Acasă Jurnalul Bucurestiului Informatii NecenZuratmm.ro : “Abatoarele” umane ale Uniunii Europene!

NecenZuratmm.ro : “Abatoarele” umane ale Uniunii Europene!

63
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Scris de Thomas CSINTA


Cu ani in urma, cand am efectuat si am denuntat in presa, o serie de investigatii la frontirerele ”fragile” ale Uniunii Europene legate de imigratia clandestina (Ceuta, Melilla, Insulele Canare, Lampedusa, etc.), precum si de consecintele ei grave asupra (i)migrantilor, autoritatile europene competente au considerat ca situatia este sub control.Adica, ca aceasta n-ar fi fost inca intr-o faza critica!
Fie, dintr-un dezinteres total pentru populatia migranta din lumea a treia (in special, din Africa Negara), fie din lipsa fondurilor europene necesare care sa permita acest control. Cert este insa ca, anual, la aceste frontiere ″fragile″ale UE, mor mii de imigranti nevinovati, disperati, care incearca sa forteze ″Portile Raiului″,

prin fel si fel de metode si mijloace, mai mult sau mai putin ilegale, pline de pericole, controlate de catre grupuri tentaculare multinationale a crimei organizate,, care exploateaza, fara scrupule, mizeria umana (A se vedea si articolele autorului : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/10/drumul-oaselor…)

PREAMBUL

O noua drama (fara precedent) a avut loc joi, pe 3 octombrie 2013, in cadrul unui proces migrator clandestin catre Uniunea Europeana, via Italia, prin intermediul regiunii autonome Insula Lampedusa.
Un proces migrator de-altfel clasic, dintr-un intreg ciclu, caruia UE este expusa si supusa fara menajamente din ce in ce mai mult in ultimul deceniu, datorita instabilitatiilor politice si economice din Nordul Africii, respectiv, Africa Neagra (Subsahariana), in care, in special in ultimele doua decenii, peste 17.000 de persoane nevinovate si-a pierdut viata, in cautarea unui trai mai bun, decent.

Astfel, o ambarcatiune civila, suprapopulata (vas in stare vetuzta, deplorabila, din infomatiile pe care le detin), al unui tunisian in varsta de 35 de ani, ″specializat″ in trecera frauduloasa a frontierelor (expulzat din Italia in cursul lunii aprilie a.c.), din directia Libia, transportand 505 migranti (clandestini, imigranti aflati in ilegalitate) in directia UE (via Italia), majoritatea somalieni si eritreeni (conform responsabilului asistentei sanitare Antonio Candela si numai eritreeni dupa documente ale ONU), in jurul orei locale 07h20 (05h20 GMT), s-a scufundat in apele Insulei italiana Lampedusa (6.000 de locuitori, cca 20,2 km2, la cca 100km de Coasta Nord-Africana si la cca 200 km de Sicilia), facand 330 de victime (conform unui bilant provizoriu) :130 de morti si 200 de disparuti, motiv pentru care Guvernul Italian in numele Presedintelui Consilului (Primul Ministru), Enrico Letta de la Palatul Chigi (care considera evenimentul ″o imensa tragedie″), a fost obligat sa decreteze, la ora 17h30, pentru ziua de vineri, 6 octombrie, o zi de doliu national.
Din aceasta catastrofa, una dintre cele mai dramatice in ceea ce priveste migrantii catre Europa Occidentala, numai 151 de persoane au putut fi salvate, destul de tarziu (in jurul orei locale 11h30, printre care si tanarul tunisian, ″comandantul″ ambarcatiunii, pus la dispozitia Politiei) si recuperate de catre autoritatile italiene de coasta din apele teritoriale ale Insulei Lampedusa (ajutate si de catre barcile si vapoarele pescaresti).

Din primele cercetari ale politiei de frontiera (conform Primarului Insulei, Giusi Nicolini) s-ar parea ca unul dintre pasageri ar fi dat foc unor paturi, pentru semnalarea vasului aflat in zona unor vapoare comerciale (transportatoare de marfuri), care ar fi provocat un incendiu pe vas, in urma caruia acesta ar fi luat foc si s-ar fi scufundat.

