NecenZuratmm.ro : Bilantul terorismului si antiterorismului american in ultimul deceniu si jumatate! (Partea III)

0
56
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Sondajul nostru

Din dorinta de a cunoaste intentia actuala a cititorilor nostri, privind participarea la vot si modul in care ati vota actualele partide parlamentare, va rugam sa raspundeti la urmatorul sondaj:

View Results

Loading ... Loading ...

Scris de Thomas CSINTA.


APROFUNDAREA DOSARULUI

Prabusirea turnurilor WTC1WTC2 (precum si a WTC7, ulterior !) si in general, distrugerea ″fizica″ si ″psihologica″ (simbolica !) a WTC (Grund Zero) la New York (unul dintre ″filialele″ oficiale ale ″L’Ombelico del Mondo), respectiv, lansarea US Army de catre Administratia Bush in cele doua razboaie de ″agresiune″, de tip ″mondial″, prin intermediul ISAF  si a Colalitiei in Irak, au avut consecinte dramatice asupra economiei mondiale si au generat de-a lungul acestui deceniu o serie de crizie profunde in toate sectoarele sistemului financiar-bancar (in special pe piata valutara), inclusiv, pe piata imobiliara. 

Majoritatea analistilor economici considera ca aceasta criza, in primul rand s-a declansat in SUA, care datorita rolului sau de leader in economia si pe pietele financiare mondiale, a difuzat si dispersat ″virusul″, mai intai al stganarii, iar ulterior al recesiunii economice, dand nastere ceva mai tarziu la degradarea brutala, de anvergura si de durata, ai majoritatii parametrilor socio-economici responsabili de producerea falimentelor intreprinderilor si a societatilor comerciale, precum si de cresterea masiva, respectiv, scapata de sub control al somajului.

 

Cum Bursa de la New York (NYSE) si American Stock Exchange (EMEX) nu au deschis pe 11 septembrie 2001, ele au ramas inchise pana pe 17 septembrie.

La redeschiderea pietelor bursiere, Dow Jones Industrial Average (DJIA) a pierdut 7,1% si NADAQ Stock Market (“National Association of Securities Dealers Automated Quotations”) 6,5%, pentru ca la inchiderea lor pe 21 septembrie, ele sa se prabuseasca efectiv, cu 14,26% (1.369,70 de puncte) la 8.235 de puncte, respectiv, cu 16,1% (272,11 de puncte) la 1.423,19 puncte.

Chiar si SPX una dintre cele mai importante trei agenții de rating din lume (alături de Moody’s și Fitch Ratings), ale cărei baze au fost puse în 1860 (cu 8.500 de angajati in 23 de tari, cu o cotă de piață de 80% pe piața rating-ului mondial), girata de catre Standard & Poor’s – S&P 500 (free-float capitalization-weighted index published since 1957 of the prices of 500 large-cap common stocks actively traded in the USA), din 1966 integrata in trustul de presa McGraw-Hill, a pierdut 11,6% (27,54 de puncte) pentru a termina saptamana la 965,03 puncte, cosiderata, din punct de vedere financiar, cea mai proasta dupa “Marea Depresiune” (Great Depression was a severe worldwide economic depression in the decade preceding World War II) perioadă caracterizată printr-o scădere dramatică a activității economice mondiale (ale carei semene au inceput sa se manifeste inca de la sfarsitul anului 1928!), de obicei asociată cu prabusirea bursei pe actiuni in ziua de marți (așa-numita Marțea neagră) 29 octombrie 1929, cu efecte economice devastatoare, atât în țările puternic industrializate cât și în cel mai puțin dezvoltate (sau in curs de dezvoltare, emergente), ale căror economii depindeau în cea mai mare măsură de exporturile de materii prime.

In timpul Great Depression, nivelul comerțului mondial a scăzut aproape exponential, la fel cum au scăzut de-altfel și veniturile populatiei, respectiv, veniturile bugetare, precum și profitul din afaceri, fiind afectate in primul rand orașele (din întreaga lume), în special cele care depindeau de industria grea!

Activitatea în construcții a fost practic sistata (oprită), iar zonele rurale au suferit de pe urma scăderii prețurilor mărfurilor agricole cu cca 40 – 60%.

Conform ″World Economic Report″ al Fondului Monetar International (FMI), din decembrie 2001, US National Income and Products Accounts evalueaza distrugerile provocate de catre atentatele din 11 septembrie 2001, la cca 24,1 Md$US (ceea ce raportat la PIB-ul nominal al SUA, cca 14.500 Md$US, nu este chiar o drama!).

Pe 23 mai 2007, sapte companii de asigurari ale turnurilor WTC au ajuns la un acord ″extra-juridic″ cu promotorul imobiliar al Complexului WTC, Larry Silverstein: Swiss Re, Travelers Companies, Zurich American Insurance Company, Allianz Global Risks Insurance Company, Employers Insurance Company of Wausau, si Royal Indemnity Company, au platit impreuna 2,10 Md$US, in loc de cele 07,00 Md$US reclamati.

Conform unor documente oficiale pe care le-am putut consulta la arhiva Columbia Uneversity, in urma atentatelor din 11 septembrie 2001, 41.476 de salariati si-au pierdut locurile de munca (direct sau indirect !), iar cateva mii de intreprinderi (in special cele din sectorul tertiar) au disparut subit din nomenclatorul national al societatilor comerciale si alte cateva mii au inregistrat pierderi considerabile in urma distrugerii WTC (Ground Zero), considerat unul dintre cele mai mari centre de afaceri ″terestre″ ! (Un fel de L’Ombelico del Mondo al economiei modiale).

Cele care au supravietuit ″fizic″ si financiar atacurilor teroriste au parasit Downtown pentru a se instala fie in Midtown, fie in Brooklyn sau in Connecticut.

Companiile aeriene americane (dar si celelalte, atat europene cat si cele asiatice), deja in dificultati financiare de cativa ani, au inregistrat pierderi uriase, cele mici disparandu-se (Swiss Air, Sabena, etc), iar cele de talie medie cum ar fi KLM, a fost cumparata de catre Air France, devenind astfel cea mai mare companie de aviatie civila. (A se vedea si articolele autorului pe aceasta tematica : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2011/02/air-france-klm-un-abonat-permanent-si.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2011/02/bagajistii-haiduci-de-pe-charles-de.html)

Prima victima (indirecta !) ale atentelor din 11 septembrie 2001 este una dintre cele mai mari companii americane (locul 7 in lume prin capitalizarea sa bursiera) specializata in furnizarea energiei, Enron, creata la Omaha (Nebraska) in 1931 de catre Jeffrey Skilling (PDG-Presedinte-Director General), cu sediul general la Houston (Texas), respectiv, 22.000 de salariati (inainte de faliment in 2001, cu o cifra de afaceri de 111 Md$US).

Printre altele, aceasta intreprindere texana cu o intensa actvitate in domeniului Gazului Natural (deja anchetata penal intr-o serie de dosare criminale ale CIA ale caror birouri, intamplator, dar nu din intamplare erau instalate in WTC7 !) si-a creat un sistem de ″brokeraj″ (de intermediariat in domeniul operatiunilor financiare intre sociatati comerciale) prin care ea cumpara si revindea ″electricitate″, in special, in reteaua de distributie al curentului in CaliforniaIn decembrie 2001 ea este falimentata datorita unor pierderi uriase pe care le-a inregistrat in cadrul operatiunilor sale financiare speculative pe piata electricitatii, care au fost camuflate in beneficii, prin intermediul unor ″inginerii financiare″ ai brokerilor sai!

Numita ″Enron″ in 1985, prin fuzionarea d’Houston Natural Gas si de Internorth of Omaha, la inceputul anilor 1990, conducerea ei este preluata de catre Jeffrey Skilling, fost consultant la McKinsey & Company (creat in 1926, cu Sediul social la Paris pe Avenue des Champs-Élysées nr.79), cabinet de consultanta de pe langa directiile generale ale marilor firme, cu 17.000 de salariati, 8.000 de consultanti din care 2.700 la Paris) care adopta un nou model pentru Enron prin crearea “Gas Bank” si in urma caruia el largeste piata ei de desfacere la intreaga gama de materii prime si derivatele sale, urmat in 2000 de lansarea EnronOnline, o platforma de trading in cadrul careia vor fi negociate peste 2.100 de produse, cu “sprijinul” Senatorului Phil Gramm (sotia caruia era Prededinta CFTC – Commodity Futures Trading Commission, organ de control al produselor financiare derivate, in particular al materiilor prime).

Pe plan intern, Enron va crea 3.067 offshore company (societati nerezidente, instalate in principiu in Insulele Caiman, Bermude si Bahamas, deseori associate cu Paradisul fiscal) avand ca scop sa permita investitorilor sa cofinanteze infrastructurile lungi de rentabilizat (carora Presedintele Kenneth Lay le promitea o crestere a actiunilor cu 800% pana in anul 2010. A se vedea si articolele:  http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/03/schindlers-list.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/03/schindlers-list-ii.html) cu efectuarea unor imprumuturi care sa nu apara in istoricul bilantului activitatiilor lor.

Inca la inceputul mileniului trei, in anii 2000-2001, actiunile Enron incep sa se prabuseasca (cu precadere dupa atentate!), motiv pentru care pe 31 octombrie, Agentia federala americana SEC (U.S. Securities and Exchange Commission, creat pe 6 iunie 1934, 3.748 de salariati) deschide o ancheta.

Pe 2 decembrie 2001, falimentul multinationalului este declarat oficial, cursul actiunilor scazand la 01.00 $US si 20.256 de salariati sunt concediati, in timp ce sutele de mii de mici actionari care au incredintat economiile fondului privat de pensii Enron, pierd investitiile lor!

Proceduri penale sunt imediat angajate contra fostilor leaderi ai intreprinderii: Directorul financiar Andrew Fastow este condamnat la 10 ani de inchisoare (ca de-altfel si sotia sa Lea pentru mascarea conturilor) iar Trezorierul Ben Glisan, la cinci de recluziune criminala.

Pe 25 mai 2006, Kenneth Lay a fost recunoscut vinovat de sase capete de acuzare, printre care frauda si complotul, insa el va decedea (ghinion sau noroc ?!) in urma unui infact miocardic pe 6 iulie, inainte de a incepe sa-si execute pedeapsa privata de libertate!

In ceea ce il priveste pe Jeffrey Skilling, el a fost recunoscut vinovat de 19 de capete de acuzare (dintre cele 28 solicitate de catre Ministerul Public!), printre care frauda, complot, declaratii false si delict de identitate, fiind condamnat pe 23 octombrie 2006, la 24 de ani si patru luni de recluziune criminala, sentinta anulata de catre Curtea Suprema de Justitie a SUA, joi, 24 iunie 2010 !

Si fostii parteneri ai intreprinderii (institutii financiar-bancare) au fost anchetati de catre autoritatile judiciare americane (Cabinetul Arthur Andersen, Citigroup, JP Morgan, Merrill Lynch, Deutsche Bank, CIBC si Barclays Bank, etc.), fara insa ca masuri severe sa fi fost luate contra lor !

Trei fosti bancheri britanici implicati in aceastas ancheta : David Birmingham, Giles Darby si Gary Mulgrew (Neil Coulbeck s-a sinucis) au fost acuzati si ei de catre justitia americana, iar ulterior, pe 13 iulie 2006, au fost extradati in SUA.

De-altfel, falimentul lui Enron, nu este altceva decat, debutul krach-ul bursier din 2001-2002 (comparat cu cel din 1847 !), urmat de catre prabusirea actiunilor altor mari societati comerciale ca WorldCom, (intreprindere americana de teclomunicatii, fondata in 1989, cu Sediul social la Ashburn, Virginia) falimentata in 2002.

Bernard Ebbers (nascut pe 27 august 1941), fost Presedinte-Director General (PDG) al ″WorldCom″ (al doilea operator american si mondial de telecomunicatii dupa AT&T –American Telephone & Telecgraph Co, creat in 1983 la San Antonio, cu Sediul sociala la Dallas, Texas), aflat la originea transformarii grupului intr-un gigant al telecomunicatiilor (MCI-VorldCom, in urma achizitiilor intre 1995-1997 ale marilor societati de telecomunicatii: LDDS-Long Distance Discount Services, Advanced Telecommunications, MCI Communications Corp), a fost condamnat pe 13 iulie 2005 la 25 de recluziune criminala pentru ca ar fi organizat cea mai importanta frauda contabila din intreaga istorie a SUA, care a condus la falimentul grupului cu o datorie de 41,07 Md$US.

Scott Sullivan, fostul Director Financiar al grupului, care era la curent cu o parte a″manevrelor″ financiare ale lui Ebbers, care s-au materializat, in final, in acesta uriasa frauda, a fost si el condamnat la cinci ani de inchisoare privata de libertate.

Falimenbtul lui MCI-VorldCom a avut un impact puternic si asupra marilor operatori de telecomunicatii (si divertisment) franceze : ″Vivendi″ (cu Sediul social la Paris, capitalizare bursiera 20,033 Md€, cifra de afceri 28.878 Md€, rezultat in 1998 din ″Compania Generala Apelor″ creata in 1853) si ″France Telecom″ (creata in 1988, cu sediul social la Paris, 167.148 de salariati din care 80.000 in afara Frantei, capitalizare bursiera 43,054 Md€, cifra de afaceri 45,5 Md€) ale carori actiuni au scazut la 06,94€ pe 30 septembrie 2002, in timp ce ele valorau 219€ pe 2 martie 2000.

Chiar si bursa franceza ″CAC 40″ a fost grav ″avariata″, ea pierzand in 2001, 21,9% si 33,75% in 2002, scazand pe 12 martie 2003 la 2.4015 puncte, in timp ce pe 4 septembrie 2000, ea avea un volum de 6.944,77 de puncte.

Acest krach are la origine intrarea in Bursa de la New York (Wall Street), pe 9 august 1996, ″Netscape Communications″ (Netscape Communications Corporation si Mosaic Communications Corporation), o intreprindere americana de informatica, creator al World Wide Web cu navigatorul sau Web Netscape Navigator, infintata in 1994 (si cumparata de catre AOL-America Online, fondata in 1985, cu Sediul social la New York, 8.000 de salariati)conform fostului Presedinte al Rezervelor Federale Americane (Banca Centrala SUA), intre 11 august 1987-31 ianuarie 2006, economistul Alan Greenspan (nascut pe 6 martie 1926 la New York), in lucrarea ″Le Temps des turbulences″ (Editions Jean-Claude Lattès, 2006).

