Acasă Jurnalul Bucurestiului Informatii NecenZuratmm.ro : Detinut la Bilibid

NecenZuratmm.ro : Detinut la Bilibid

65
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Scris de Thomas CSINTA.


SUA dispun de cea mai mare populatie carcerala dintre toate statele lumii !
Nu mai putin de 2,3 milioane de americani sunt retinuti in spatele gratiilor, condamnati deja sau preventiv, ceea ce inseamna 762 de detinuti in medie pentru fiecare 100.000 de locuitori.
SUA sunt leaderi si in ceea ce priveste disparitatea rasiala ai celor incarcerati.
Numarul oamenilor de culoare in inchisorile si centrele americane de detentie este de sase ori mai mare decat ai celor de origine europeana.
Si totusi, chiar daca SUA este cea mai mare « inchisoare » a lumii, cea mai mare inchisoare din lume nu se afla in SUA ci in Filipine, la Manila.

 

Este inchisoarea Bilibid (cunoscuta sub acest nume din 1941), un « oras » in Manila, in care 29.369 de prizonieri (la data efectuarii anchetei noastre !) convietuiesc in « libertate » si « intelegere », incercand sa duca o viata cat se poate de « normala » indiferent de situatia lor carcerala (condamnat sau cercetat penal), indiferent de natura si durata pedepselor lor, indiferent de profilul lor criminal, precum si de natura crimelor comise (politice sau de drept comun) !

Inchisoarea Bilibid, asa cum este ea organizata si administrata este unica in lume.

Considerata inchisoarea « Sing Sing » al Asiei, o inchisoare de stat de maxima sigurnta a carei constructie incepe in 1825 in statul New York situata la 48 de km de metropola NY pe malurile fluviului Hudson, numele ei derivand din numele de origine al orasului Ossining unde se afla si functioneaza din 1828, vechea inchisoare Bilibid «Carcel y Presidio Correccional » (inchisoare corectionala si militara) incepe sa fie construita din 1947 (la Mayhalique, Manila) pe o suprafata de 446,78 de hectare si este impartita in doua sectoare : « Carcel » conceput astfel incat sa accepta 600 de detinuti si « Presidio » care sa permita incarcerarea a 727 de prizonieri !

Desi la inceputurile existentei sale, (fiind deschisa pe 25 iunie 1865 printr-un decret regal spaniol) avea cateva puncte comune cu « Sing Sing », ca numar de detinuti (suprapopulata) si in special in ceea ce priveste regulile stricte de detentie, ulterior ea devine o inchisoare model (in 1953 va fi si ultimul « domiciliu » ai sotilor Rosenberg) abritand astazi 1700 de detinuti, pe cand « omologul » sau filipinez, Bilibid, mutat in noile sale localuri in 1940 (la Muntinlupa, Manila) constructia carora debutase in 1936, New Bilibid Prison (NBP) nu va oferii conditii mult mai decente de trai celor incarcerati fata de ceea ce oferise la incepu.

De-a lungul istoriei sale ea a fost « domiciliul fortat » al majoritatii revolutionarilor filipinezi, precum si a catorva sute de detinuti politici.

In octombrie 2004, din investigatiile pe care le-am intreprins reiese ca numarul detinutilor era de numai 16.747, iar initial teritoriul acestei vaste inchisori era de 551 de hectare, din care 104,22 de hectare de teren au fost transferate programului de amenajare teritoriala al Ministerului de Justitie, care planificase constructia de imobile pentru populatia, respectiv, administratia carceral.

Si asta pentru ca populatia carcerala a NBP era in permanenta crestere !

Inainte de «marea reforma », pentru cei 20.000-25.000 de detinuti, in general « locatari » permanenti ai inchisorii Bilibid, viata era un adevarat calvar, iar pentru administratia penitenciara un stress permanent, care era complet depasit de evenimente, ajungand in pragul disperarii.

Furturile, violenta, violurile, extorcarile de bani prin violenta si santaj, crimele, talhariile, erau la ordinea zilei.