APROFUNDAREA DOSARULUI

Ambarcatiunea naufragiata joi, pe 3 octombrie 2013, in apele teritoriale ale Insulei Lampedusa, langa Insulita Iepurilor (intre Lampedusa si coasta Africii de Nord, a se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei tematici: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/10/imigratia-in-u…), care s-ar fi scufundat la ora locala 07h20, la cca 1,5 km de coasta (conform Ministrului de Interne italian, Vice-Premierul Angelino Alfano), masura cca 22 de m si provenea din Misrata (Libia) cu migranti din Cornul Africii, cea mai estică regiune a Africii (cu o suprafață totala de două milioane de km2 si o populație de aproape 100 de milioane de locuitori), având forma unui corn de rinocer, (aflat la distanta egala de Tropicul Racului si Ecuator, scăldată de Golful Aden si Marea Rosie, in nord, respectiv, de Oceanul Indian in sud, care include statele: Etiopia, Somalia, Djibouti si Eritreea).
Deja la caderea serii, 104 cadavre ar fi fost pescuite aproape de coasta (printre care si a trei copii si a doua femei gravide!) din epava scufundata la cca 40 de m adancime si inca 30 de copii si trei femei insarcinate asteptau a fi salvate.
Conform unui bilant provizoriu, Primarul Insulei, Giusi Nicolini, vorbea pe atunci de cca 94 de morti si cca 250 de disparuti (dupa ce cu numai patru zile in urma, alti 13 clandestini si-au pierdut viata in cadul unui naufragiu similar in apele Siciliei Orientale cu o ambarcatiune transportand 200 de migranti, incercand sa ajunga in orasul Racuse, iar in august 6 egipteni s-au inecat sarind in apa crezand ca au ajuns la mal), iar Antonio Candela, Directorul operatiunilor de salvare al serviciilor publice din Palermo mentiona ca 463 de refugiati sirieni (datorita razboiului civil din Siria) care tranzitau prin Egipt, ar fi  fost salvati in noaptea precedenta.
Nici Papa François, care in cursul lunii iulie a vizitat Lampedusa (cu ocazia primei sale deplasari in afara „frontierelor” Romei) si nici Ministrul Afacerilor Externe Emma Bonino, nu s-au putut abtine de la „comentarii indecente”: „rusine” si „durere profunda” din partea Papei si „operatiunea de salvare a debutat cat se poate de repede, dar ea devine dificila cu trecerea timpului (…) pentru ca ei (naufragiatii!) nu stiu nici sa inoata si nici incotro s-o ia…(…)”, din partea Ministrului.
In ceea ce priveste Comisia Europeana, aceasta a facut apel la UE, precum si la statele membre ale acesteia pentru „intensificarea tuturor eforturilor cu scopul evitarii unor asemenea tragedii. (…). Europa trebuie sa-si intensifice eforturile sale pentru prevenirea acestor tragedii, precum  si solidaritatea ei cu acesti migranti, respectiv, cu tarile lor de origine, care cunosc un aflux crescator de refugiati”, conform Comisarului European al Afacerilor Interne, Cécilia Malmström
