala soft ?, utilizand 3 notiuni de sociologie ale controverselor, pentru a pune în evidenta interesul plasarii (plasamentului) condamnatilor (prevenitilor) sub supraveghere electronica astfel:

     Controversa                 Litigiu          Dilema morala
Dezacord in privinta faptelor:

Reducerea costurilor;

Lupta contra recidivei;

Lupta contra suprapopularii carcerale;

Cresterea incriminarii;

Dezacord cu privire la capacitatea unei entitați de a exercita o valoare;Conflict in privinta ierarhiei de valori (valorilor) :

Securitate și urmarirea persoanelor fizice;  

Problema de constitutionalitatii;

Iata bilantul lor, pe scurt, la care am participat si eu cu experienta mea în MCF si cu observatiile mele.

Plasarea (plasamentul) sub supraveghere electronica (în special, mobila), timp de 24h/24h (7zile/7zile) permite supravegherea persoanei în cauza si colectarea (stocarea) informatiilor privind deplasarile (mobilitatea) acesteia, este un dispozitiv, care costa scump societatii civile. Din contra, sistemul „semi-activ‟ (adica, un dispozitiv simplificat care stocheaza numai violarea obligatiilor sau interdictiilor), este o masura suficienta de control si din punct de vedere economic este si rentabil. În ceea ce priveste timpul de interventie, pentru protectia (protejarea) victimelor, el este suficient, în cazul violarii sistemului semi-activ. Masura de a purta în permanenta (neîntrerupt) bratara electronica din punct de vedere psihologic prezinta un aspect disuaziv (de descurajare), ceea ce reduce, considerabil, rata de recidiva, confirmat si de catre Generalul de Jandarmerie Guy Parayre, comparând dispozitivul cu radarul automatic (rutier) si comportamentul automobilistului la volan.

Psihiatrul Daniel Zagury, estimeaza (si confirma rezultatele ETIC), ca pericolul adevarat, în termeni de recidiva, nu provine din partea adevaratilor bolnavi mintali, dar din partea persoanelor care se afla intr-o stare de instabilitate psihica (fie din motive sentimental-emotionale, fie din cauza pierderii unei activitati lucrative, sau abandonul din partea familiei, fie din cauza consumului de stupefiante sau al alcoolului,  etc.), care sunt susceptibile sa treaca la act pentru regasirea (restabilirea) unei pozitii dominante.

Din contra, Psihiatrul Michèle Savin, de la Centrul Penitenciar Liancourt [a se vedea pentru detalii si ciclul de articole al autorului pe aceasta tematica:  : ”În umbra vietii” (Mediul Carceral Francez, Necenzurat)] estimeaza ca plasarea (plasamentul) sub supraveghere electronica mobila nu ar avea influenta decat asupra persoanelor care nu actioneaza sub „impulsul momenmtului‟ sau al clivajelor psihice. Însa acestea reprezinta, din pacate, majoritatea autorilor infractiunilor sexuale.

Altii, printre care si J. M. Salanova, Secretarul general al SCHFPN (Sindicatul Comisarilor si ai Inaltilor Functionari al Politiei Nationale), este convins ca plasarea (plasamentul) sub supraveghere electronica mobila poate evita recidiva(rea), pentru ca acest dispozitiv ar actiona, din punct de vedere psihologioc, asupra delincventului care se simte observat, urmarit, monitorizat.

Conform pozitiei lui Michel Duvette, Directorul PJJ (Protectia Judiciare a Tineretului), cum supravegherea electronica, de maniera generala, presupune ca persoana în cauza sa-si fixeze niste limite, cea mobila este mai apasatoare din punct de vedere psihologic (decat cea statica), pentru ca permite controlul în permanenta (24h /24h si 7zile/7zile) al celui supravegheat si nu este sigur (evident) ca un adolescent este pregatit mentalmente pentru a face fata unei asemenea presiuni.

Michel Gaudin (n.1948, fost Prefect al Prefecturii de Politie Paris/2007 – 2012), considera plasamentul sub supraveghere electronica mobila si un dispozitiv de ancheta deosebit de interesant în cadrul OCPRF (Oficiul Central însarcinat cu Cautarea persoanelor aflate sub incidenta dispozitivului de Urmarire Generala), însa pentru ca eficacitatea acestuia sa fie vizibila, conform Procurorului Republicii de Evreux (Regiunea pariziana) Jean Berkani, acesta ar trebui sa fie aplicat la scara larga în randul delincventilor (prevenitilor sau condamnatilor). Astfel, cel putin într-o prima faza, MCF (Mediul Carceral Francez), ar trebui considerat pentru cei condamnati sau în cazul prevenitilor (cei care sunt încarcerati în perioada cercetarii lor penal), o exceptie privind executarea pedepselor private de liberate. 