El debuteaza odata cu “The dot-com bubble” (Internet bubble, Information Technology Bubble, economic bubble, speculative bubble, market bubble, price bubble, financial bubble, speculative mania, balloon, conform James K. Galbraith si Travis Hale “Income Distributionand the Information Technology Bubble”, 1994), considerat “intangibles″ (imaterial, in economie !), cu un apogeu in martie 2000 si va dura trei ani, afectand grav in aceasta perioada valorile actiunilor tehnologice de pe piata bursiera (adica cele din sectorul informaticii si al telecomunicatiilor).

Insa, in plina criza economica declansata de ″Internet bublle″, in WTC, precum si in vecinatatea lui, pe langa sediile marilor societati financiar-bancare au sediul si o serie de ″noduri″ de comunicare vitale pentru diferite sisteme de plata si de compensatie ale pietelor financiare, care si ele sunt grav afectate de catre atentatele din 11 septembrie.

Banca Centrala Americana, Rezerva Federala (Federal Reserve System, FED, creata pe 23 decembrie 1913, cu Sediul social la Washington D. C.), a si reactionat cu promptitudine si cu o vigoare impresionanta.

Ea a injectat imediat, fara rererve, intregul sau volum de lichiditati (in devise $US) soliciate de catre bancile care erau victimele unei asimetrii in privinta platilor, ceea ce, in mod inevitabil, pe piata interbancara americana, a provocat prabusirea ″Fed Funds″ la ″nivelul fundamental″ (zero) timp de mai multe zile!

In ceea ce priveste BCE (Banca Centrala Europeana, creata in 1998, cu Sediul social la Frankfurt pe Main, Germania), a acordat 130 Md$US de lichiditati suplimentare bancilor europene, iar Banca Angliei (Bank of England, Banca Centrala a Angliei, cu Sediul social la Londra, creata pe 27 iulie 1694) a redus considerabil rata dobanzilor.

In sfarsit, aceasta criza economica (systemic risk –probabilitate ridicata de disfunctiune la nivel financiar-bancar) dupa atentatele teroriste din 11 septembrie 2011, este insotita si de alte crize externe SUA, ″secundare″, din zona de influenta al $US, care si ele vor aduce o contributie importanta la fragilizarea economiei americane.

Este vorba de criza economica din America Latina (de Sud), din Argentina (Foreign Exchange MarketFOREXFX, sau Currency Market) legat de rata de schimb instabila ale devizelor convertibile (fluctuatii cu o amplitudine mare, depasind limitele permise ale paritatilor pivot) care debuteaza in noiembrie 2001, respectiv, cea din Brazilia (FOREX,bond market sau fixed income marketcare se declanseaza pe 27 octombrie 2002, odata cu debutul alegerilor prezidentiale si alegerea lui Luiz Inácio Lula da Silva (“Lula”) ca al 35-lea Presedinte al Braziliei (1 ianuarie 2003 – 1 ianuarie 2011).

Insa, marea criza financiara mondiala debuteaza ceva mai tarziu (criza economica 2007-2010), dupa lansarea razboiaielor de catre ISAF si Coalitie contra Afganistan-ului, respectiv, contra Irak-ului, odata cu cresterea costurilor uriase necesare pentru mentinerii US Army (fortelor americane) pe teritoriile “ocupate”!

Astfel, in vara anului 2007 debuteaza una dintre cele mai mari crize financiare, in sectrorul imprumutului ipotecar cu risc, marcata printr-o criza de lichiditati, precum si de solvabilitate (subprime mortgage crisisreal property, real estate, realty sau immovable property, bank, share – unit of account for various financial instruments including stocks ordinary or preferential, systemic risk) atat la nivelul Bancilor cat si la nivelul Statelor, provocata de catre titlurizarea (“Securitization”)creantelor bancare dubioase in cadrul speculatiilor imobiliare americane din anii 2000 (The United States housing bubble”, economic bubble affecting many parts of the US housing Market), o tehnica de transformare a unui activ nelichid intr-un titlu negociabil(Asset Backed Securities – ABS) manifestandu-se printr-o scadere a cererii in sectrul imobiliar, ceea ce conformPrincipiului Dominoului, provoaca prabusirea unor banci importante, precum si a actiunilor cotate in Bursa.

Este nevoie de injectarea unor fonduri uriase (lichiditati in devise $US si €) ale Bancilor Centrale (FED, BCE) pentru adoptarea unui plan de salvare al Sistemului bancar al SUA, propus de catre Henry Paulson (Henry Merritt “Hank” Paulson, Jr. nascut pe 28 martie 1946, Palm Beach, Florida, cel de-al 74-lea Secretar al Trezoriei SUA, 10 ianuarie 2006 – 20 ianuarie 2009) sub forma “The Emergency Economic Stabilization Act of 2008”, avand in vedere ca in acel moment fondul de pensii al SUA a pierdut 2.000 G$US!

Este vorba de criza cea mai profunda (grava) din intreaga istorie a Burselor de Valori din SUA, dupa cea din 1873 (ca urmare a crizei bancare din mai 1873).

Criza financiara din toamna anului 2008 amplifica, cea deja existenta si provoaca o cadere ale pietelor bursiere, contribuind astfel la falimentarea unor institutii financiare importante.

Pentru evitarea unui “systemic risk”, guvernele tarilor sunt obligate sa intervina din nou cu fonduri suplimentare, ceea ce va provoca o criza a datoriei publice in Islanda, iar mai tarziu, in Irlanda, respectiv, in Grecia (astazi in stare falimentara, riscand sa fie exclusa din Euroland) avand ca efect cresterea datoriei publice la cote uriase in procente din PIB (Produsul Intern Brut), nepermise pentru stabilitatea devizelor, deci si ale sistemelor monetare internationale.

Criza da nastere totusi unei “miscari” in favoarea unei mai bune regalari al sistemului bancar si financiar in SUA, unde sub presiunea opiniei publice dar si ai unor experti ca Paul Volcker (Paul Adolph Volcker, Jr., nascut pe 5 septembrie 1927 la Cape May, New Jersey, economist, Om politic democrat, fost sef al Rezervelor Federale – Chairman of the Board of Governors of the Federal Reserve System in timpul Administratiilor Carter si Reagan, intre 6 august 1979 – 11 august 1987 si Chairperson of the President’s Economic Recovery Advisory Board, intre 6 februarie 2009 – 23 februarie 2011) adopta “Regula Volcker” (Volcker Rule, care limiteaza investitiile speculative ale bancilor, modificand astfel “Securities Act” din 1933 prin introducerea sectiunii 27B, precum si “Bank Holding Company Act” din 1956) pentru evitarea unei alte crize de acest tip, de o asemenea avengura.

Si tousi, criza dureaza!

Declansata inca din cel de-al doilea semestru al anului 2006 (care a inceput sa se manifeste din februarie 2007),“Subprime Mortgage Crisis”, cu krach-ul imprumutului imobiliar (ipotecar) riscant in SUA, provoaca o neincredere in privinta creantelor bancare titlurizate (“titrizate”) ABS, RMBS (Residential Mortgage-Backed Securities rezultat din American Security Market, titlurizare ale creditelor ipotecare rezidentiale in SUA), CMBS (Commercial Mortgage-Backed Securities, titlurizare ale creditelor ipotecare comerciale curente emise pe piata de capital in SUA), precum si CDO (Collateralized Debt Obligations, structura de titlurizare ale activelor financiare diverse).

A doua faza a crizei financiare, debuteaza in cursul saptamanii de 14 septembrie 2008, dupa ce o serie de institutii financiare americane inceteaza sa mai plateasca si sunt fie salvate de catre FED (de exemplu AIG), fie cumparate de catre concurenti aflati intr-o mai buna situatie financiara, fie lichidatate (de exemplu Lehman Brothers).

Criza se va extinde rapid in intrega lume, dar in special in Europa, unde mai multe institutii financiare devin deosebit de deficitare, fiind salvate “in extremis” numai prin interventia guvernelor, precum si a BCE (in special in Zona Euro-Euroland).

Unele dintre ele marcheaza inceputul crizei prin nationalizarea societatilor pe actiuni (government sponsored enterprise), pe 6 septembrie 2008: “Freddie Mac” (Federal Home Loan Mortgage Corporation – FHLMC, creata in 1970 de catre Guvernul Federal american, cu Sediul social la Meclan, Virginia, 5.000 de salariati, cifra de afaceri cca 45 Md$US, cu scopul de mari piata imprumutului ipotecar) si “Fannie Mae” (Federal National Mortgage Association – FNMA, creata in 1938 de catre Guvernul Federal american, cu Sediul social la Washington D. C., 5.400 de salariati, cifra de afaceri cca 44 Md$US, cu scopul de a creste volumul lichiditatilor pe piata imprumuturilor ipotecare).

De fapt, criza financeara care debuteaza in 2007 are ca origine principala politica monetara al FED, neadaptata situatiei economice a SUA in anii 2000 (in special, razboaiele si interventiile armate externe foarte costisitoare!) sub mandatul lui Alan Greenspan (nascut pe 6 martie 1926 la New York, economist, fostul Presedinte FED intre 11 august 1987 – 31 ianuarie 2006, considerat arhitectul crizei financiare din perioada 2007 – 2009 deoarece a patronat modificările legislative care au redus puternic reglementarea sistemului bancar, dând mână liberă marilor grupuri financiare, și a menținut dobânzile la niveluri foarte joase pentru a încuraja creditarea la scară largă).

Printre principalii responsabili politici care ar fi favorizat aceasta criza, prin intermediul masurilor economice si sociale luate, ar fi fost atat George W. Bush, cat si precedesorul sau Bill Clinton, respectiv, fostul Premier Britanic, Gordon Brwn, iar in domeniul finantelor, fostii sau actualii PDG (Presedinti-Director Generali) al Companiei de Asigurari: American International Group (AIG), respectiv, ale bancilor : Goldman Sachs, Lehman Brothers, Merrill Lynch, Halifax-Bank of Scotland, Royal Bank of Scotland (RBS), Bradford & Bingley, Northern Rock, Bear Stearns, Bank of England, sau chiar si unii magnati ai finantelor ca George Soros (nascut pe 12 august 1930, la Budapesta, Ungaria, economist, Om de afaceri miliardar si filantrop american, proprietarul unor fonduri mutuale, printe care si Quantum Group Funds, grupate în holdingul “Soroos Fund Management” si Fundatia pentru o Societate deschisa – Fundatia Soros, creata in 1993), Warren Buffet (nascut pe 30 august 1930 la Omaha, Nebraska, investitor, Om de afaceri și filantrop american, recunocut ca fiind al doilea pe lista celor mai bogați oameni din lume în 2006, al treilea in 2007 și primul pe lista anului 2009), precum si Presedintele unui fond de investitii US, John Paulson (John Alfred Paulson, nascut pe 14 decembrie 1955 la Queens, New York, fondator in 1994 la New York al fondului alternativ – speculativ Paulson & Co.)

Pe de-o parte, de-a lungul anilor, dinaintea crizei, au avut loc o serie de “inovatii” financiare pe o piata (putin regulata sau deloc, “shadow market”) de cca 700.000 Md$US, iar pe de alta parte, cresterea profitului si scaderea masei salariale, au provocat un dezechilibru dintre cerere si oferata.

In special, in SUA, imprumuturile subprime au incitat o parte a populatiei la un consum peste posibilitatile ei financiare, ceea ce a permis revenirea la rentablizarea pietei imobiliare (sectorului imobiliar), insa inegalitatile dintre venituri au inregistrat cresteri uriase dintre diferite activitati socio-profesionale, ceea ce a avut ca efect, transferul bogatiei nationale in proprietatea privata a unui mic grup de instariti, in detrimentul eficacitatii economice. (Daca diferenta de venit dintre un PDG si un salariat in USA era de 1 la 40 in 1980, ea a crescut la peste 10 ori, pana la diferenta de 1 la 141, in 2005!)

In cadrul primei interventii, pe 9 august 2007, BCE a injectat aproape 100 Md€ (mai exact 94,8 Md€) in sistemul financiar european pentru cresterea volumului de lichiditati, ceea ce lipsea de pe piata, fiind cea mai mare suma pusa la dispozitia institutiilor financiar-bancare (intr-o singura zi!), depasind pe cea pusa la dispozitia lor dupa atentatele din 11 septembrie 2001 (69,3 Md.

In aceasi zi, FED a depus si ea la dispozitia sistemului financiar american o suma de 24 Md$US.

Insa, cresterea excesiva ale dobanzilor pe termen scurt, incepand din luna august 2007, a provocat un dezechilibru financiar pentru o parte dintre banci (care simultan se si autorefinantau!), pentru ca ele au ajuns sa acorde imprumuturi cu dobanzi mai mici decat cele necesare refinantarii lor.

Astfel, marile banci, de talie mondiala, au anuntat pierderi importante in ultimele doua trimestre ale anului 2007.

Cele americane, in Md $US: Bear Stearns si Lehman Brothers (0,7); Goldman Sachs si Morgan Stanley (1,5); Citigroup (5,9); Merrill Lynch (8,4).

Iar cele europene, in Md€: DB (Deutsche Bank) si Crédit Suisse (2,2), iar UBS (Union des Banques Suisses, intre 8-9).

Bancile franceze au fost mai putin afectate (in M€): BNP Paribas (301 si 1,2 Md€ in 2007); Crédit Agricole SA (546; insa pe 20 decembrie 2007 anunta o depreciere suplimentara de 2,5 Md€ si 1,6Md€ inainte de impozitare, pe trimestrul 4); Dexia (212); Société Générale (404; in total insa in 2007, intre 2,5-2,7 Md€).

Costul efectiv al crizei pentru banci a fost evaluata (in Md$US): in noiembrie 2007 (110); in martie 2008 (188); in aprilie 2008 (250); in iunie 2008 (400).