Ceea ce este insa si mai grav este faptul ca inainte ca doua vapoare pescaresti sa fi alertat (simultan) autoritatile din insula, alte trei ar fi trecut prin zona naufragiului fara sa fi semnalat catastrofa!
Unul dintre pescarii care a intervenit rapid si cu eficacitate din prima barca, Rafaele Colapinto, spunea ca tot ceea ce a putut remarca trecand prin zona, in apele teritoriale ale Insulei Lampedusa, era un imens „ocean de capete” (apartinand migrantilor)
In scurt timp dupa ce a fost dezlantiuta de catre autoritatile de coasta, operatiunea (sinistra!) de pescuire a cadavrelor, ele au fost adunate si insirate in port pe cheile Favarolo, ele transformand Insula Lampedusa „intr-o morga in aer liber”.
Medicul responsabil al Clinicii din Lampedusa, Pietro Bartolo remarca disperat: „Niciodata nu am vazut asa ceva pana in prezent, desi lucrez de foarte mult timp aici. (…). Nu avem nici macar sicriuri suficiente. Trebuie sa le comandam si sa le aducem cu avionul. (…).”!
In ceea ce il priveste pe Primar, Giusi Nicoloni, deosebit de uman, acesta exclama cu lacrimi in ochi: „Este o oroare (n.r., pe cheile Favarolo din Lampedusa de unde cadavrele erau transferate intr-un hangar aeroportuar din insula). (…). Nu mai stim unde sa depozitam cadavrele (n.r., o tanara eritreeana in viata, in varsta de 20 de ani, a fost identificata printre cadavre si transportata in regim de urgenta la un spital din Palermo). (…). Sa vina camerele de luat vederi ale televiziunilor sa arate lumii aceste cadavre (n.r., printre care si al unui baietel de 3 ani, precum si a unei fetite de 2 ani). Altfel, este ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. (…). Sa vina Primul Ministru Enrico Letta sa-si numara mortii..(n.r., care la randul lui considera evenimentul „o imensa tragedie”)”.
Conform afirmatiilor lui William Spindler, responsabil cu comunicarea al HCR (Inaltul Comisariat pentru Refugiati), ambarcatiunile cu refugiati nord-africani, in general, s-ar indrepta catre Sicilia (regiune autonomia a Italiei, cea mai mare insula din Marea Mediterana: suprafata 25.700km2, 5,1 milioane de locuitori cu capitala la Palermo, avand orasele principale: Catania, cu Vulcanul Etna; Agrigento; Messina; Raguse; Siracusa; Insulele Eoliene la nord si Egadi la est) unde posibilitatile de acosatre (fara a fi sesizat de catre autoritati) sunt mult mai mari, iar cele care ajung la Lampedusa, sunt cele care ar fi deja interceptate si „esuate”.

