M-am îndrăgostit

2
29
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Sondajul nostru

L-am cunoscut in seara cand sărbatoream majoratul, în club. Eram cu o gască de prieteni şi debordam de fericire că sunt majoră, lăsând la o parte momentele când m-a cuprins tristeţea pentru că părinţii mei nu erau lângă mine, ei fiind plecaţi în Spania să muncească. Eram teribil de singură în acea noapte şi, poate nu întâmplător, impactul cunoasterii acestui barbat a fost unul incredibil. M-a copleşit bunavoinţa şi atenţia lui. Tremur când îmi amintesc şi aproape nu găsesc cele mai potrivite cuvinte să descriu flirtul din acea seară. Aveam sentimentul că ne-am cunoascut în altă viaţă, că ne ştim de multă vreme şi tot ce-mi doream în acea clipă era să vorbesc cu el, să fiu învelită toată în braţele lui. Nu trăisem până atunci un sentiment asemănator şi atunci am cedat. Din acel moment, el avea să fie prezent în mintea şi sufletul meu. Nu-mi doream ca timpul să treacă, dar curând seara s-a încheiat şi eu am plecat acasă cu speranţa că urmatoarea săptămâna îl voi întalni din nou. A fost startul unui lung şir de săptamâni când am trăit cu această speranţă a revederii (sincer vorbind, în fiecare week-end sufeream ca un câine). Uneori, chiar mi-era ciudă pe el. Nu înţelegeam de ce-mi place de el. De ce  mă fascina modul lui calm si elaborat de a discuta. Curând am aflat ca are 28 de ani şi este aproape căsătorit. (Locuia cu logodnica lui de un an de zile). Nu se sfia să vorbească despre asta, deşi  mi-a lăsat de înţeles că relaţia lui cu logodnica nu-l mulţumeşte în niciun fel. Chiar şi aşa, Pe nesimtite, m-am îndragostit de el, dar nu mi-am dat seama de asta până în seara când mi-a spus că acea seara avea sa fie ultima în care ne vom mai vedea. Parcă mi-a dat cu ceva în cap. Surâzând, nu i-am spus nimic. Am plecat năucă acasă şi am început să plâng. Zile şi săptămâni la rând mi-am impus să mi-l scot din minte, din suflet. Nu am reuşit. Cu toată ruşinea, am început să-l caut, să-i pândesc drumurile pe care ştiam că obişnuieşte să meargă, dar în zadar. Parcă îl înghisise pământul. Apoi, într-un târziu, am aflat noua lui adresă. Se mutase  într-o localitate din Italia, unde obţinuse o slujbă onorabilă şi bine plătită (în turism). Acum nu ştiu ce să fac. Să-l caut şi să-i spun tot ce simt pentru el. Să-mi văd de viaţa mea, sperând că voi găsi întru târziu băiatul visurilor mele, sau să-i scriu şi să-l anunţ că, peste cinci luni, va fi tată. Sinceră să fiu am nevoie de sfatul cuiva cu mai mare experienţă de viaţă decât mine.

Sava Mihaela


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

2 COMENTARII

  1. ITI SPUN EU CUM STA TREABA. MAJ BARBATILOR SUNT RESPONSABI FATA DE COPII. DUPA CE FACI COPIUL O SA VINA SA IL VADA, NIMENI NU REZISTA. APOI SE POATE INDRAG DE TINE SAU NU.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here