Iar costurile globale erau in crestere permanenta in timpul crizei (in Md $US): 250 pentru Bear Stearns si Lehman Brothers, catre sfarsitul lui noiembrie 2007; intre 300-400 pentru DB; 500 pentru RBS; 422 (268 Md€) pe plan mondial in aprilie 2008, conform unei estimari ale OCDE (Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, cu pondere economica de 76-78% in PIB-ul mondial, creata pe 14 decembrie 1960 de catre 20 de state: SUA, Franta, Marea Britanie, Canada, Germania, Italia, Spania, Portugalia, Elvetia, Austria, Belgia, Olanda, Luxemburg, Suedia, Norvegia, Danemarca, Islanda, Grecia, Irlanda si Turcia, data dupa care pana in prezent au mai aderat inca 11 state: Japonia in 1964, Finlanda in 1969, Australia in 1971, Noua Zeelanda in 1973, Mexic in 1994, Republica Cheha in 1995, Correa de Sud-Ungaria-Polonia in 1996, Slovacia in 2000 si Chile in 2010).

Aceasta suma este si mai mare (in Md$US): 565 (358 Md€), care ajunge la 1.500, pe 7 octombrie 2008; la 2.200, pe 28 ianuarie 2009 si la 4.000, pe 21 aprilie 2009, conform aprecierii FMI (Fondul Monetar International, o organizatie internationala cu 186 de state membre, constituit prin Tratatul de la Bretton Woods, pe 22 iulie 1944, care a condus la infiintarea BIRD – Bancii Internaţionale pentru Reconstructie si Dezvoltare, cunoscuta deasemena pe scurt si sub numele de Banca Mondiala, avand ca scop principal promovarea unei economii mondiale competitive, a cooperarii monetare internationale, garantarea stabilitatii financiare, facilitarea comerului international, contribuirea la un nivel inalt de ocupare a fortei de munca, stabilitatea economica şi combaterea saraciei in lume, resursele lui fiind asigurate din contribuţia statelor membre, prin plata unor cote în funcţie de puterea economică a fiecărei ţări în proporţie de 25% într-una dintre valutele acceptate pe plan internaţional : $US, €, £, yenul japonez sau în DST, iar restul de 75% în moneda naţională).

Pentru insitutiile financiar-bancare americane este un dezastru: pe 16 martie 2008, Bear Stearns, in faliment, este cumparat pentru 1,2 Md$US de catre JPMorgan Chase, cu ajutorul FED; pe 7 septembrie 2008, Fanny Mae si Freddie Mac sunt puse sub tutela Trezoreriei americane pentru a fi salvate (in schimbul unei investitii de 200 Md$US !), fiind vorba de o nationalizare in “facto“, o exceptie in SUA, pentru societati cotate in Bursa.

Pe 15 septembrie 2008, Banca de Investitii “Lehman Brothers“ este declarata falimentata oficial, dupa ce bancilor “Bank of America“ si “Barclays“, le-a fost refuzata rascumpararea ei datorita unor garantii financiare “insuficiente“, insa prima reuseste totusi cumpararea bancii “Merrill Lynch“ contra unei sume de 50 Md$US, care a pierdut in vara anului 2007, peste 57 Md$US.

Falimentarea Bancii Lehman Broters (in week-endul din 13-14 septembrie 2008), una dintre cele mai semnificative falimente bancare din istoria institutiilor financiare ale SUA (ale caror active au fost cumparate de catre Banca britanica Barclays si cea japoneza Nomura incepand din 16 septembrie 2008) provoaca un “seism“ in sectorul bancar mondial (un adevarat systemic risk), facand ca atiunile la Bursa sa scada cu 7-8,5% (la Londra, Barclays pierde 8,20%, ia Paris Société Générale, 7,63%).

Pe 16 septembrie 2008, AIG, prima Companie americana de Asigurari este salvata de catre Stat contra unui imprumut de 85 Md$US (acordat de catre FED) si o nationalizare intr-un procent de 80%, cum Guvernul SUA considera ca falimentul AIG ar fi reprezentat : “too risky to fail “ !

La sfarsitul lunii septembrie capitalul Bancii “Morgan Stanley“, creste cu 21% contra unei sume de 9 Md$US prin interventia Bancii Mitsubishi UFJ Financial Group (MUFG).

Pe 25 septembrie 2008, “Washington Mutual“, una dintre cele mai mari Case de Economii americane, pentru a fi salvata, va fi obligata sa-si vanda cea mai mare parte ale activelor sale Bancii JPMorgan Chase pentru 1,9 Md$US, care devine astfel, prima banca americana in privinta gestiunii activelor.

Pe 3 octombrie 2008, “Wachovia“ (o companie care oferă servicii financiare diversificate la nivel global prin intermediul a 40 de unități și al treilea grup financiar-bancar pe baza depozitelor din SUA, cu un portofoliu de 7,79 Md$US in 2006) este preluata de catre Banca “Wells Fargo“ (fuziune încheiată în decembrie 2008) pentru suma de 15,1 Md$US.

Pe 23 noiembrie, pentru a veni in ajutorul “Citigroup“, Guvernul american lansaseaza un plan de urgenta : injectarea a 20 Md$US ca o garantie a salvarii activelor bancii in valoare de 306 Md$US.

Pe 27 noiembrie lantul britanic de magazine Woolworths este plasat sub administratie judiciara pentru lichidare (judiciara), avand in vedere ca cei 30.000 de salariati ai sai, in cele 800 de magazine ale sale, au inregistrat o datorie de peste 400 M€, in urma unei “Scheme“ de tip Ponzi, o operațiune investițională frauduloasă folosit îndeosebi in SUA, dupa numele autorului ei, un escroc italo-american (Charles Ponzi, nascut pe martie 1882 la Lugo, Provincia Ravenne, Emilie-Romagne, Italia, mort pe 18 ianuarie 1949 la Rio de Janeiro, Brazilia), care implică plata unor profituri deosebit de mari unor investitori de pe urma unor fonduri investite de alte persoane și nu de pe urma veniturilor pe care afacerea le-a generat în realitate, sistem dupa care funcționează și sistemele piramidale de vânzări tip Multi Level Marketing(Marketing multi-nivel), unde, într-o anumită proporție, naivitatea celor inscriși este benefică celor care inițiază acest tip de sistem.

Pusa in aplicare cu “success“ de catre Bernard (Bernie) Lawrence Madoff (n. 29 aprilie 1938 in Queens, New York, fondatorul celebrei firme de brokeri, investiții și consiliere financiară, la Bursa newyorkeză Bernard L. Madoff Investment Securities LLC de pe Wall Street), un escroc american de origine evreu, fost om de finanțe, broker si fost director (neexecutiv) la NASDAQ New York stock exchange, el a provocat o paguba de peste 65 M$US.

Madoff, număra printre clienții săi bănci („HSBC”, „Fortis Bank”, „UBS”, „Stndard”, „BNP Paribas”, „Barkley’s”, „Azura”, etc.), universități („Columbia”, „N.Y.Univ.”, „Yeshiva Univ.”, „Tehnion”-ul din Haifa), precum și alte instituții, respectiv, organizații, devenind cel mai mare escroc de bursă din istorie.

Arestat de catre FBI pe 12 decembrie 2008, la vârsta de 71 de ani, el a fost găsit vinovat de 11 capete de acuzare și a fost condamnat la pedeapsa de 150 de ani de închisoare pentru frauda financiara deosebit de grava.

Pe 19 decembrie 2008, Guvernul SUA a deblocat 17,4 Md$US pentru salvarea constructorilor de automobile ”General Motors” (9,4 Md$US), ”Chrysler” (4 Md$US), respectiv, ”Ford”, aflati in pragul falimentului, din cele 700 Md$US al Planului Paulson alocate salvarii bancilor americane.

Pe 6 ianuarie 2009, ”Alcoa”, producatorul american de aluminiu, numarul unu mondial in domeniu va suprima 13.500 locuri de munca si isi va reduce productia cu 18%.

Nici Europa nu scapa de acest dezastru financiar: in septembrie 2007, UBS si Crédit Suisse (CS) vor reduce personalul cu 1.500 de salariati.

Pe 27 noiembrie lantul britanic de magazine Woolworths este plasat sub administratie judiciara pentru lichidare (judiciara).

Pe 18 februarie 2008, Banca britanica “Northern Rock”, specializata in credite imobiliare, este nationalizata.

Pe 14 iulie 2008, Banca spaniola “Banco Santander” este cumparata de catre Banca britanica “Alliance & Leicester” pentru 1,3 Md£.

Pe 31 august 2008, Banca germana “Dresdner Bank” este vanduta de catre Compania de Asigurari “Allianz”, Bancii “Commerzbank” pentrui 9,8 Md€.

Pe 12 septembrie 2008, Banca germana ”Deutsche Postbank, filiala a ”Deutsche Post”, este cumparata de catre ”Deutsche Bank” pentru 9,3 Md€.

Pe 19 septembrie 2008, Banca britanica ”Halifax-Bank of Scotland (HBOS) este cumparata pentru suma de 12,2 Md$US de catre Lloyds TSB (banca londoneza cu peste 66.800 de angajați si un profit de 2,9 M£ in 2006, ajungând astfel să dețină un procent de 28% pe piața ipotecară din Marea Britanie, amendata in ianuarie 2009 de catre Justitia SUA cu suma de 350 M$US pentru că ar fi falsificat documente legate de încălcarea embargoului impus de catre Statele Unite și ca ar fi acordat agenților economici din Libia, Sudan și Iran, posibilitatea de a face tranzacții cu firme din SUA).

 

În martie 2009, guvernul britanic a decis să salveze banca Lloyds, ajunsa si ea in “dificultate“ juridico-financiara, prin naționalizare, pachetul pe care statul urmand să controleze fiind de 65% din acțiuni, în schimbul asigurării unor active în valoare de 260 Md£ (aproximativ 370 Md$US).

Pe 28 septembrie, Banca germana “Hypo Real Estate“ specializata in finantarea creditului imobiliar este salvata in regim de “urgenta“ contra unei sume de 35 Md€, cea ce i-a permis sa fie lichidata ulterior, “in regula“ si nu sub forma de “catastrofa“ financiara.

Pe 29 septembrie 2008, Banca “Benelux Fortis“ este partial nationalizata, Benelux (Belgia-Olanda-Luxemburg) capitalizand-o cu 11,2 Md€, reprezentand cca 49% din intregul sau capital, iar Banca britanica “Bradford & Bingley“, specializata in credite imobiliare este nationalizata.

Reteaua sa bancara este cumparata de catre Banca spaniola “Banco Santander“ pentru suma de 733 M€ (deja proprietara a bancilor “Abbey“ si “Alliance &Leicester“, cumparate in septembrie 2008 pentru suma de 1,6 Md€).

Pe 30 septembrie 2008, cea mai importanta banca mondiala (franco-belgiana), “Dexia“ (numarul unu in lume), specializata in finantarea Colectivitatilor Locale, este salvata de catre Guvernele francez, belgian si luxemburghez (dar si actionarii ramasi), contra 6,4 Md€.

Pe 4 octombrie 2008, Guvernul olandez nationalizeaza “Fortis Netherlands”, care include si Banca “Dutch ABN Amro”; ING (Internationale Nederlanden Groep), a pierdut 68,7% din capitalul sau, inainte sa fie partial nationalizata de catre Guvernul olandez, care a recpaitalizat-o, in octombrie 2008, cu 10 Md€.

 

Pe 5 octombrie 2008, cea mai importanta Banca italiana, “Unicredit“, este salvata contra 6,3 Md€, iar banca franceza BNP Paribas, preia controlul bancii “Fortis“ in Belgia si Luxemburg pentru suma de 14,7 Md€, in timp ce Statul belgian devine primul actionar al grupului francez.

Pe 6 octombrie 2008, fortat de imprejurari, Guvernul german, acorda un credit suplimentar de 15 Md€ bancii “Hypo Real Estate“, insa cu toate acestea, pe 20 decembrie ea aduce la cunostinta ca, tot fortata de imprejurari, este obligata sa-si concedieze 54% dintre salariatii sai.

Pe 8 octombrie, sapte banci britanice (Barclays, HBOS, RBS, Lloyds TSB, Standard Chartered, Nationwide si Abbey, filiala a lui Banco Santander) sunt partial nationalizate, iar Banca HSBC (HSBC Holdings plc, cea mai mare banca din Europa în privinta capitalizarii, înființată în 1865 la Hong Kong si Shanghai sub numele The Hongkong and Shanghai Banking Corporation, cu sediul la Londra, cu peste 300.000 de angajați si peste 10.000 de sucursale în 83 de țări, 21.000 de acționari din 120 de state, conform clasamentului Forbes Global 2000 din 2008, cea mai mare companie din lume, a patra bancă pe plan mondial în ce privește averea : 2.348 Md$US, a doua din lume în ce privește vânzările : 146,5 Md$US, cea mai mare în ce privește valoarea ei la bursă : 180,8 Md$US și cea mai profitabilă bancă din lume cu un venit net de 19,1 Md$US in 2007 si 5,73 Md$US in 2008) refuza ajutorul Guvernului britanic !

 

COMENTARIUL AUTORULUI

Atentatele teroriste asupra WTC de la New York (Ground Zero) din 11 septembrie 2001, in ciuda numeroaselor teorii mai mult sau mai putin reale (fiabile realitatii !) expuse in mii de pagini, mai mult sau mai putin speculative, datorita unor interese mai mult sau mai putin obscure si oculte, raman un mister, nu numai pentru o mare majoritate a populatiei americane, acelcarcalete de natiuni exotice caruia primul Presedinte, Generalul George Wahshinton (1789-1797) i-a adus independenta si suveranitatea, dar si altor natiuni, mai mari sau mai mici, mai mult sau mai putin evoluate din punct de vedere democratic, respectiv, social-economic, implicate intr-un fel sau nu, in politica Administratiei americane, pentru care L’Ombelico del Mondo este o superputere politica, militara si economica de neinvins, un mit, Capul Bunei Sperante, care moare, sigur, ultimul !