Nota: Si totusi, in perioada 2007-2008, eu am intrat in legatura (contact) cu o filiera clandestina la Abidjan (Coasta de Fildes, tara comparabila ca populatie cu Romania, cca 325.000 km2, din vestul Africii, membra a Uniunii Africane, precum si o ramificatie a ei la Dakar in Senegal, cu o populatie cca jumatate din cea a Romaniei, cca 200.000 km2), opusa diametral Cornului Africii, unde am cunoscut un localnic „Boumba” (prin intermediul unui var de-al sau Ahmed M., student la IUT-Institutul Universitar de Tehnologie Nanterre-Universitatea Paris X), care organiza regulat, pentru sume cuprinse intre 700-1.000€, curse „esuate” catre Lampedusa, in care dupa investigatiile mele, ar exista cel putin doua locuri unde acostarea nu poate fi controlata (interceptata).
In anihilarea acestei retele de traficanti am esuat si eu, ca de-altfel si in Belgia, mai devreme, la sfarsitul anilor 1990, intr-o investigatie de mare anvergura legata de traficul de carne alterata (a se vedea si articolul autorului pe aceasta tematica: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/09/thomas-csinta-…).

Conform unor documente ale HCR, in 2006 numarul persoanelor care ar fi debarcat prin intermediul unor ambarcatiuni pe coastele europene ar fi depasit 22.000, din care aproape trei sferturi in Insula Lampedusa.
Numarul lor ar fi fost de 19.900 in 2007 si 36.000 in 2008.
O scadere semnificativa ar fi avut loc in anii 2009-2010, cand Premierul italian Silvio Berlusconi a semnat un tratat cu Libia, condus pe atunci de catre Colonelul Mouammar Kadhafi (capturat pe 20 octombrie 2011 in cadrul unui asalt al aviatiei NATO si ucis ulterior intr-o ambuscada, „orchestrata” de catre rebeli).
Pana in 2008, litoralul libian era unul dintre zonele „consacrate” (si prferate) catra destinatiile din Uniunea Europa, in special, pentru migrantii africani subsaharieni.
Kadhafi nu a inceput sa ia masuri severe contra traficului de clandestini decat dupa semnarea acordului in 2008 contra unei sume de 5Md$US (3,6Md€), dar incepand din 2011, cu ocazia revolutiilor arabe (in special din Magreb) care au provocat si caderea regimului acestuia, numarul migrantilor clandestini a crescut exponential, ajungand la cca 62.000, inainte sa scada la cca 13.200 in 2012.
Mentionam ca in principiu, ar exista patru mari categorii de migranti catre Europa Ooccidentala (in special UE, via Lampedusa): a) migranti economici; b) solicitanti ai azilului politic; c) victime ale traficului (clandestin) de persoane si d) persoane izolate (cu precadere minori).
Majoritatea dintre ei sunt originari din: Egipt, Libia, Tunisia, Sudan, Eritreea si Somalia.
Dintre acestia cca 55-60% solicita azil politic in Italia (si jumatate dintre ei il si obtin, un procent comparabil cu cel din Franta : 30%), cu toate ca destinatia lor finala nu este Italia!
In Insula Lampedusa (cu o populatie de cca 6.000 de locuitori), ei sunt dirijati catre un sector de „tranzit” unde raman in priuncipiu 48h00 (pentru formalitati administrative) , dupa care sunt transferati catre Peninsula (Italia).
Cum insa acest sector inaugurat in 2006 are numai o capacitate de 350 de locuri, in special in timpul verii, cazarea migrantilor ridica serioase probleme.
Situatia este similara si in Italia, in care centrele administrative nu pot gazdui decat 5.000 de solicitanti de azil politic, iar nevoile, in anumite perioade ale anului, ar fi duble sau chiar si triple.
Restul migrantilor sunt transferati catre CRI (Centre de Retentie Inchise), echivalentul CRA in Franta (a se vedea si notele de picior ale articolului autorului: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/10/in-umbra-vieti…), de unde, in special egiptenii sunt expluzati in tara lor conform unui acord semnat intre Italia si Egipt.
Cei care nu pot fi expulzati, pentru ca identitatile lor (nationalitatea, cetatenia) nu pot fi stabilite, dupa o perioada mai scurta sau mai lunga in CRI, vor fi fortati sa paraseasca teritoriul italian, ceea ce îi obliga pe acestia s-si continua drumul in alte tari ale UE (respectiv al Spatiului Schengen) sau sa ramana in Italia, in clandestinitate (in afara legii).
Astazi insa, din pacate, fiind data situatia politica si economica in Libia, autoritatile locale si centrale nu au nicio posibilitate de a controla procesul migrator de pe teritoriul lor national (ceea ce chiar si Kadhafi o facea numai cand avea interesul de a negocia cu Berlusconi), cu toate ca delegatia guvernamentala venita la Roma pe 4 iulie a.c., i-ar fi promis lui Enrico Letta, luarea de masuri stricte la frontierele nationale, in special, la cele portuare.
Avand in vedere faptul ca numai in prima jumatate a anului acesta, cca 7.915 migranti au debarcat pe coastele italienesti (din care cca 3.687 de persoane numai in Lampedusa), o crestere semnificativa fata de 2012, cand numarul lor total era putin peste 13.000 (si cca 1.387 in Lampedusa).
Printre ei se numara si cei 342 de imigranti africani sositi cu o ambarcatiune in sudul Italiei si a Maltei pe 29 martie 2013.
Alti 260 dintre ei aflati la bordul a trei ambarcatiuni care au fost interceptate de catre politia de coasta (frontiera), au fost dirijati catre sectorul de „tranzit” in Insula Lampedusa.