Pentru a face fata unei crize profunde care se instaurase intre administratie si detinuti, conducerea inchisorii NBP a « decretat » o noua ordine socio-carcerala, aproband functionarea inchisorii Bilibid ca un fel de « oras » in orasul Manila.

In primul rand, ea « semneaza » un acord cu leaderii celor 12 bande, (conduse de catre un « Bosyo » si adjunctul sau « Mayor ») comunitati carcerale, instalate fiecare intr-un imobil din cele 13 ale inchisorii (unul fiind consacrat noilor « recruti ») care sa vegheze la ordinea si disciplina « aderentilor » sai si care sa le si controleze viata si activitatile lo.

Pentru ca la Bilibid, fiecare detinut, imediat cum este incarcerat este « sindicalizat » prin licitatie la una dintre cele 12 bande care fac legea !

Si asta nu in functie de natura crimei comise sau durata pedepsei la care el a fost condamnat, ci in functie de « potentialul » sau financiar, in general si, intelectual, in particular.

Numarul celor « independenti » este foarte mic si ei sunt slab protejati de catre administratia penitenciara.

Sansele lor de supravietuire pedepselor lor sunt relativ scazute.

In al doilea rand, pune la dispozitia prizonierilor terenuri de basket si sali de sport pentru desfasurarea unor activitati sportive « de performanta » incitand comunitatile celor 12 bande la competitii « intercomunitare » !

In al treilea rand, ea legalizeaza « talipapa », piata de desfacerea a marfurilor de toate tipurile: alimente, imbracaminte, medicamente, chiar si droguri (sub control), etc ., dar si a serviciilor utile intr-un centru de detentie si care sunt intretinute din exterior de catre rudele celor incarcerati.

In urma investigatiilor pe care le-am facut, numarul lor ar fi de 56!

In plus, administratia penitenciara a aprobat, pentru calmarea agresitvitatii detinutilor, vizitele zilnice ale sotiilor si rudelor acestora (pe timp « nelimitat » zilnic, de 5 ori pe saptamana.)

Cei care isi permit sa aiba o « camera separata », chiar si ca o « locatie » temporara isi pot petrece noaptea de sambata spre duminica cu sotiile sau femeile lor.

Pentru ca la Bilibid, banul este rege.

Totul se vinde, totul se cumpara si Bilibid are « pretentia » unei adevarate economii de piata in plina desfasurare, in plina expansiune !

Pasind pragul « labirintului », in interior, nu ai impresia ca esti intr-o inchisoare, ci mai mai mult intr-un bazar in genul cum au fost ale noastre in Romania la inceputul anilor 90 sau cum pot fi si acum intalnite in Turcia, unele tari arabe, in special in cele din Magreb (Africa de Nord) sau in cele asiatice (in special Asia de Sud-est) si de ce nu, in particular chiar si in Filipine, la Manila !

Bilibid este intr-adevar organizat din punct de vedere socio-economic cu un oras !

In care detinutii sunt liberi.

Cu alte cuvinte putem vorbi de o libertate a lor, adevarat, limitata intre peretii Retention Detention Center-Bilibid, dar in plin centrul metropolei Manila.

Exista si servicii medicale in genul « cabinetelor » din exterior.

Infrastructura educationala se desfasoara in “scoli”, in care in principiu exista doua programe: educatia elementara si distinct, cea liceala!

In paralel se desfasoara si alte doua programe de instruire: formarea profesionala si programul de “instructie” pentru adulti.

Serviciile sunt prestate de catre personal calificat din exterior, de catre benevoli, de membri ai diverselor organizatii umanitare neguvernamentale, de catre religiosi, etc.

Slujbele religioase sunt asigurate ca catre Biserica Adventista « A Saptea zi », serviciul religios filipin si de catre « Caritas Manila » iezuita a inchisorii !