Marturisesc ca nici nu le cunosc pe toate, iar investigatiile pe care le-am facut legate de ele m-au convins ca majoritatea nu prezinta niciun interes real, pentru ca ele nu urmaresc adevarul istoric si nu au ca scop cunoasterea realitatii, ci cu ajutorul unor simple speculatii (fara o baza reala !), ele incearca sa induca cat se poate mult in eroare opinia publica, pentru a o putea manipula cu mai multa usurinta !

Chiar mai mult !

Nu am nici certitudinea ca rezultatul investigatiilor mele este absolut inedit (ea fiind mai mult, din punct de vedere matematic, cel putin o combinatie liniara ale teoriilor pe care le-am prezentat in Partea I a acestei lucrari, posibil, cu miciamendamente  : http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=cat…)   insa el se bazeaza pe probe materiale certe  (!), de necontestat (cu argumente solide si fiabile !) care incearca sa reconstituie cu fidelitate derularea evenimentelor din 11 septembrie 2001, in contextul social-istoric si economic al ultimului deceniu, precum si al motivelor care le-au justificat !

Asa cum am mentionat la inceputul acestei vaste lucrari (Partea I : http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=art…), cu un deceniu in urma, dupa atentatele de la 11 septembrie 2001, grav afectat de cele intamplate, lasam in urma o superputere prospera din punct de vedere economic (cel putin aparent si pe termen scurt, cem mult medi !), un adevarat leader mondial politico-militar, care parea (tot aparent !) nu numai ca vegheaza asupra noii ordini socio-economice mondiale, dar pe care chiar o si controleaza.

Cum insa, in general, prima impresie este inselatoare, realitatea era cu totul alta.

Acest lucru aveam sa descopar in cadrul investigatiilor mele, ulterior.

Obisnuita sa fie considerata L’Ombelico del Mondo, un simbol al democratiei in lume (numai aparent!), o tara a prosperitatii, a tuturor posibilitatilor, o pista de lansare catre celebritate si imbogatire (relativ rapida !) in toate domeniile de activitate ale vietii sociale, etc., SUA, face fata acestei imagini care dateaza inca de la crearea ei, din ce in ce mai greu si numai cu sacrificii ureiase si artificiale!

Acel capitalism salbatic (ultraliberal!) de la sfarsitul secolului XVIII si inceputrul secolului XIX care a fost atunci functional si care a lansat-o catre cucerirea unor noi orizonturi in toate tipurile de Axe de Coordonate (repere, mai mult sau mai putin simbolice, sisteme de referinta : cateziene, polare, sferice, cilindrice, curbilinii, etc.), deja la inceputul acestui mileniu (dar si mai mult astazi !) este uzat, atat moral cat si fizic, cu alte cuvinte, el nu mai corespunde contextului nostru social-istoric, respectiv, economic, specific mileniului trei si matematic vorbind, functia ei de repartitie spatio-temporala isi atinge limitele (marginile).

Pentru ca, asa cum experienta ne arata, dintre toate teoriile socio-economice, se pare ca numai social-democratia (precum siderivatele sale !) reusesc sa faca fata unei mondializari de tip concurential, fara limite, in aceasta epoca a post-industrializarii si a hiper-dezvoltarii, a cresterii excesive a ratatei de natalitate, in contextul cresterii semnificative a IDH-Indicele de Dezvoltare Uman (a se vedea si articolul : http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.ro/2011/07/hdi-indicele-de-dezvoltare-uman.htmlca de-altfel si speranta de viata la nestere, legata organic in ultimul timp (dupa noile modele) de numarul de semestre de cotizatie necesare pentru obtinerea unei pensii complete. (A se vedea pentru detalii si articolul documentar al autorului pe aceasta tematica : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/11/marea-reforma-regimului-francez-de.html).

Daca, cu patru decenii in urma, VGE (Valéry Marie René Georges Giscard d’Estaing, nascut pe 26 februarie 1926 la Coblence, Germania, Academician si Om politic francez, fost cel de-al 20-lea Presedinte al Frantei intre 27 mai 1974-27 mai 1981), parintele Constitutiei Europene, afirma in cadrul unei dezbateri publice ca daca Franta va avea o jumatate de million de someri, ea va exploda, astazi stim ca acest lucru nu s-a intamplat nici cand numarul somerilor este (sau a fost !) de 4-5 ori mai mere si nu se va intampla niciodata, datorita masurilor sociale care vor fi luate daca situatia o va impune!

Cu alte cuvinte, indiferent de cat de bogati am fi ca natiune, indiferent de modelele economice la care ne-am raporta, indiferent de masurile sociale pe care le-am adopta, din pacate, nici somajul si nici saracia nu o mai putem eradica, ci cel mult sa o tinem sub control cu eficacitate !

Conform acestui punct de vedere, SUA este obligata sa recurga din ce in ce mai mult (si des !) la modele strategice artificiale, propagandiste, pentru a rezista in fata propriei sale imagini care se degradeaza pe zi ce trece si care, cu sau acordul ei, intr-o buna zi, nu foarte indepartata, va cadea in dizgratie, odata cu expaniunea economica ale tarilor emergente BRIC (Brazilia, Rusia, India si China), in special a Chinei, care astazi in PIB nominal a devenit a doua putere economica (dupa SUA si inaintea Japoniei, Germaniei, Frantei, Marii Britaniei si Italiei, membrii fondatori al G6-un forum internaţional al guvernelor celor mai dezvoltate state din punct de vedere economic, tehnologic şi militar, creat in 15 noiembrie 1975, la initiativa lui VGE).

In concluzie, iata de ce, in ciuda unei prosperitati (artificial sustinute !), la sfarsitul mileniului doi, SUA, era in cautarea unor noi solutii, senzationale, incendiare, prin intermediul carora sa revina in centrul atentiei lumii, careia sa-i arate ca este tot eaL’Ombelico del Mondo, cea care taie si spanzura, acolo unde vrea si cand vrea, daca trebuie !

Declansat pe 3 ianuarie 1991 de catre SUA (si aliatii sai), prin Operatiunea militara Furtuna in DesertRGP2 (cel de-al Doilea Razboi al Golfului Persic sau Razboiul Kuweitului desfasurat intre 2 august 1990 – 28 februarie 1991, oficial numai 210 zile, care insa se prelungeste prin continuitate pana in 1995) i-a lasat o amintire placuta, in care prin intermediul unei Coaltii compuse din 34 de state, sub egida ONU, ea (care isi dorea o influenta puternica intr-o tara imbibata in petrol !) si-a putut (re)confirma din plin suprematia cu pagube minime (numai 148 morti si 458 de raniti, respectiv, 61,1 Md$US, din care 43,1 Md$US îi vor fi rambursate de catre aliati : Arabia Saudita-16,8 Md$US ; Kuweit-11,1 Md$US ; Japonia-9,4 Md$US ; Germania-6,6 Md$US ; Emiratele Arabe Unite-4,1 Md$US ; Coreea de Sud-0,17 Md$US si 0,02 Md $US alte state), cautand pretexte sa se intoarca, ca orice criminal, la locul faptei, eveniment ce are si loc in cadrul operatiunii Vulpea Desertului, in decembrie 1998.

Pretextul : detinerea de catre Irak, in cantitati importante de ADM (Arme de Distrugere in Masa : bilogice, chimice, nucleare, etc.), precum si Rachete cu raza lunga de actiune (peste 150 km), etc.

Din pacate, acest eveniment nu poate avea loc direct si nici mediat, fiind necesara montarea unui adevarat scenariu care lasa fara grai orice muritor de rand, de buna credinta !

Este perioada in care serviciile secrete americane (USSS, CIA, USIC, etc., vezi pentru detalii legate de aceste institutii, semnaleaza pe teritoriul national existanta unori membri ai diferitelor grupari teroriste (printre care si Al Qaida) care urmeaza cursuri de pilotaj in cadrul unori scoli, respectiv, centre de specialtate (aerocluburi).

Conform, fostului sef al Celulei Antiteroriste de la Casa Alba, RAC (Richard Alan Clarke), majoritatea teroristilor au fost formati chiar sub ochii si supravegherea serviciilor secrete americane (evident, cu scopul de a combate ex-URSS, dusmanul lor de clasa comun !) la Aeroclubul Venice din Golful Mexic (Florida), unde au fost scolarizati si 16 dintre cei 19 pirati ai aerului (printre cei 80-85% dintre cursanti straini, inclusiv, Mohammed Atta), care au lansat atacurile kamikaze contra turnurilor gemene WTC1 si WTC2 din 11 septembrie 2001.

Nascut pe 29 octombrie 1950 la Boston (Massachusetts), absolvent al University of Pennsylvania si celebrul MIT (Massachusetts Institut of Technology), timp de 30 de ani (intre 1973-2003), Clarke, a fost membru al Administratiei americane ocupand diverse functii, printre care si coordonatorul national pentru securitate, protectia infrastructurilor si antiterorism in cadrulUS National Security Council (NSC) intre 1998-2001, actualmente fiind Presedintele al Good Harbor Consulting, o intreprindere de management al riscurilor si strategiei intreprinderilor si Conferentiar la JFK School of Government a Universitatii Harvard (Harvard Kennedy School of Government, sau HKS, Cambridge, Massachussets), afiliata Centrului Belter pentru Stiinte si Relatii Internationale, care propune diverse tipuri de specializari in domeniul politic, administratia publica, precum si in domeniul dezvoltarii internationale.

Numit de catre Ronald Reagan, el a fost mentinut in functie si de catre George W. Bush (pana la pensionarea lui in 2003 !), in special pentru calitatea lui de expert-analist in antiterorism !

Fiind si autorul unei lucrari (memorii) in 2004, intitulata : Contra tuturor dusmanilor in inima razboiului american contra terorismului, el va compare si in fata Comisiei 9/11 in calitate de martor si va critica atitudinea Administratiei Bush in privinta atentatelor din 11 septembrie 2001, in a caror preajma el a incercat in repetate randuri sa-l intalneasca pe Presedinte (fara succes insa !), pentru a-i aduce la cunostinta ceea ce in sfera serviciilor secrete era bine cunoscut si ceea ce ulterior, Administratia Bush, va pune pe seama lipsei eficiente de comunicare intre CIA si FBI, precum si pe seama disfunctiunilor in cadrul serviciilor lor !

Conform informatiilor lui, din contra, organizatiile teroriste (inclusiv Al Qaida) erau ferm convinse ca americanii trebuie combatuti pe teritoriul lor, cu armele lor, pentru a fi invinsi, ceea ce nu ar fi dificil, pentru ca odata provocati, ei vor reactiona dezorientati si dezorganizati in haita, fara sa gandeasca, ca niste vaquero (cowboys, care se ocupă cu creșterea vitelor si cailor pe continentul american) primitivi si abruti, cum de-altfel s-a si intamplat !

Tot conform unor documente semnate de catre RAC, peste 50 de persoane (pe care noi i-am identificat, c-ar fi, mai exact, 53 !) membri ai diferitelor servicii secrete americane, ar fi fost la curent cu intentiile teroriste al Organizatiei Al Qaida.

In urma investigatiilor noastre minutioase (nu intotdeauna lipsite de dificultati greu de depasit!), am reusit sa-i identificam pe toti dintre ei.

Astfel, 47 sunt in viata si traiesc in continuare in SUA (21 fiind in activitate inca, in cadrul acelorasi servicii sau derivate″ ale lor).

Alti, 4 au cazut victime atentelor teroriste din 11 septembrie, corpurile lor fiind identificate dupa ADN-ul lor, iar 3 au disparut fara urma in timpul atentatelor (corpurile lor nefiind gasite niciodata).

Si intocmai, doi dintre cei trei: John Rabbi-Kallenderrespectiv, Joe-Jack Alvarez(nume modificate genetic!), traiesc in anonimat, in liniste si pace, departe de lumea dezlantuita!

Primul, in America Latina, iar celalat in Sudul Pacificului!

Si ei confirma, ceea ce RAC sustinea si eu am mentionat mai sus !

 

Mai mult, 2 dintre fostii cursantii de la Venice : Abdel Rachid, un saudian si Ahmed Burrakah un irakian (nume modificategenetic!), care nu au participat la atentatele din 11 septembrie !), fundamentalisti, membri fideli ai unor organizatii teroriste cunoscute (pe care nu le putem cita !) au colaborat cu diverse servicii secrete americane, ceea ce explica faptul ca RAC era informat inca din 4 septembrie, cu cele ce aveau sa se intample pe 11 !

Iar pe 4 august 2001, Hassan Dabou, un al treilea colaborator, un marocan, a avertizeat serviciile de informatii americane ca Ben Laden urmeaza sa lanseze un “atac spectaculos asupra New Yorkului in cursul lunii septembrie (sau in cel mai rau caz, pana la sfarsitul anului)!

Fara sa mai adaugam si faptul ca pe 15 august Cofer Black, seful Centrului de Antiterorism de la CIA declara la o conferinta de presa : “Vom fi in curand atacati, multi americani vor muri si s-ar putea ca chiar si SUA“, insa tot el noteaza ca nu detine niciun fel de informatii operationale (data, loc, mijloace utilizate, etc.) pentru a putea fi luate masuri concrete sau ca pe 23 august, unul dintre agentiile de informatii cele mai reputate, Mosadul, a transmis la CIA o lista cu 19 teroristi traind in SUA (in afara de Mohammed Atta, numai patru vor fi semnalati ca periculosi: Nawaf Alhazmi, Khalid Almihdhar, Marwan Alshehhi, toti implicati in atentatele din 11 septembrie) care pregatesc un atac de mare anvergura la New York.

Aceasta colaborare fiind insa de tip mafiot (lipsa totala de incredere intre parti !), nu existau niciun fel de garantii in privinta realizarii (in)voluntare a unui proiect comun, de-altfel, ceea ce istoria a si confirmat !