De-altfel, tot pe atunci, un Zodiac (ambarcatiune pneumatica) cu 82 de imigranti clandestini (somalezi) la bord (dintre care 10 femei, una insarcinata) a fost salvata de la naufragiu de catre marina malteza, la cca 126 km de Lapedusa.
In contextul in care in medie, cca 1.760 de migranti mor anual in mare, fara sa luam in consideratie si disparutii (asupra carora nu avem nicio evidenta fiabila).
Conform unor documente neoficiale (dar fiabile!) pe care le-am obtinut de la serviciul public de control al imigratiei, in cursul acestui an (pana astazi), numarul celor care ar fi debarcat pe coastele italienesti ar fi de cca. 22.680, adica aproape dublu fata de anul trecut, in ciuda masurilor stricte si severe la frontierele portuare promise de catre oficialii libieni, cu ocazia vizitei lor protocolare la Roma.
Mentionam aici ca in noaptea precedenta dramei, o alta ambarcatiune cu 463 de migranti la bord, de provenienta din Siria, a acostat la Lapedusa.
In sfarsit, Italia a mai decretat doliu national si cu ocazia altor catastrofe: accidentul autocarului din 28 iulie 2013 (care a cazut de pe un viaduct intr-o prapastie de 30 m adancime), la Avellino, langa Neapole (in care au murit 39 de persoane), respectiv, cutremurul de la Aquila (centrul Italiei) pe 6 aprilie 2009 (la ora locala 03h32, cu o magnitudine cuprinsa intre 5,8-6,7 pe Scara Richter) facand 308 victime sau de la Botte (regiunea Emilie-Romagne) din noaptea de 19-20 mai 2012 (cutremur de magnitudine de 5,9 pe scara Richter cu epicentrul intre Mondène-Ferrare-Bolonia) in care au murit opt persoane si atentatul cu bomba la institutul profesional feminin pentru moda si turism ″Francesca Morvillo-Falcone″ (sotia Judecatorului anti-mafia, Giovanni Falcone ucis de catre Mafia) din Brindisi, pe coasta adriatica (in care a murit o studenta Melissa Bassi in varsta de 16 ani), insa, ea nu l-a decretat niciodata in cazul migrantilor decedati in apele sale teritoriale (nici macar pe 2 iunie 2011, cand s-au inecat 270 de persoane).
Dupa cum am  putut constata, toala lumea este „revoltata” pentru evenimentul fara precedent avut loc la Lapedusa: atat Papa François, cat si Biserica Catolica, pe de-o parte cat si autoritatile italienesti, respectiv, cele europene, pe de alta parte.
Intrebarea noastra este insa, ce au facut ei concret pentru a evita aceasta catastrofa umana de aceste proportii uriase?
Daca Papa, este relativ nou numit la Vatican, nu acelasi lucru putem spune despre „restul lumii”, care cunoaste bine acest fenomen migrator „antisocial” si „expansionist” deja de cateva decenii.
Care a generat numai in ultimele doua decenii peste 17.000 de victime umane dupa sursele noastre oficiale (si peste 20.000 de mii, conform unor documente neoficiale).

In ceea ce il priveste pe Antonio Guterres, Inaltul Comisar al Natiunilor Unite pentru Refugiati (HCR), el s-a multumit sa-i felicite pe politistii de frontiera (de coasta) care au intervenit, rapid, cu eficacitatea, pentru salvarea vietilor omenesti (in limita posibilitatilor lor)!
Dar este oare acest lucru cu care trebuie sa ne mandrim?
In niciun caz.
Este mult prea putin.
Insuficient.
Trebuie luate masuri rapide si concrete pentru a evita asemenea evenimente dramatice, nu numai la Lampedusa, dar la toate  frontierele „fragile” (nesecurizate) ale UE, pentru ca este de neconceput ca in al doilea deceniu al mileniului trei, in plina mondializare, aceasta sa dispuna inca de „abatoare” umane, ai imigrantilor, de-a lungul unor drumuri clasice, interne ai „oaselor”. (A se vedea si articole autorului pe aceasta tematica: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/10/masacru-la-fro…; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2011/05/rolul-negativ-…).
Daca studiem cu atentie procesul verbal al lui François Crépeau, raportorul special pentru ONU, care decrimineaza imigratia clandestina, suntem convinsi ca „am fi putut evita acesti morti”!
El insista asupra faptului ca „a trata imigratia clandestina numai prin masuri represive este un demers (juridico-administrativ) care este susceptibil sa produca tragedii (…). Imigratia clandestina nu este o crima contra persoanelor sau bunurilor (materiale publice sau private) si nici o amenintare a securitatii (nationale). (…). Inchizand frontierele, tarile europene nu fac altceva decat sa faca jocul traficantilor de clandestini! ”
Si credem ca, in mare masura, Domnia sa are dreptate.

Daca punem insa intrebarea : ce masuri a impus sau a luat ONU, concret, practic, contra traficului de carne vie, contra imigratiei clandestine (in lume), in particular si contra migratiei internationale, in general, pentru ca asemenea catastrofe („orori”!) sa nu se intample, ajungem la concluzia ca D-l François Crépeau este departe de realitate.
De acea realitate pragmatica pe care noi o traim (zi de zi!), intr-o criza politica si social-economica mondiala, profunda, generatoare, in mare parte, ale tuturor dificultatilor cu care ne confruntam.
Si pe care o generam tot noi, la randul nostru!
Cu alte cuvinte, ne aflam in centrul unui cerc vicios aflat deasupra unei gropi de potential (cu pereti infiniti!) de unde putem monologa, dialoga si eventual polemica, dar de iesit nu putem iesi sub nicio forma, fara o reforma radicala nu de forma ci de fond (de mare anvergura), atat pe plan politic cat si economic.
Si ceea ce, noi nu suntem nici dornici si nici dispusi sa facem!