Pe 5 septembrie 1991, Presedintele Corazon C. Aquino a publicat numarul prezidential al proclamatiei 792, modificata prin numarul prezidential 120 pe 15 decembrie 1992, prin care cele 104,22 de hectare de teren sa fie cedate Ministerului de Justitie pentru constructia de locuinte salariatilor si pentru « ameliorarea » conditiilor de locatie ai celor incarcerati.

Acest program de amenajare teritoriala poarta numele de « Satul Katarungan ».

In sfarsit, in cele 12 cladiri carcerale, impartite in « spatii locative » mai mari sau mai mici, fiecare se lojeaza in functie de posibilitatile sale materiale.

Majoritatea detinutilor stau inghesuiti ca sardelele intr-o cutie de conserva.

In principiu, intr-un spatiu afectat pentru 15 detinuti, sunt « stocati » 60 de persoane.

Cei vechi si « puternici » dorm in paturi (suprapuse).

Restul, pe saltele, intinse pe dusumea.

Daca ne gandim ca in Manila traiesc cca 11 milioane de oameni intr-o saracie lucie si inca 3 sunt saraci, putem intelege ca cei din « interior » nu sunt chiar asa de defavorizti in raport cu cei din « exterior ».

Si asta in ciuda faptului ca ei sunt condamnati de tribunale si in principiu sunt si vinovati !

Fiecare banda dispune de un « patrimoniu ».

De arme, pistoale, cutite si alte obiecte contondente « legalizate ».

Isi are in « gestiune » propriile sale « terenuri » cu imobile anexe, sali de sport, comerturi si servicii !

Din studiile pe care le-am efectuat se pare ca BCJ (Batang City Jall) este comunitatea carcerala cea mai bogata si cea mai bine organizata!

Cladirea girata de ea dispune de apa curenta (rece si calda) in permanenta !

Dispune de mijloace de informare Mass-Media (Radio, TV, ziare, reviste, etc.) si ultima generatie de Hi-Fi !

Mancarea este buna, la alegere, din comertul intern, insa importata din exterior.

Ai impresia ca te afli intr-o vacanta, intr-un hotel de trei stele.

Ea este « sponsorizata » si de catre un fost ministru-deputat Jalosjos la inceputul anilor 2000, el insusi condamnat pentru violul unei fetite de 11 ani si incarcerat la Bilibid, unde dispune de « propria » sa casa cu 3 camere si de un teren de tenis !

In principiu, cei incarcerati la RDC-Bilibid, sunt « ventilati » la sosire in trei categorii : « Maximum », pentru cei care sunt condamnati la pedepse lungi de inchisoare (peste 20 de ani, inchisoare pe viata si care sunt purtatori de tricouri orange), « Medium », pentru care sunt condamnati intre 5 si 20 de ani, respectiv « Minimum » pentru cei care sunt condamnati la mai putin de 5 ani sau se afla in ancheta penala si in special pentru cei mai varstnici (peste 65 de ani)

Noul sosit este obligat sa fie « nesindicalizat » timp de mai multe luni (cca 6-7 luni), deci sa fie « independent », inainte ca « consiliul de administratie » a inchisorii compusa din administratia penitenciara si sefii bandelor (comunitatilor carcerale), de comun acord sa-i gaseasca un loc in intr-unul dintre cele 12 cladiri carcerale.

Dupa « sindicalizarea » lui prin licitatie de catre bande, il costa cam 200 de pesos pe luna « supravietuirea » lui.

Apelul este efectuat in cadrul fiecarei comunitati carcerale de catre seful sau adjhunctul sau si este verificat ulterior de catre garzile administratiei penitenciare, care desi slab inarmati si putini numerosi in raport cu populatia carcerala, au ordin sa traga la cea mai nesemnificativa tentativa de evadare.

In cazul unei evadari esuate cadavrele celor ucisi sunt expusi ore in sir in fata detinutilor inainte de incinerare pentru ca eventualii noi candidati potentiali sa se gandeasca bine la actul care ar dori sa-l comita

Pentru cei 23.000 de detinuti incarcerati la RDC-Bilibid, nu exista decat un singur spital, plasat in sectorul pedepselor lungi.