Daca Administratia Bush, pentru a calma spiritele, a organizat in dimineata zilei de 11 septemnbrie 2001, o simulare a unori atacuri teroriste aeriene (in timpul in care cele reale au si avut loc !), responsabilii politico-militari ai actiunii nu s-au gandit niciun moment ca teroristii vor deturna in cadrul misiunii lor (in numele lui Allah !) avioane mari de linie ale aviatiei civile, tip Boeing si nu unele de dimensiune mici, tip Cessna, avand in vedere ca, asa cum am mai mentionat, la sfarsitul lunii iulie 2001, serviciile secrete egiptene au informat pe cele americane ca pe teritoriul SUA ar fi prezenti 20 de membri al gruparaii teroriste Al Qaida, dintre care 4 au obtinut brevete de pilotaj pe avionale Cesna (Cessena Aircraft Company-Intreprindere americana de constructie aeronautica cu sediul social la Wichita-Kansas, care produce atat monomotoare cu doua locuri : Cessna 150, 152, 162, 172-Skyhawk, Skyhawk SP, 182-Skylane, Turbo Skylane, 206-Stationair, 210-Centurion ; turbopropulsoare : Cessna Caravan-208, A, B-Grand Caravan, Caravan Amphibian, Caravan 675, Caravan Super Cargomaster ; militare : U27A, C16, C98, AC208 Combat Caravan ; avioane de antrenament : Cessna 318/318E, T-37, A-37 Dragonfly, L-19/O-1 Bird Dog ; cat si avioane de afaceri : Cessna 750 Citation X, Cessna Citation XLS, Sovereign, Encore, Bravo ; Cessna Citation CJ1, CJ1+, CJ2, CJ2+, CJ3 ; Cessena Citation Mustang).

In aceasta ordine de idei, nici nu mai conteaza, daca teroristii sunt cei care au profitat de simularile din dimineata zilei de 11 septembrie sau ca, elle au fost organizate pentru a distrage atentia populatiei in privinta atentatelor.

Este vorba de urmatoarele operatiuni : Northern Vigilance (un exercitiu anual al Air Force simuland un atac rusesc, in care avioanele de vanatoare ale Apararii Nationale care patruleaza in mod normal in Nord-Estul tarii sunt transferate in Canada si Alaska) ; Vigillant Warrior si Vigillant Guardian (un exercitiu combinat de ofensiva-defensiva in contextul simularii deturnarii avioanelor si in transmiterea de semnale false de catre ele, radarelor) ; Northern Guardian (care ar fi slabit capacitatea de reactie de la Baza Aeriana SUA la Langley) ; Un exercitiu al NRO, prevezut pentru ora 09h00, simuland o prabusire a unui mic avion de afaceri (tip Cessna) datorita unei probleme tehnice (mecanice) asupra uneia dintre cele patru cladiri ale cartierului sau general (anulat datorita veritabilelor atacuri asupra WTC).

Oricum, in ceea ce il priveste pe Presedintele Bush, el era la adapost in Florida, la Sarasota, unde se intretinea cu copii la“Emma E. Booker“ School.

Si nu numai el, ci si restul Administratiei Bush care conta pentru America !

Ce sa mai spunem despre cele doua avioane Boeing 767-200ER, AA11, respectiv, UA175, care lovesc cu o “viteza de croaziera“ la un interval de numai 20 de minute, WTC1 (cu 713km/h) si WTC2 (cu 872km/h) in Grund Zero si care decoleaza de pe acelasi Aeroport International Boston-Logan (Boston, Massachusetts) aproipiat de New York, cu aceasi intarziere de 14 minute, cu aceasi destinatie (Los Angeles, California).

Fara sa insistam asupra faptului ca si celelalte doua avioane care au decolat tot cu intarziere (cca 10 minute): AA77, de pe Aeroportul International Washington-Dulles (Virginia), care s-a prabusit pe cladirea Pentagonului, ca de-altfel si UA93 care a decolat de pe Aeroportul International Newark Liberty (New Jersey), aveau ca destinatie, tot California : Los Angeles, respectiv, San Francisco.

Daca aeroporturile de decolare-aterizare selectionate de catre pirati au fost aeroporturi americane, in primul rand, este pentru ca americanii trebuie sa fie combatuti pe teritoriul lor, cu armele lor, pentru a fi invinsi, conform ideologiei organizatiei teroriste Al Qaida !

In al doilea rand, toate cele trei aeroporturi victime au fost alese in urma unei analize minutioase, avand ca principal element de precaritate : securitatea aeroportuara !

Aeroportul Intenational Boston-Logan (dupa numele Generalului Edward-Lawrence Logan din 1956, cod AITA : BOS, cod OACI :KBOS) desi este cel mai mare centru de transport din Noua Anglie (New England), care se intinde in Cartierul East Boston (pe o suprafata de cca 10km2 cu 5 piste si 5 terminale, cu cca 16.000 de angajati si cu un trafic de cca 23-25 milioane de pasageri anual), el nu este decat de talie medie, neocupand decat locul 19 in topul aeroporturilor amerciane (mult in urma celor de la: Hartsfield Jackson-Atlanta ; O’Hare-Chicago ; Los Angeles ; Fort Worth-Dallas ; Denver, JFK-New York ; McCarran-Las Vegas ; Sky Harbor-Phoenix ; George Bush-Houston ; San Francisco, Miami, etc. vezi [1]), respectiv, numai 35 in topul international, iar securitatea pe acest aeroport (testata de catre pirati cu putin timp inainte !) era si ea tot medie (majoritatatea angajatilor de la serviciul de securitate fiind interimari !), cum el a fost conceput pentru un trafic anual numai de 10 milioane de pasageri !

Aeroportul International Washington-Dulles (dupa numele Secretarului de Stat al SUA, John Foster Dulles, in timpul presedentiei Dwight D. Eisenhower din 1984, cod AITA : IAD, cod OACI : KIAD, construit intre 1958-1962, inaugurat de catre Presedintele in exercitiu, JFK) de la Dulles in Virginia, la cca 41 de km de Washington, o platforma de corespondenta importanta pentru UA (United Airlines), ocupand locul 23 in topul aeroporturilor americane (47,9 km2 cu patru piste si inca una in constructie), desi a fost conceput ca un aeroport ultramodern (unul dintre cele mai moderne pe plan mondial, considerata principala poarta de intrare in capitala federala a SUA), datorita dimensiunilor sale uriase privind traficul de pasageri care il tranzitau anual (cca 23 de milioane ca si cel de pe Aeroportul Boston-Logan, dar cu o suprafata de cca 5 ori mai mare !), facea ca securitatea aeroportuara sa fie oarecum compromisa [2] !

In sfarsit, Aeroportul International Newark Liberty (inaugurat pe 1 octombrie 1928, cod AITA : EWR, cod OACI : KEWR, situat intre orasele Newark si Elisabeth in New Jersey), o importanta platforma de corespondenta pentru CA (Continental Airlines) si FedEx, este cel mai vechi aeroport al Statului New York, administrat de catre Port Authority of New York and New Jersey, care gireaza de-altfel si celelalte doua aeroporturi newyokeze : JFK (New York International Airport, construit intre 1942-1948, din 24 decembrie 1963 numit JFK dupa numele fostului presedinte asasinat Jon F. Kennedy, cod AITA : JFK, cod : OACI : KJFK, 20 km², 4 piste, al 7-lea aeroport american si al 15-lea aeroport mondial cu un trafic de cca 45 milioane de pasageri) si LaGuardia (New York City Municipal Airport inaugurat pe 15 octombrie 1939 si apoi numit dupa numele lui Fiorello LaGuardia, fost primar al NewYork-ului intre 1934-1945, New York Municipal Airport-LaGuardia Field pe 2 noiembrie 1939, cod AITA : LGA, cod : OACI : KLGA situat in Queens, o platforma de corespondenta pentru AA-American Airlines si US Airways, este al 23-lea aeroport american si cel mai mic new yorkez cu un trafic de cca 23 milioane de pasageri, cu doua piste scurte de 7000 de picioare-2.100 m, motiv pentru care el nu este destinat decat avioanelor de talie mijlocie tip Airbus A320 sau Boeing 737, nedispunund nici de Immigrations service si nici de vama, cursele internationale provenind numai din directiile : Canada, Insulele Bahamas, Bermude si Aruba – Antilele Olandeze).

Clasat pe locul 29 in topul aeroporturilor internationale (si pe locul 14 in cel american, la inaugurarea lui fiind considerat cel mai mare aeroport din lume !) cu un trafic anual de pasageri de cca 33 de milioane, el nu dispune decat de 3 piste pe o suprafata aeroportuara de 8,5 km², ceea ce, comparativ cu alte aeroporturi, este si mai inghesuit si mai sufocat de trafic, decat Boston-Logan !

In schimb, accesul pe acest aeroport, pe care securitatea lasa de dorit, (foarte asemanatoare cu cea de pe Boston-Logan !), este generos : via AirTrain Newark, un tren ghidat cu un singur grad de libertate pe o lungime de 3 km care leaga Aeroportul International Newarl Liberty cu statia Newark Liberty International Airport, apartinand retelei feroviare NJTC (New Jersey Transit Company) si Amtrak (intreprindere publica feroviara americana specializata in transportul de calatori), care deserveste opt statii in ordinea urmatoare : Parkingurile P1, P2 P3, Terminalurile A, B, C, apoi P4 si Newark Airport rail station ; prin mai multe linii de autobuz care leaga NJTC cu GCS (Grand Central Station, gara feroviara new york-eza din Midtwon intre strada 42 si Park Avenue, in centrul Manhattan-ului, apartinand Metro-North Commuter Railroad Company, care exploateaza retelele feroviare si din comitatele Westchester, Putnam si Dutchess in Statul New York, respectiv, Fairfield si New Haven din Connecticut) si Port Authority Bus Terminal (principalul terminal de bus la New York, in Manhattan, in Midtown, la vest de Times Square, intre 8th si 9th Avenues si 40th-42th streets).

Intr-adevar, un studiu matematic detaliat (extrem de laborios !) al aeroporturilor americane in cazul atentatelor teroriste din 11 septembrie 2001, in functie de parametrii de decizie: asezare, dimensiuni, numarul de salariati, trafic de pasageri, miscari de avioane, acces, companii aeriane, orele de decolare al avioanelor, precum si securitatea aeroportuara (parametrii de (in)securitate), prin optimizarea (in dimensiune finita, programare dinamica) a unei functii cu mai multe variabile, pe care am elaborat in cursul investigatiilor mele la New York, ne-a demonstrat ca cel putin 7 aeroporturi dintre primele 20, corespondeau obiectivului urmarit de catre teroristi, iar tripletul ales de catre ei, desi nu reprezenta o solutie unica a problemei, cu o probabilitate de 88%, parea sa fi fost cea mai fiabila ! (In matematica, Programarea dinamică este o metodă de elaborare a algoritmilor, care se aplică de regulă problemelor în care se cere determinarea unui optim referitor la un anumit criteriu : cel mai lung subşir, cea mai mare sumă, cel mai scurt drum, etc). Termenul a fost introdus în 1940 de către matematicianul american Richard Bellman. O problemă poate fi rezolvată prin programare dinamică dacă poate fi descompusă în subprobleme asemănătoare de dimensiuni mai mici şi soluţia optimă a problemei depinde de soluţiile optime ale subproblemelor sale. Acest lucru insa nu garantează că programarea dinamică conduce la soluţia problemei, existand si situaţii în care se poate aplica cu succes metoda Greedy sau Divide et Impera. Dacă însă subproblemele nu sunt independente, ci se suprapun : Overlapping subproblems, un algoritm Divide et Impera ar duce la un timp mare de execuţie, pentru motivul că o aceeaşi subproblemă se rezolvă de mai multe ori).

Asta nu inseamna desigur ca piratii aerului au violat fara dificultatati codul de securitate pe aeroporturile de pe care au decolat !

In schimb, putem afirma ca s-au descurcat, pentru ca au avut si noroc !

Acele conditii in care ei au pus planul lor in aplicare ar fi putut esua cu o probabilitate de peste 18%, ceea ce este mult mai mult decat neglijabila !

Primele doua zboruri de pe Aeroportul International Boston-Logan (AA11, respectiv, UA175) au fost grupate, avand in vedere ca ele trebuiau sa loveasca relativ, simultan, WTC1 (la ora 08h46) si WTC2 (la ora 09h03), pentru dezorientarea si dezorganizarea americanilor care fiind provocati, sa reactioneze fara sa gandeasca ca niste vaquero, conform ideologiei teroriste Al Qaida si cat se poate de devreme, in timpul simularii atacului terorist la New York in dimineata zilei de 11 septembrie, cum s-a si intamplat.

In plus, Boston-Logan a fost bine ales, avand in vedere ca la decolarea de pe acest aeroport, New York se afla in limitele culoarului aerian catre destinatia Los Angeles (California), ca de-altfel si Washington-Dulles in al carui culoar aerian, catre aceasi destinatie, se afla Pentagonul (Cartierul General al Apararii SUA, Arlington, Virginia, inaugurat pe 15 ianuarie 1943), constituit din cinci inele concentrice cu 28 km lunime de culoare, care in fiecare din cele 5 corpuri ale sale (pe 5 nivele) gazduieste cate un corp de armata: US Army, US Navy, US Air Force, US Marine Corps si US Strategic Command, lovit si el de AA77 la ora 09h37, tot cu o viteza de croaziera (850 km/h).

In ceea ce priveste, Pitsburgh, in zona caruia se prabuseste UA93 la ora 10h03, cu viteza de croaziera 933km/h, care a decolat de pe Aeroportul International Newark Liberty, el se afla in culoarul aerian catre destinatia San Francisco si el a fost doborat de catre US Air Force, pentru a-l impiedica sa-si atinga tinta, aleasa de catre pirati in ultimul moment si ramasa necunoscuta (care nu a fost in nici un caz, Casa Alba, aflata la mare distanta) !

In concluzie, subliniem faptul ca aeroporturile si zborurile kamikaze au afost in asa fel alese de catre teroristi, incat, sub nicio forma controlorilor traficului aerian sa nu para nimic suspect in ceea ce priveste deturnarea avioanelor de catre ei.

In schimb, daca primele doua obiecte zburatoare, erau vizibil aparate de zbor ale aviatiei civile (comerciale) americane (necontestat !), ca de-altfel si cel prabusit langa Pitsburgh, documentele de arhiva (pe care le-am putut studia), fiabiale, bazate pe marturii al unor persoane demne de incredere (dintre care pe unii dintre ei am putut si contacta), precum si o serie de documente stiintifice la care am avut acces, demonstreaza ca, obiectul zburator care s-a prabusit pe Pentagon nu a fost o racheta cu raza medie (lunga) de aciune (cum s-a speculat !), ci tot un avion comercial si anume zborul AA77.