În ceea ce ma priveste personal, cu ocazia activitatilor mele cu detinutii (cursuri de pregatire pentru diverse examene universitare de scurta sau lunga durata, pentru pregatirea diverselor diplome universitare, consiliere pedagogioca, orientare scolara si profesionala), cu precadere, cu cei condamnati la pedepse lungi de inchisoare (respectiv, inchisoare pe viata), am efectuat o serie de cercetari cu privire la statutul lor socio-profesional, precum si cel infractional (criminal). Astfel, în principiu, populatia carcerala poate fi impartita în doua mari categorii de infractori: „amatorii‟ (care ajung pe mâna Justitiei, „accidental”, datorita unor împrejurari mai mult sau mai putin nefericite sau datorita unor crime pasionale, cu risc scazut-neglijabil, de recidiva) si „profesionistii‟ (clientii permanenti ai Justitiei, incorigibili, pentru care comiterea infractiunilor este simultan, atât o placere – distractie  cât si o „profesie” – activitate  lucrativa, etc., cu risc foarte ridicat de recidiva).

În concluzie, cel putin amatorii ar putea fi suspusi sistemului de supraveghere electronica fixa sau mobila. În ceea ce îi priveste pe profesionistii (TDD-Talhari de Duminica si TDM-Talhari la Drumul mare), situatia lor, trebuie studiata caz/caz. Am întilnit însa si printre ei, nu rareori, talhari care s-au saturat de viata lor de raufacatori, care s-au implicat în relatii sentimentale (de tip conjugal), respectiv, care considera ca au „imbatranit‟ si care vor sa rupa cu trecutul lor infractional. Care, cel putin aparent, vor sa se schimbe (radical) si vor sa fie utili societatii civile. Cred ca Justitia ar trebui sa le acorde si lor o noua sansa de reinsertiune sociala !

Pentru ca intr-adevar, daca, pedeapsa cu moartea, Pedepasa Capitala (a se vedea pentru detalii si ciclul de articole ale autorului  consacarata acestei tematici: PEDEAPSA CAPITALA!, “Padurea spanzuratilor”, Ghilotina. O masina de ucis “democratica si umana”!), elimina brutal si biologic omul pedepsit, încarcerarea, reprezinta un mod de eliminare sociala a acestuia, chiar daca în timpul mentinerii acestui dispozitiv, în principiu, delincventul nu poate comite infractiuni specifice (caracteristice) societatii civile. Cel mult, acesta poate comite infractiuni specifice MCF si contra semenilor sai.

In sfarsit, MCF, ca organizare concentrationista, functioneaza dupa modelul „lagarului‟, în masura în care, delincventul, o fiinta umana care a violat pactul social si care s-a desolidarizat de comunitatea umana bazata pe respectul legii, este îndepartat de societate (conform unei „forte centrifuge‟), pentru a fi privat de liberate într-un spatiu închis si limitat, înconjurat de gratii, deci „institutionalizat‟, în care urmeaza sa faca fata (pentru a supravietui),  unui alt sistem de legi, mult mai dure si severe, specifice populatiei penale. Din contra, opus încarcerarii, instaurarea masurilor de plasare (plasament) sub supraveghere electronica fixa sau mobila, poate actiona asupra delincventului ca o „forta centripeta‟, care sa-l mentina si sa-l atraga în randul celor care respecta legile convietuirii sociale si se opun actelor infractionale, antisociale.

Într-un asemenea context, dispozitivul de supraveghere electronica prezinta 2 aspecte principale, complementare si disjuncte: pe de-o parte, de ordin cartografic, pentru ca în cadrul acestuia, amenajarea pedepsei echivaleaza cu mutarea institutiei penitenciare la domiciliul condamnatului (prevenitului) sau chiar pe corpul acestuia (pe încheiatura mainii sau pe glezna), care într-o maniera, îsi incredinteaza cheile locuintei sale autoritatii judiciare, iar pe de alta parte, de ordin psiholoic, în masura în care, acesta este constient de faptul ca este privat de libertate, în adevaratul inteles al cuvantului (acea facultate filosofica a unui individ care este stapan pe propriile sale actiuni si de care poata sa dispuna de voie). Cu alte cuvinte, el dispune de o libertate limitata 24h/24h, 7zile/7zile, iar nerespectarea acesteia poate avea ca efect (re)încacerarea lui.

În încheiere, ne putem pune o intrebare grava: libertatea sub sechestru electronic poate înlocui institutiile penitenciare într-un viitor apropiat sau îndepartat? Nu este imposibil, dar este putin probabil.

Pentru ca exista si criminali periculosi, recidivisti, irecuperabili, capabili sa comita crime chiar si sub supraveghere electronica fixa sau mobila. (A se vedea si pentru detalii si articolul autorului: Criminali periclosi (Monitorul Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului-Natiunile Unite)].