COMENTARIUL AUTORULUI

Catastrofa de la Lampedusa (in care, in mileniul trei ar fi debarcat peste 220.000 de imigranti clandestini), asa cum remarca Angelino Alfano (Ministrul de Interne si Vice-Premierul Italiei), intr-adevar, „este o drama europeana si nu numai italiana” (chiar daca acesta avanseaza cifra de 25.000 de clandestini care ar fi debarcat in 2013 in Peninsula, ceea ce este mult mai mare decat in realitate: 22.680, dupa informatiile noastre), in schimb, pretentiile lui Cécile Kyenge, Ministrul Integrarii (al Italiei), „de a crea culoare umanitare pentru a securiza traversarea marii de catre migrantii africani” nu sunt justificate si pare de-a dreptul fantezista, in contextul politic actual, in care Italia, in particular si UE in general, refuza acceptarea si legalizartea acestora pe teritoriul national, respectiv, comunitar.

Mentionam aici ca aceasta drama este „prelungirea prin continuitate” a unei alte catastrofe, recente, din 4 august 2013 (cand in doua grupe, cca 180 de migranti au debarcat in Insula Lampedusa), in care trei femei si-ar fi pierdut viata, conform unor depozitii facute de catre clandestini, autoritatiulor de coasta italienesti.
Primul grup de 90 de imigranti somalezi (in stare deplorabila, din care 14 femei) ar fi fost intreceptatat pe un Zodiac in deriva de catre autoritatile politienesti de coasta care ar fi fost directionati catre insula, iar cel de-al doilea (84 de imigranti, din care noua femei), aflat in deriva in sudul insulei, ar fi fost salvat de catre o ambarcatiune militara italiana.
In sfarsit, Lampedusa nu este singurul „abator” uman ale UE, unde imigrantii clandestini (originari din Africa) isi risca viata pentru a intra in Raiul european, in general si occidental, in particular!
Enclavele spaniole din Maroc (Ceuta si Melilla), sunt alte „abatoare” umane ale UE, in care, cei disperati pentru a integra UE (alta filiera africana, de pe coasta de est si Africa Neagra), sunt executati, fie direct, fie indirect de catre autoritatile de frontiera, „no mercy” (a se vedea si articolul autorului:  http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/10/masacru-la-fro…) si care nu deranjeaza pe nimeni!
In incheiere, exista si alte locuri, in aceasta lume muritoare, unde razboaiele civile fac ravagii, iar migrantii clandestini, fortati de imprejurari sa-si paraseasca tara, casele si familiile, in disperarea lor, in dum catre o destinatie mai sigura, naufragiaza la bordul unor ambarcatiuni improvizate.
Astfel, in noaptea de miercuri catre joi, 20-21 martie 2013, o barca transportand 65 de clandestini s-a rasturnat in largul apelor capitalei gaboneze, Libreville, datorita unor conditii meteorologice nefavorabile, provocand decesul a 30 de persoane.

De provenienta din Nigeria si transportand refugiati din Togo, Benin si Burkina Faso, aceasta, a intrat in deriva la cca 40km la nord de Libreville si s-a rasturnat in apropiere de Cap Esteria.
Gabon, tara cu o populatie mica (cca 1,6 milioane de locuitori), dar producatoare de petrol, deci cu un nivel de viata ridicat in raport cu vecinii sai, pentru numerosi migranti, in special necalificati (sau slab calificati), era o sursa de supravietuire.
In principiu, clandestinii ajung in Gabon prin filiera cameruneza, dar deseori si pe mare, din Nigeria, bia Benin.
O drama asemanatoare a mai avut loc si in luna iulie 2008, in aceasi zona, cand au murit 20 de persoane.
Nici prima data si nici dupa cel de-al doilea eveniment nu au fost luate niciun fel de masuri, in afara de vorbe, vorbe, vorbe…

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/10/abatoarele-umane-ale-uniunii-europene.html


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here