Cu alte cuvinte, toate speculatiile legate de, natura OZN-ului nu au niciun rost si toti adeptii acestei teorii urmaresc o pista falsa, care nu duce nicaieri, cum odata Bush ales Presedinte al SUA, el abandoneaza proiectul Razboiul Stelelor !

In sfarsit, legat de prabusirea gemenilor (WTC1 si WTC2), iar ulterior a WTC7, din multitudinea de teorii pe care le-am prezentat, in urma unui studiu deosebit de aprofundat al acestui dosar (cu concursul unor personalitati politice si stiintifice cu care m-am putut consulta) este exclusa Teza “MIHOP“ (Make It Happen On Purpose), sau “teza activa“, conform careia guvernul ar fi organizat si le-ar fi provocat el insusi actele teroriste !

In schimb, Administratia Bush a avut o atitudine de “lasa-ma sa te las“ fata de aceste atentate, ceea ce confirma cu certitudine Teza “LIHOP“ (Let It Happen On Purpose), sau “teza pasiva“, conform careia guvernul era la curent cu atentatele care vor avea loc pe 11 septembrie 2001 si nu le-a impiedicat!

Acest adevar, exclude teza demolarii controlate ale turnurilor din Ground Zero.

Din contra, in ceea ce priveste prabusirea lor, nu exista nicio indoiala ca “versiunea oficiala“ (ale autoritatilor americane, care au facut ancheta !), conform careia ele s-au prabusuit datorita faptului ca fiecare dintre cele doua avioane Boeing 767-200ER (AA11 si UA175) cu cei 38.000, respectiv, 34.000 de litri de carburant au avut efectul unor “bombe incendiare“ zburatoare in urma impactului cu turnurile gemene (caldura uriasa degajata, cca 1.500-1.600°C, a topit otelul din strucurile lor de rezistenta), care au avariat grav deja inainte, dar si in timpul prabusirii lor si WTC7, motiv pentru care s-a prabusit si acesta mai tarziu, la orele 17h20, confirmata si de catre Hayman Brown si Richard Ebeltoft, doi specialisti in domeniul stiintei si tehnologiei structurilor metalice (ale caror documente le-am putut consulta), respectiv, intr-un articol (Design choice for towers saved lives) publicat pe 12 Septembrie 2001 de catre Eugenie Samuel si Damian Carrington in prestigioasa Revista “New Scientist“, este versiunea corecta !

In sfarsit, faptul ca prabusirea lor (pe verticala) s-ar fi produs conform, altor teorii (in trepte“ sau “in cascade), cea prezentata de catre Profesorul Bazant in Journal of Engineering Mechanics ASCE pe 11 septembrie sau conform “prabusirii progresive“ (MIT), expusa in Scientific american pe 9 octombrie sau cea din 2002, “pancake theory“, (Federal Emergency Management Agency),nici nu mai conteaza !

Pentru ca lucrarea  de analiza microstructurala “An Initial Microstructural Analysis of A36 Steel from WTC Building 7“ (din 2001), la care am avut acces, al profesorilor Barnett, Biederman si Sisson, Jr., de la Worcester Polytechic Institute (Worcester, Massachusetts), care demonstreaza clar ca “deteriorarea rapida si neasteptata“ a stalpilor de rezistenta se datoreaza fie oxidarii, fie acidului sulfuric, fie unei temperaturi de peste 1.000°C, mi s-a parut extrem de convingatoare si bine documentata!

Cert este insa ca autoritatile americane si in special serviciile secrete, s-au inselat din nou !

Pentru ca, chiar daca in locul avioanelor de pasageri, de dimensiuni mici Cessna, teroristii ar fi utilizat aparte mari ale aviatiei comerciale, de tip Boeing, era incredibil ca datorita impactului lor cu turnurile gemene, acestea sa se prabuseasca !

Era si mai greu de imaginat ca ele in caderea lor “libera“ vor distruge intregul WTC si ca vor produce acele uriase pagube materiale si umane iesite din comun (un adevrat dezastru !), pe care le-am prezentat detaliat, cu atat mai mult cu cat existau studii (pe care le-am putut consulta) realizate in privinta prabusirii unui Boeing 707, cu o viteza de 963Km/h (deci cu o viteza de croaziera) asupra unu turn WTC inca din 1964, dupa elaborarea planului acestuia, care arata ca el nu ar fi putut provoca prabusirea acestuia!

Merita insa sa mentionez aici faptul ca in timpul procesului atentatului asupra WTC1 din 1993, expertii au afirmat intr-o anexa a unui raport al lor (pe care cei responsabili cu ancheta nici nu au citit-o, deci nici nu a luat-o in consideratie !), ca turnurile din WTC nu ar rezista la un impact cu un Boeing 767 (utilizat de catre teroristi in atentatele din 11 septembrie 2001 !), pentru ca ele au fost concepute astfel incat in caz de o eroare de pilotaj sau in caz de conditii meteo nefavorabile (si in niciun caz in cadrul unui atac terorist !), sa reziste (numai !) la impactul cu un Boeing 707 deplasandu-se (numai !) cu o viteza redusa deasupra New York-ului si nu cu o viteza de croaziera (intre 800-1000 km/h).

In sfarsit, aceste atentate au furnizat, matematic vorbind, acele pretexte “suficiente“ (dar nu neaparat si “necesare“)Administratiei Bush care i-au permis sa modifice radical politica sa economica, sociala si militara atat interna cat si cea externa, in special cu dispozitivele legislative ale “Homeland Security Act“, respectiv, Patriot 1 si Patriot 2, pentru a putea pune in aplicare invazia militara in Afganistan (2001) si in Irak (2003), conform unui principiu al razboiului psihologic !

Astfel, daca invazia Afganistanului in 2001 a fost rapid “justificata“ datorita faptului ca el ar fi “buricul“ terorismului international, precum si Cartierul General al Organizatiei Al Qaida, respectiv, al Leader-ului Osama Bin Laden scopul final, invazia Irak-ului in 2003, tara “imbibata in petrol“,din care “L’Ombelico del Mondo“ (SUA) urma sa-si revitalizeze economia si sa recupereze uriasele sale pierderi (financiare), avea sa-i creze dificultati, cel putin pe plan ideologic !

Pentru ca, existau o serie de informatii cunoscute (divulgate !) inainte de RGP3 (invazia SUA in Irak), care, cel putin teoretic,“justificau“ acest razboi, insa, practic, “il blocau“ !

Richard William Butler (nascut pe 13 mai 1942 la Coolah, New South Wales, Australia), diplomat australian, al 25-lea Guvernator al Tasmaniei intre 3 otcombrie 2003–9 august 2004 si sef UNESCOM (United Nations Special Commission), a publicat in 2000 o carte: “The Greatest Threat: Iraq, Weapons of Mass Destruction, and the Crisis of Global Security“ (ISBN 1-58648-039-1), in care el afirma ca inspectorii ONU ar fi descoperit in 1998 ca Irak ar produce gaz VX (clasa de elemente organice continand fosfor cu formula bruta : C11H26NO2PS, inventat intr-un centru britanic de cercetare in 1952, o versiune mai ucigatoare a gazului Sarin, un gaz toxic de luptă, avand formula chimica : C4H10FO2P, numele caruia a fost dat în onoarea descoperitorilor sai: Schrader, Ambros, Rüdiger şi Van der LINde).

Substanta utilizata a fost descoperită în anul 1938 de chimistul german Gerhard Schrader în timpul cercetărilor legăturilor atomice ale fosforului pentru obţinerea de substanţe insecticide.

Există de fapt asemănări de structură pe de o parte cu erbicidele parathion: E605 şi malathion, iar pe de altă parte cu gazele toxice de luptă tabun, soman si VX.

În iulie 1944 au fost produse într-o fabrica de testare, din Germania, 30 de tone de sarin.

În anul 1988, Sadam Husein utilizează gazul contra curzilor din satul Dorf Birjinni, Irak,  iar în anul 1988, este utilizat în războiul contra Iranului.

În 1994 şi 1995, gazul a fost folosit într-o acţiune teroristă, la Tokio.

Doza mortala de gaz VX este de 10 mg⋅min-1⋅m3 contra 100 pentru Sarin.

Ceea ce la inceput Irak ar fi negat, pentru ca ulterior sa recunoasca producerea a 200 de litri, iar mai tarziu a 3.900 litri, fara insa ca acest gaz sa fi fost utilizat ca armament, in scopuri militare !

Mai tarziu, in 2002, inspectorii ONU au afirmat ca intre 1991-1994 ar fi gasit in Irak, patruzeci de laboratoare de cercetari nucleare secrete, ca de-altfel si trei programe clandestine de imbogatire al uraniului, conform unui raport al analistului Kenneth Katzman [(External Researcher, has served in government and the private sector as an analyst in Persian Gulf affairs, with special emphasis on Iran and Iraq. In his current position, Dr. Katzman analyzes U.S. policy and legislation on the Persian Gulf region for members of Congress and their staffs. He also has written numerous articles in various outside publications, including a book entitled The Warriors of Islam: Iran’s Revolutionary Guard. During 1996, Dr. Katzman was assigned to the House International Relations Committee. He has spoken before several groups and appeared in numerous media outlets discussing his areas of specialty. These appearances include CNN, NBC Nightly News, Nightline, The News Hour with Jim Lehrer, MBC (Middle East Broadcasting Company), and Independent Television (London). Dr. Katzman holds a Ph.D. in Political Science from New York University)].

Hans Blix (nascut pe 28 iunie 1928 la Uppsala, Suedia, inalt functionar international suedez, diplomat și politician, cu studii aprofundate la Universitatile Uppsala, Stockholm, Columbia si Cambridge, fost membru al Delegatiei Suedeze al Conferintei Dezarmarii la Geneva intre 1962-1978, fost Ministru al Afacerilor Exterene al Suediei intre 1978-1979, fost Director General al AIEA-Agentia Internatioanala al Energiei Atomice intre 1981-1997, numit Presedintele Executiv al COCOVINU-Comisia de Control, Verificare si Inspectie al Natiunilor Unite din ianuarie 2000), a carui moralitate nu a fost niciodata pusa la indoiala de nimeni, responsabil cu inspectiile stocurilor de ADM in Irak (arme neconventionale: nucleare, biologice, chimice, climatice, seismice si termobarice de mare putere, care cobina efectele termice ale undei de soc si a depresiunii) incepand din 27 noiembrie 2002 in cadrul rezolutiei 1441/2002 al ONU, nu va confirma existenta lor in raportul sau din 27 ianuarie 2003, motiv invocat de catre George W. Bush pentru invazia Irakului, cu toate ca el a mentionat faptul ca inspectorii ONU ar fi descoperit (!?) la sfarsitul anului 2002 ca Saddam Hussein ar fi produs gaz VX in cantitati mari, ca de-altfel si thiodiglycol, apropiat de iperită, cunoscut și sub numele de gaz muștar (mustard gas, în SUA: HHD), un agent chimic foarte persistent, cu formula bruta: C4H8Cl2S,  respectiv, rachete balistice tactice (Short Range Ballistic Missile – SRBM, derivate din SA-2 Guideline sovietic), concepute, puse la punct si fabricate de catre irakieni si lansate de pe plaforme mobile, cu o raza de actiune de 149 km (in conformitate cu rezolutia 687 al ONU, care fixa la 150 km bataia maxima autorizata), insa imbunatatite ulterior pentru a putea atinge cu precizie si tinte la 160, respectiv, 190 de km!

O versiune al FROG-7 (9K52 Luna-M), Ababil-100/Al Fatah, cu o raza de actiune maximala de 161 km (declarata de catre Irak ?!) ar fi fost construita in 95 de exemplare si utlizate intre 2001-2003 contra Cartierului General al celei de a 2-a Brigazi al Diviziei a 3-a de Infanterie al SUA, pe 7 aprilie 2003, ucigand trei soldati, 2 jurnalisti, ranind 14 militari si distrugand 22 de vehicule.

Cu alte cuvinte, desi a mentionat in raportul sau “descoperirea“ facuta de catre CIA, Hans Blix, facand si o ancheta paralela, si-a dat seama ca acesta din urma a falsificat documentele relativ la ADM existente in Irak.

Actualmente o ancheta este inca in curs atat in SUA cat si in Marea Britanie, privind responsabilitatea CIA in privinta acestor ADM (cunoscute si ca NBC-Nucleare/Biologice-Bacteorologice/Chimice sau NRBC-Nucleare/Radiologice/Biologice-Bacteorologice/Chimice), care dupa doua luni de ancheta infructuoasa in Irak ar fi indus in eroare, in iulie 2003, Administratia Bush, furnizandu-i documente false.

In ciuda acestui fapt, pe 22 ianuarie 2004, Richard Bruce “Dick” Cheney (nascut pe 30 ianuarie 1941 la Lincoln, Nebraska), cel de-al 46-lea Vicepresedintele american (20 ianuarie 2001 –  20 ianuarie 2009), in timpul Administratiei Bush, (re)afirma ca regimul lui Saddam Hussein este legat de reteaua terorista Al Qaida, infirmat inca din 18 septembrie 2001 de catre Richard Clarke, seful Celulei Antiteroriste de la Casa Alba, care la ordinul lui Bush din 12 ianuarie 2001, ″exploraza″ o eventuala legatura intre evenimentele din 11 septembrie si Irak, transmitandu-i acestuia prin intermediul lui Condoleezze Rice (Consilier al Securitatii Nationale din 20 ianuarie 2001 si Secretar de stat al SUA din 26 ianuarie 2005) un raport (″Survey on intelligence information on any Iraq involvement in the September 11 attacks″), in care mentioneaza ca nu exista nicio legatura, nici directa, nici indirecta intre Al Qaida si Irak (cu toate ca o grupare terorista numita ″Al Qaida in Irak″, exista!), atragand atentia ″cu simt de raspundere″ asupra faptului ca Bin Laden si Saddam Hussein, in niciun caz nu au fost aliati in evenimentele de la WTC , pentru ca ei se detestau!