Cu toate ca MCF „formeaza‟ în timpul detentiei si o clasa de detinuti institutionalizati, care dupa pedepse lungi de închisoare (peste 2 decenii) îsi pierd toate reperele lor socio-umane, iar recuperarea si reinsertiunea lor in societatea civila, practic nu este posibila.

Iar, majoritatea criminalilor „profesionisti‟ ar prefera pedeapsa capitala în loc de o pedeapsa de închisoare pe viata (care dupa cum stim, nu este niciodata, decât cu rare exceptii, incompresibila si chiar si atunci, maximum pâna la 30 de ani de recluziune criminala, cel putin în Europa, se vedea si articole autorului consacrate acestei tematici: Thomas CSINTA: Giscard d’Estaing si “condamnatii sai” la moarte!).

Legat de acest subiect, pe 29 ianuarie 2006 a avut loc si un protest semnat de catre 10 detinuti condamnati la închisoare pe viata (care au executat deja, între 6-28 de ani) la celebra Inchisoare de Maxima Siguranta Clairvaux (cu 240 de locuri si 170 de condamnati la pedepse lungi de închisiare, inclusiv, închisoare pe viata) de la Bayel din estul Departamentului Aube (Regiunea administrativa Champagne – Ardenne), una dintre cele mai dure si severe ale MCF care devine si una dintre cele mai celebre închisori, odata cu încarcerarea aici a lui Claude Buffet (criminalul) si Roger Bontemps (complicele sau).

Condamnati la moarte de catre Curtea cu Jurati al Departamentului Aube într-un proces care a durat între 26 – 29 iunie 1972, cei 2 vor fi executati pe 28 noiembrie 1972 la o alta celebra inchisoare de pe strada de „La Santé‟ de la Paris (de unde a evadat celebrul si legendarul criminal Jacques Mesrine – „Inamicul  public nr.1 ai francezilor, a se vedea si articolul autorului pentru detalii: In umbra vietii (Partea IIIa). Brand-uri legendare ale marilor Evadari si a marii Criminalitati franceze), dupa ce între 21-22 ale lunii, vor lua în închisoarea Clarvaux ca ostatici o infirmiera si un gardian-supraveghetor, cu scopul de a evada.

Este pentru prima oara în istoria criminala si a executiilor din Franta, când un condamnat la o recluziune criminala de 20 de ani, Roger Bontemps (n.1936, fost militar francez devenit infractor recidivist), este executat (ghilotinat) fara sa fi comis o crima de sânge, alaturi de Claude Gabriel Buffet (1933 – 1972, fost legionar francez, devenit killer recidivist), al carui complice era. 

Cei  10 detinuti (Abdelhamid Hakkar, André Gennera, Bernard Lasselin, Patrick Perrochon, Milivoj Miloslavjevic, Daniel Aerts, Farid Tahir, Christian Rivière, Jean-Marie Dubois et Tadeusz Tutkaj), dintre care pe unii îi cunosc, mentionau în scrisoarea lor: „Noi preferam sa murim deodata în loc sa crapam  putin câte putin cu  fiecare zi care trece‟. 

În sfarsit, supravegherea  electronica, pentru marirea eficacitatii si rentabilitatii sale economice, trebuie realizata prin intermediul unui partenariat public (supraveghere, ancheta de fezabilitate, contact cu persoana condamnata, bilant al autoritatii judiciare, etc.)–privat (furnizare al materialului de supraveghere cu soft si hard, al mentinerii dispozitivului, rol sporit în gestionarea alarmelor, SPIP, centralizare a informatiei, etc.), care a debutat în MCF înca din 1987 si în cadrul altor dizpozitive carceral–judiciare (activitatile lucrative în interior si exterior, semilibertate, permisie de iesire, etc.). 

În cadrul acestuia trebuie sa avem însa în vedere faptul, ca pe de-o parte, colaborarea trebuie realizata într-un sector constituind elementul central al AP (Administratia Penitenciara), supravegherea, iar pe de alta parte, ca ea trebuie pusa în aplicare în „exterior‟, adica în afara MCF, fara a depasi în cadrul colaborarii anumite limite, pentru respectarea drepturilor fundamentale ale omului: prezervarea anonimatului persoanei în cauza de catre sectorul public (AP, Justitie, etc.) în  fata partenerului privat si interzicerea contactului acesteia, care, în exclusivitate, este de competenta autoritatilor judiciare.

Articolul cu imagini pe Investigatie Jurnalistica

Thomas CSINTA: “Libertatea sub sechestru” electronic!

 


Raspandeste cu incredere
  • 77
  •  
  •  
  • 7
  •  
  •  
  •  
  •  
    84
    Shares

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here