El are aspectul unui lagar pentru refugiati fara documente.

Nu departe de el se afla morga inchisorii, care emana in permanenta un miros greu de suportat, mai ales vara, datorita stocarii si incinerarii cadavrelor care exista din belsug.

In medie cam 20 pe luna.

Detinutii sunt tratati cu aceleasi medicamente in general, indiferent de afectiunile de care sufera, majoritatea fiind donatii ale ONG-urilor in faza de expirare sau deja expirate.

Pentru ca bugetul inchisorii in acest scop este de 5 pesos/prizonier.

Un medic benevol face inspectie o data (sau cel mult de doua ori) pe saptamana!

Este singurul moment « oportun » pentru ca detinutii sa se planga de eventualele lor boli.

Insa la Bilibid se recomanda sa fii sanatos tot timpul.

« Paysage-ul » imi aminteste de atmosfera din filmul « Midnight Express » (realizat de catre Alan Parker in 1978, cu Brad Davis/Billy Hayes)

Daca cei bogati duc o viata mai mult decat decenta fara griji, cei saraci insa au dreptul numai la supa si eventuale resturi de mancare care se serveste in cladirea noilor sositi si, din pacate, numai la sol.

Disparitiile in randul celor curiosi, « independenti » sunt foarte frecvente, avand in vedere ca ei sunt desconsiderati de catre administratia penitenciara si neaflandu-se sub protectia nici unei comunitati, nu pot face presiuni asupra conducerii pentru imbunatatirea conditiilor lor de trai si nici milita pentru drepturile lor de prizonieri !

In subsolul uneia dintre cladiri se afla « nebunii » si nu sunt necesare prea multe « probe » pentru a fi internat pe timp nelimitat in sectorul lor.

Ca in toate inchisorile lumii, toti detinutii se declara « nevinovati »!

« Justitia este corupta ».

« Politia este corupta ».

« Avocatii sunt corupti ».

« Noi suntem saraci si nu putem nimic contra lor ».

Asa ne intampina detinutii.

Rico Operania, inchisoare pe viata pentru uciderea sotiei sale, care in realitate s-a sinucis!

El este prea sarac sa lupte cu autoritatile corupte pana in maduva oaselor.

Nestor Della Cruz, deja de 19 ani la Bilibid, inchisoare pe viata pentru un viol.

Se ocupa de o asociatie de tarani care refuza expropriera.

Pentru a-l « scoate » din circuit l-au acuzat de viol.

El se considera nevinovat in fata lui Dumnezeu.

Jeffrey Murisipan, 32 de ani, de 8 ani la Bilibid, inchisoare pe viata ! Crima premeditata.

Dupa un studiu aprofundat al dosarelor celor incarcerati la NBP, se pare ca intr-adevar ceva mai putin de o treime dintre ei ar fi nevinovati.

Sa zicem ca investigatiile politiei si justitiei in dosarele lor sunt lacunoase, neexistand probe directe acuzatoare, iar cele indirecte sunt putin fiabile.

Procesele verbale sunt nerelevante si pot fi compromise.

Hervé Curtois, 56 de ani, care timp de noua ani a fost incarcerat la NBP, povestea ca chiar si dupa eliberarea sa si transferul sau in Franta, la aeroport, politistii de la « immigration » i-au solicitat bani.

Neavandu-i, a fost « reinternat » la o alta inchisoare unde a ramas inca cinci luni.

Din cele afirmate de catre francez, la Bilibid, coruptia nu are limite.

El, ca si olandezul Emile Leclerc, condamnat la o pedeapsa « intre » 8 si 14 ani, de opt ani incarcerat la Bilibid, precum si scotianul George Miller de 14 ani au beneficiat si beneficiaza de apartamente luxoase complet echipate cu ultima tehnologie electro-menajera si Hi-Fi in plin « buricul » « targului » (inchisorii).

Charles Craven, 70 de ani, si-a executat doua treimi din pedeapsa si totusi de luni de zile isi asteapta eliberarea sa.