Tot in acest comunicat, el va sustine, in egala masura, ca Irak detine un stoc important de ADM si isi dezvolta in continuare propogramul sau de dezvoltare al acestor arme neconventionale, (infirmat categoric de catre Hans Blix !), cu toate ca nu exista nicio proba fiabila in acest sens, nici macar dupa invazia Irakului de catre trupele americane si aliatii sai.

Ca urmare, pe 23 ianuarie 2004, David Kay (nascut in 1940, PhD, Columbia University’s School of International and Public Affaires), insarcinat cu cautarea ADM in Irak (is best known for heading the ISGIraq Survey Group and acting as a Weapons inspector in Iraq after the 2003 US invasion″) demisioneaza, afirmand ca nu au avut loc in Irak productie de ADM dupa terminarea RGP1 (Primul Razboi al Golfului Persic), fara insa sa condamne invazia SUA in aceasta tara!

Atunci, George John Tenet (nascut pe 5 ianuarie 1953 la Flushing, Queens, N.Y, al 18-lea Director al CIA intre 11 iulie 1997 – 11 iulie 2004, care isi prezinta demisia pe 4 iunie 2004, pentru motivul ca CIA nu ar fi reusit sa previna atentatele din 11 septembrie 2001, iar in cursul anului 2002, nu ar fi reusit sa gaseasca ADM pe teritoriul irakian), il numeste in locul lui Kay, pe 24 ianuarie 2004, pe Charles A. Duelfer (seful ISG), prin intermediul carui raport din 6 octombrie 2004, este facut public (un scandal international!), faptul ca Irak nu poseda ADM si nici nu a fabricat (neavand nici capacitatea de a fabrica!) asa ceva dupa 1991 (http://www.gpoaccess.gov/duelfer/), motiv pentru care pe 12 ianuarie 2005, purtatorul de cuvant al Casei Albe, Scott McClellan (nascut pe 4 februarie 1986 la Austin, Texas, 25th White House Press secretary, intre 15 iulie 2003 -10 mai 2006), anunta sfarsitul misiunii americane, privind cautarea de ADM in Irak.

In orice caz, Duelfer, nu exclude (conform unor probe fiabile, pe care le-am putut studia!), ca ele ar fi putut fi transferate in Siria, cu atat mai mult cu cat ISG afirma ca ar fi identificat totusi in timpul anchetei, optzeci de tone de gaz de mustar (precum si alte tone de diverse produse chimice), care ar fi disparut din depozitele irakiene (cum 500 de munitii chimice datand din 1991, dar neclasate ADM ar fi fost descoperite de-a lungul anchetei).

Acest punct de vedere este sustinut si de catre Generalul Georges Hormiz Sada, al doilea adjunct al Fortelor aeriene irakiene (in activitate intre 1959 – 1986) sub presedentia lui Saddam Hussein, care intr-o carte: Saddam’s secrets, afirma ca ar fi aflat ca pilotii avioanelor Boeing 747 ar fi utilizat avioanele lor pentru a transporta ADM in Siria, in cursul lunii februarie 2003, iar institututii irakiene de transport terestru (in cadrul mai multor convoie de camioane) ar fi facut acest transfer transfrontalier, care conform CIA ar fi fost si vizualizat prin intermediul imaginilor satelit !

Si John Joseph Loftus (nascut pe 12 februarie 1950 la Boston, Massachusetts) fost Procuror federal al SUA, a publicat un raport in 2007, in care el concluzioneaza un raport intre regimul baas-ist din Irak si expedierea de curiere (scrisori) contaminte cu baccilul carbonului, precum si existenta ADM in Irak in 2003.

Din contra, unul dintre principalele surse de informare al CIA, Raflid Ahmed Alwan al Janabi, inginer chimist irakian (nascut in 1968), cunoscut sub numele de cod “Curveball”, refugiat in Germania in 1999, este supus unui interogatoriu de catre BND (Bundesnachrichtendienst, German Intelligence Agency-Federal Intelligence Service, creat pe 1 aprilie 1956, cu peste 6.000 de angajati), in timpul caruia a furnizat informatii false (facute publice in 2007), afirmand ca in Irak ar exista un program de productie al armelor biologice, recunoscand in 2011 ca a indus in eroare autoritatile americane.

In sfarsit, este clar ca in Irak, in momentul invaziei de catre SUA si aliatilor sai nu au existat nici ADM (termen utilizat en general in comunicarea politica pentru a desemna armele neconventionale, aparut in 1940 pentru a desemna armele : nucleare, biologice, chimice si radioactive) si nici programe nationale pentru producerea lor, chiar daca ele ar fi existat inainte, dar ulterior ar fi fost expatriate, in Siria, (de exemplu !) sau chiar daca in SUA sensul lor nu este acelasi. [(Conform unui proiect de lege datat din 1994, Congresul american a inclus in acest termen si alte ″obiecte distrugatoare″ (in sesul legislatiei SUA) ca : bombe, grenade, mine si pusti de calibru mai mare de 12,7 mm. Codul de Procedura Penal al SUA, Titlul 18, Sectiunea 2332a, pedepseste o crima comisa cu un asemenea ″obiect distrugator″ (Weapons of Mass Destruction), considerata federala, (sub responsabilitatea FBI) cu inchisoare privata de libertate (pana la 50 de ani !)].

Cu alte cuvinte, realizarea acelui plan diabolic, pus la cale in anii premergatori atentelor din 11 septembrie 2001 (cu compliciatea ″pasiva″ a CIA, in special !), care sa-i permita SUA sa invadeze Irak-ul in 2003, era in afara legii si a costat atat in pagube materiale cat si umane (si va costa inca !) mult mai mult, atat Administratia Bush (cat si cea Obama !), decat ar fi banuit (imagina !) vreodata, acel polarizat social de carcalete de natiuni exotice (monitorizata si manipulata ″no mercy″ !), care in prezent este scufundata in datorii, sfasiata de crize de tot felul si care cauta in calitatea sa de ″Jandarm al lumii″, alte solutii ″artificiale″ care sa-i permita sa supravietuiasca intr-o alta calitate, cea de leader mondial al ″bunastarii materiale si spirituale″, al ″tuturor posibilitatilor″, al ″simbolului democratiei si al libertatilor democratice″, etc., un fel de L’Ombelico del Mondo, pe cale de ″disparitie″… !

In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, Amin !

________________________________

[1]   I. Marile Aeroporturi Internationale clasate dupa numarul pasagerilor care il tranziteaza (2010)

RangAeroportLocalizareCod
(IATA/ICAO)
1Aeroport International Hartsfield Jackson-AtlantaAtlanta, Georgia, SUAATL / KATL
2Aeroport International PekinChaoyang, Pekin, RPCPEK / ZBAA
3Aeroport International O’Hare-ChicagoChicago, Illinois, SUAORD /KORD
4Aeroport International Haneda-TokyoŌta, Tokyo, JaponiaHND / RJTT
5Aeroport  Heathrow-LondraHillingdon, Londra, Marea BritanieLHR / EGLL
6Aeroport Roissy-Charles de Gaulle (CDG)-ParisRoissy-en-France, Val-d’Oise, Île-de-France, FrantaCDG / LFPG
7Aeroport International Los AngelesLos Angeles, California, SUALAX / KLAX
8Aeroport International de Fort Worth-DallasDallas-Fort Worth, Texas, SUADFW / KDFW
9Aeroport International  DenverDenver, Colorado, SUADEN / KDEN
10Aeroport International Hong KongHong Kong, RPCHKG / VHHH
11Aeroport International FrankfurtFrankfurt, Hesse, GermaniaFRA / EDDF
12Aeroport International Barajas-MadridMadrid, SpaniaMAD / LEMD
13Aeroport International DubaiDubai, Emiratele Arabe UniteDXB / OMDB
14Aeroport International BangkokBangkok, ThailandaBKK / VTBS
15Aéroport International JFK-New YorkQueens, New York City, New York, SUAJFK/KJFK
16Aeroport International JakartaJakarta, IndoneziaCGK/WIII
17Aeroport International de Baiyun-GuangzhouGuangzhou, Guangdong, RPCCAN/ZGGG
18Aéroport International ChangiChangi, SingaporeSIN / WSSS
19Aeroport International Schiphol-AmsterdamHaarlemmermeer, OlandaAMS / EHAM
20Aeroport International McCarranLas Vegas, Nevada, SUALAS / KLAS
21Aeroport International Sky Harbor-PhoenixPhoenix, Arizona, SUAPHX / KPHX
22Aeroport Intercontinental George Bush-HoustonHouston, Texas, SUAIAH / KIAH
23Aeroport International de Pudong-ShanghaiPudong, Shanghai, RPCPVG/ZSPD
24Aeroport International San FranciscoCalifornia, SUASFO / KSFO
25Aeroport International Douglas-CharlotteCharlotte, Carolina de Nord, SUACLT / KCLT
26Aeroport International de MiamiMiami, Florida, SUAMIA / KMIA
27Aeroport International OrlandoOrlando, Florida, SUAMCO / KMCO
28Aeroport International SydneySydney, AustraliaSYD/YSSY
29Aeroport International NaritaNarita, Tokyo, JaponiaNRT/RJAA
30Aeroport International IncheonIncheon, Republica CoreeaICN/RKSI

 

II. Marile Aeroporturi Internationale clasate dupa numarul miscarilor de avioane (2010)

 

RangAeroportLocalizareCode
(IATA/ICAO)
1Aeroport International Hartsfield Jackson-AtlantaAtlanta, Georgia, SUAATL/KATL
2Aeroport International O’Hare-ChicagoChicago, Illinois, SUAORD/KORD
3Aeroport International Fort Worth-DallasDallas/Fort Worth, Texas, SUADFW/KDFW
4Aeroport International Los AngelesLos Angeles, Californiea, SUALAX/KLAX
5Aeroport Roissy-Charles de Gaulle (CDG)-ParisRoissy en France, Île-de-France, FrantaDEN/KDEN
6Aeroport International DenverDenver, Colorado, SUACDG/LFPG
7Aeroport International McCarranLas Vegas, Nevada, SUALAS/KLAS
8Aeroport Intercontinental George-Bush-HoustonHouston, Texas, SUAIAH/KIAH
9Aeroport International Douglas-CharlotteCharlotte, Caroline de nord, SUACLT
10Aeroport International PekinPekin, RPCPEK

 

[2]  Securitatea pe Hneri Coanda International Airport serios compromisa !

 

PREAMBUL

Aeroport mic, mai mult  de provincie, aflat la 16,5 km de Bucuresti pe DN1 (Bucuresti – Ploiesti), unul dintre cele mai mici ale capitalelor Uniunii Europene, atat ca dimensiune cat si ca numar de pasageri care il tranziteaza anual, respectiv, miscari de avione (aterizari, decolari), Aeroportul International  Henri COANDA-Bucuresti (AIHCB), S.A. (prin H.G. 527/2004, la propunerea Ministrului Transporturilor de atunci, Miron MITREA) dobandeste statutul de Companie Nationala in conformitate cu prevederile H.G. 522/1998,  prin reorganizarea Regiei Autonome al Aeroportului International Bucuresti – Otopeni.

            Societate comerciala pe actiuni cu capital integral de stat, AIHCB S.A. se organizeaza si functioneaza pe baza de gestiune economica, sursele sale de finantare fiind asigurate din venituri proprii si, in completare, prin transferuri de la bugetul de stat, in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare, avand ca obiect principal de activitate efectuarea de prestatii, servicii, lucrari de exploatare, intretinere, reparare, dezvoltare si modernizare a bunurilor din patrimoniul sau, aflate in proprietate sau in concesiune, in vederea asigurarii conditiilor pentru sosirea, plecarea si manevrarea la sol a aeronavelor in trafic national si international, asigurarea serviciilor aeroportuare pentru tranzitul de persoane, marfuri si posta, precum si servicii de interes public national.

Datorita unor investitii uriase, AIHCB S.A. devine primul aeroport si totodata prima organizatie la nivel national, care a obtinut certificarea sistemului de management integrat calitate-mediu in conformitate cu standardele SR EN 9001:2001 si SR EN ISO 14001:1997, beneficiind astfel de acordurile de reprezentare si recunoastere internationala detinute de auditor (Societatea Romana de Asigurarea Calitatii), obtinand certificatul IQNet (Reteaua Internationala a Organismelor de Certificare)  si in luna iunie 2006 in urma incheierii cu succes a auditului efectuat de SRAC, recertificarea sistemului de management integrat calitate-mediu (pentru intervalul 2006-2009) in conformitate cu standardele SR EN ISO 9001:2001 si SR EN ISO 14001:2004.

Capacitatea lui astazi este de 3,5 ori mai mare decat in 1990 (circa 1,2 milioane de pasageri), fiind ceva mai mic decat nouaAerogara CDG3 (Aeroportul Roissy-Charles de GAULLE 3, cca 5 milioane de pasageri, GDG1, cca.11 milioane de pasageri, GDG2, cca. 40 milioane de pasageri) si mult mai mic decat « exemplul urmat », al  Aeroportului International Lyon – Satolas, care in 2000, luand numele celebrului aviator Saint EXUPERY, devine « Aeroportul International Saint EXUPEREY – Lyon, (cca 7 milioane de pasageri), deservit  si de TGV (trenul de mare viteza, viteza record absult in lume pe sine de 515km/h),  pentru ca in urma unei cresteri similare, prin anul 2015 sa atinga 14 – 15 milioane de pasageri, adica, dimensiuneaAeroporturilor Internationale Nisa – Coasta de Azur (Franta) sau «Geneva – Cointrin » (Elvetia)!

Aparent, din punctul de vedre al securitatii, AIHCB S.A. pare mai mult un adevarat QHS (Cartier de Inalta Securitate in marile Centre de Detentie franceze in care se executa pedepse lungi de inchisoare), decat un aeroprt, avand in vedere raportul dintre rolul relativ marunt care il joaca in domeniul aviatiei civile si comerciale pe plan european, respectiv, mondial si modul in care el este echipat cu tehnologiile si politicile antiteroriste de ultima generatie.

Devenit recent si o «poarta» de acces in UE atat pentru azilanti politici cat si pentru teroristi, este «terorizat» el insusi de agentii sai de paza si de ordine de la Romprest Security care nu te lasa nici macar sa respiri «aerul proaspat» al noii libertati dupa integrare, dandu-ti impresia ca te afli undeva, intr-o cladire aflata in stare de asediu, vigilenta celor cagulati si inarmati pana in dinti pare sa depaseasca cu mult chiar si pe ai celor din cele mai mari aeroporturi europene ca Paris (CDG), primul aeroport european in miscari de avione (decolari-aterizari) sau Londra, in traficul de pasageri!

Si totusi, experienta arata ca aparentele sunt inselatoare si intregul sistem de securitate al AIHCB S.A. este ″fragil″ in ciuda unei tolerante « zero» in materie de terorism, violarea zonei sale sterile fiind posibila fara mari dificultati!

 

OBSERVATII

In seara de 27 iulie 2006, in jurul orelor 19h00, Insotitoartea de Bord, Carmen-Victoria C. 52 de ani, 33 de ani neintrerupt in cadrul companiei, Sefa de Cabina la Compania Nationala de Transport Aerian TAROM S.A. a suferit un accident (traumatism medular) in localitatea Kinira (Insula Thassos), apartinand Prefecturii Kavala din Grecia, cazand de la inaltimea de 4 m in curtea interioara a unei pensiuni (Jannis) incercand sa culeaga niste fructe dintr-un un pom aflat pe marginea trotuarului in jurul caruia iarba deasa, netunsa de proprietari a facut invizibila capcana!

Dupa o spitalizare de urgenta care a necesitat o interventie chirurgicala la nivelul vertebrelor cervicale C6-C7 la Spitalul General din Kavala, pe data de 5 septembrie 2006, Carmen-Victoria C. a fost repatriata in Romania si internata la sectia de Neurochirurgie a Spitalului Universitar de Urgenta Elias cu diagnosticul de Paraplegie Inalta, de unde pe 25 septembrie a fost transferata la Spitalul Universitar ″Bagdasar-Arseni″  la Clinica de Recuperare a traumatizatilor medulari, condus de Dl. Prof.. Univ. Dr. Gelu ONOSE, unde se afla si in momentul de fata!

Pe data de 7 decembrie, Carmen-Victoria C., primeste un apel telefonic din partea Dnei Rodica TOMA, Sefa Detasamentului de Insotitori de Bord (TAROM) care îi solicita, predarea urgenta a legitimatiei sale, expirate pe 28 august 2006, in urma unui Proces Verbal, semnat de Dl. Valentin DUTA, patronul de la TAROM Security si contrasemnat de Dl. Ion SEBAREANU, Director Adjunct al AIHCB S.A., seful securitatii aeroportului, pentru ca pe data de 31 octombrie 2006, o persoana neidentificata inca (din cate suntem informati!) de catre cei responsabili din cadrul serviciilor de securitate aeroportuara, a incercat violarea Zonei Sterile, cu legitimatia ei!

Fara sa fi fost pusa problema falsificarii (contrafacerii) legitimatiei D-nei Carmen-Victoria C. de catre cineva care are acces la dosarul ei, cei responsabili cu securitatea aeroportuara presupun ca Dna Carmen-Victoria C. ar fi imprumutat documentul ei expirat cuiva care sa o foloseasca la accesul in zona sterila a aeroportului!

Presupunere stupida din pacate! Pentru ca Dna Carmen-Victoria C. si-ar fi putut prelungi legitimatia ei expirata daca ar fi avut nevoie de ea, cu atat mai mult cu cat ea stia ca o legitimatie expirata nu putea fi in nici un caz utilizata!

Cum toate problemele ei administrative legate de activitatea sa profesionala au fost rezolvate de catre colegele ei apropiate, in special, Elenea HRISTEA, Anca RADU, Tanta MELNIC si cum ea se afla inca in prezent in incapacitatea de a se deplasa, prelungirea legitimatiei sale nu era necesara dar nici posibila, avand in vedere regulamentul interior de securitate care prevede ca prelungirea si activarea documentului de identitate care permite accesul in zona sterila a aeroportului nu poate fi facuta decat personal!

In plus, toate actele de identitate ale Dnei Carmen-Victoria C., inclusiv legitimatia ei de acces in zona sterila a aeroportului, erau la mine in Grecia, unde particip la o ancheta a politiei elene din Kavala pentru tragerea la raspundere a celor care se fac vinovati de accidentul ei!

In concluzie, ID-ul expirat al Dnei Carmen-Victoria C. nu a fost utilizat! Si atunci, suntem obligati sa ne punem o serie de intrebari grave care ar trebui sa-i obsedeze mai mult pe patronii securitatii aeroportului : Cine a fost persoana care cu un ID contrafacut pe numele de Carmen-Victoria C. a incercat sa patrunda in zona sterila a aeroportului pe 31 octombrie 2006 si de ce? Sau, unde si de catre cine a fost contrafacul documentul?

Se pare insa ca cei responsabili nu-si pun aceste intrebari!

De ce?

Indiferenta? Incompetenta? Nu stim! Nu am putut citi nici procesul verbal de constatare cu atentie, pentru ca Dna Rodica TOMA, desi binevoitoare, nu stia daca are sau nu voie sa ni-l arate sau sa ni-l dea! Sau sa ne faca macar o copie xerox! Si asta dupa ce îi semnalasem ca este vorba de o infractiune grava pe care legea o pedepseste sever!

In mod similar, Dl. Valentin DUTA, catre care am fosat indrumat, s-a aratat foarte interesat la inceput de lamurirea incidentului si mi-a comunicat coordonatele telefonice ale Dlui Ion SEBAREANU, precum si cele ale baiatului dansului, Mihai DUTA de la Ziarul «Adevarul». Cu toate acestea, cererea mea adresata telefonic, serviciului de care raspunde dansul, pentru a ajunge in posesia procesului verbal de constatare (a infractiunii !), a ramas fara raspuns!

In ceea ce il priveste pe Dl. Mihai DUTA, contactat telefonic, mi-a promis ca se va ocupa de aceasta problema si ma va tine la curent, cu atat mai mult cu cat el il cunoaste personal pe Dl. Ion SEBAREANU, precum si pe cei care raspund de securitatea aeroportului!

Din pacate insa, chiar daca  ″Adevarul″ dansului sustine ca «nimeni nu este mai presus de lege», Albert CAMUS (Premiul Nobel 1957) afirma ca el este misterios si usor de pierdut, deci trebuie recucerit mereu ! Exact ceea ce incercam sa facem si noi contra tuturor ostilitatilor din partea celor care raspund de securitatea pe aeroport !

Evident, Dna Carmen-Victoria C. ar fi trebuit sa predea legitimatia ei expirata, insa date fiind imprejurarile, procedura nu mai este posibila in  conditii «normale», pentru ca ea face obiectul unei infractiuni deosebit de grave : falsificarea ei si tentativa de violare a zonei sterile a aeroportului !

Procedura, conform legislatiei europene, impune transmiterea procesului verbal de constatare de catre Dna Rodica TOMA, Dnei Carmen-Victoria C. printr-o scrisoare recomandata, cu confirmare de primire si nu telefonic (mod de comunicare utilizat inainte de ‘89 !), pentru ca toate elementele consemnate in el sa-i fie cunoscute, dandu-i astfel dreptul fundamental de a se apara in fata unei eventuale comisii de ancheta administrativa !

In sfarsit, predarea legitimatiei in cauza, trebuie si ea sa faca oibiectul unui proces verbal, in care sa fie consemnat, conform unei analize (de laborator, daca este nevoie !), ca documentul nu a mai fost accesat din 17 iule 2006, ultima data cand Dna Carmen-Victoria C. a fost prezenta la aeroport si a utilizat-o !

 

NOTA  AUTORULUI

Cele relatate mai sus, implica faptul ca in incinta aeroportului AIHCB S.A., undeva, cineva se ″indeletniceste″ cu falsificarea legitimatiilor de acces in zonele sterile ale sale !

Cu sau fara voia autoritatilor aeroportuare !

Nu stiu daca Domnii Valentin si  Mihai DUTA sau Dna Rodica TOMA au adus sau nu la cunostinta D-lui Ion SABAREANU cele relatate de mine !

Nu stiu daca Dl. Ion SABAREANU a inceput  sau nu o ancheta administrativa interna pentru identificarea persoanei (de sex feminin, filmate de camera de luat vederi !) care a utilizat  legitimatia contrafacuta pe numele D-nei Carmen-Victoria C. pentru a intra in mod fraudulos in zona sterila a  AIHCB S.A.!

Nu stiu daca domnia sa considera un act infractional grav sau nu falsificarea unui document de identitate care permite accesul in zonele sterile ale aeroportului de securitatea caruia raspunde !

Nu stiu daca domnia sa doreste sau nu sa cunoasca adevarul si sa ia masuri severe pentru prevenirea unor asemenea acte infractionale care pot conduce la acte teroriste!

La urma urmei, securitatea aeroportului este o problema de siguranta nationala !

In orice caz, un lucru este cert : legitimatia de acces in aeroport a Insotitoarei de Bord Carmen-Victoria C. a fost falsificata de cineva si utilizata cu un anume scop precis !

Probabil, exista mai multi complici, o colaborare  intre diverse persoane din diferite  servicii, ceea ce legislatia numeste : crima organizata !

In acest caz situatia este grava si este randul autoritatilor politienesti si a justitiei sa intervina pentru descoperirea adevarului!

Acelui adevar misterios si usor de pierdut care trebuie recucerit mereu, din pacate !

In cazul in care domnia sa ar avea nevoie de ajutor, i-am putea sugera ca cei care falsificasera documentul  erau amatori !

Desi erau informati ca Dna Carmen-Victoria C. nu mai vine la aeroport (informatie corecta !), in octombrie nu s-au gandit ca poate, legitimatia ei nu mai este valabila ! (Nefiind prelungita dupa 28 august !).

Sau din contra, in cazul in care ea fost prelungita, nu s-au gandit ca ea trebuie activata, inainte sa fie folosita ?!

Daca persoana de sex feminin inregistrata de camera de luat vederi, in principiu, ar putea fi identificata, ramane totusi un mister, mobilul ei!

Care prezinta un interes deosebit si trebuie elucidat in timpul cel mai scurt posibil !

Ar fi interesant de aflat daca si alte legitimatii au fost sau nu falsificate si cu ce scop ?

Mai mult !

Cine se afla in spatele acestui act infractional deosebit de grav si de ce ?

Este sau nu mobilul  de natura criminala ?

Astfel, este inutil sa se faca controale minutioase in bagajele de mana ale pasagerilor, atat timp cat cu legitmatii contrafacute, zonele sterile ale aeroportului pot fi oricand violate !

In incheiere, n-ar fi exclus, ca Dl. Ion SEBAREANU daca nu gaseste nici o solutie acestei probleme intr-un viitor apropiat, intr-o dimineata, sa fie asteptat la o cafea ″imbunatatita″ cu o doza de cocaina in biroul dansului, de necunoscuti, fara parfumuri, fara forfecute si unghiere, insa echipati cu ″motorase, tractorase, bombe si dinamita!

 

POST SCRIPTUM

Pretul unei democratii care nu serveste la nimic. Abatorul “democratiei” irakiene !

(Publicat in Monitorul Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului (nr.12, 2006)

Pierderile inregistrate de US Army in ultimele luni ale acestui sfarsit de an in Irak, sunt cele mai mari din ultimii doi ani, de cand razboiul din aceasta tara incepe sa devina un adevartat cosmar chiar si pentru cei care il traiesc in indirect, dar mai ales pentru cei care incearca sa supravietuiasca la ei acasa cu orice pret!

Conform unui comunicat din partea inaltului comandament al US Force, se pare ca democratia irakiana in deriva, este din pacate imposibil de controlat“, iar numarul victimelor acestei democratii creste odata cudemocratizarea” ei!

Cifrele la care am avut acces si sunt considerate definitive arata ca in cursul lunii octombrie, 98 de soldati americani au pierit pe campul de lupta“, ultimul fiind victima unui atac in provincia occidentala Anbar, nucleul central al insurectiei sunite.

Numarul celor “cazuti la datorie” este fara precedent din ianuarie 2005, cand fortele armate ale Statelor Unite au inregistrat (oficial !) 107 morti !

Astfel, dupa cifrele avansate de Pentagon, numarul total al soldatilor americani care au murit pentru “constructia” democratiei in Irak, dupa invazia acestei tari in 2003, ar fi 2.836, la sfarsitul acestui an !

In ceea ce priveste pierderile de partea irakiana, ele sunt considerabil mai mari, cum fortele irakiene de securitate sunt prezente permanent “pe teren”, acolo unde nu trebuie si intotdeauna sunt ele “din linia intai”!

Din cele declarate de catre Generalul George William Casey, Jr (nascut pe 21 iulie 1948, Sendai, Japonia, General de Armata si din 10 aprilie 2007), Sef al Statului Major al Fortelor Terestre americane si Comandantul trupelor americane in Irak, numai in saptamana Ramadan-lui ele ar fi pierdut peste 300 de membri in timp ce asigurau “linistea” si “ordinea publica” intr-o democratie “negociata” si “impusa”, intr-o totala deriva, puternic compromisa pe scara valorilor drepturilor omului!

Corespondenta de la New York

NOTA

In timpul investigatiilor mele la New York legat de tematica acestui articol, am contactat o serie de persoane si personalitati din diverse institutii (publice, respectiv, private), trusturi de presa, etc., ale statului american, implicate direct sau indirect, mai mult sau mai putin in evenimentele care au marcat cei peste zece ani de la atentatele teroriste din 11 septembrie 2001.
Consider de datoria mea sa mentionez ca in acest articol expun o parere strict personala care, in mod evident, nu angajeaza sub nicio forma, nici responsabilitatea morala si nici cea juridica ai celor pe care i-am contact si mi-au furnizat documente sau informatii inedite legate de derularea acestor evenimente!

A se vedea articolul pe Investigatie Jurnalistica

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/01/bilantul-unui-deceniu-de-terorism-si.html

Cititi si: Bilantul terorismului si antiterorismului american in ultimul deceniu si jumatate! (Partea I)

Bilantul terorismului si antiterorismului american in ultimul deceniu si jumatate! (Partea II)


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here