In ciuda faptului ca are multi bani si i-a ccumparat pe toti.

Atat administratia penitenciara cat si avocatii sai, iar prin intermediul lor si magistratii.

 

 

 

COMENTARIUL AUTORULUI

 

In urma investigatiilor noastre in “Dorarul Bilibid”, am inteles ca europenii (vest-europenii) formeaza o categrie aparte, categoria VIP.

In general, ei au venit in Filipine pentru afaceri, deci ca investitiori potentiali!

In concluzie, toti au situatii materiale prospere.

Si toti se considera nevinovati, victime ale coruptiei sistemului socio-economic din Filipine.

In ciuda coruptiei (« fara limite » !) care exista cu certitudine la NBP, noi nu putem confirma nevinovatia europenilor incarcerati pentru motive financiare, nu rareori, adevarat, obscure.

Insa, stiim sigur ca anii petrecuti la Bilibid nici nu prea i-au marcat si nici nu au avut dificultati de adaptare in « sistem ».

Mai mult, din cate am putut deduce, ei nici nu prea s-au « agitat » prea mult pentru a obtine transferurile lor in inchisorile din tarile lor de origine.

Si asta pentru ca la Bilibid ei traiesc « in liberate ».

Intr-o libertate, adevarat limitata, dar intr-o libertate de care ei nu ar putea beneficia nici ca VIP-uri in centrele europene de detentie!

Chiar daca fiecare dintre ei ar beneficia de propria sa celula complet « echipata » si « utilata » cu toate cele necesare unui trai decent de prizonier.

Cred ca merita sa amintim si faptul ca la NBP, nu numai europenii « afaceristi » au statutul de VIP.

Exista si filipinezi.

In timpul anchetei noastre in acest dosar (in cursul lunii trecute), sapte primari, doi deputati si un guvernator erau incarcerati, pentru diverse afaceri criminale.

Si ei duceau o viata de « boier ».

Iar material contribuiau direct sau indirect la « amenajarea teritoriala » din Bilibid, precum si la « desavarsirea » economiei de piata din interior.

Un alt aspect interesant care merita sa punem in evidenta este “sindicalizarea” detinutilor in comunitati (bande) conduse de “leaderi” care fac “parte” din consiliul de administratie al inchisorii.

Din cate am inteles este aproape imposibil sa supravituiesti ca « independent ».

Si totusi, exista si prizonieri care nu fac parte dintr-o nicio banda.

Si sunt si respectati.

Este si cazul lui M. June, filipinez, 44 de ani, condamnat la 19 ani de inchisoare, pentru o crima comisa in stare de ebrietate.

Student la drept in momentul comiterii actului, June este intr-adevar un intelectual, un « tip bine », care desi isi recunoaste vina cu resemnare, are totusi « un cap de nevinovat ».

Datorita integritatii sale morale si a inteligentei sale, fara sa se fi « sindicalizat », el a reusit sa se impuna ca « patron » al tuturor bandelor din Medium Security.

El discuta cu garzile de la egal la egal si ele au incredere in el.

Asa cum el explica, daca in inchisorile « traditionale » se impune « legea fortei » si leader devine cel mai puternic, la NBP, « patronul » este cel care este cel mai inteligent.

Pentru ca este el cel care poate sa se impuna in contactul cu administratia penitenciara.

Pentru ca este el cel care este capabil sa joace rolul de « mediator » intre « bosyo », respectiv « mayor » ai bandelor si restul comunitatilor carcerale.

Un alt amanunt care merita toata atentia este legat de evadarile din NBP.

Din documentele pe care le-am studiat se pare ca numai trei evadari reusite cunoaste Bilibid.

Si asta in ciuda faptului ca in interior se comercializeaza « legal », printre altele si arme de tot felul, inclusiv de foc, ca si fructe, legume sau produse de panificatie.

Desi numeric si din punctul de vedere al armamentului, garzile nu ar putea face fata unei revolte declansate de catre detinuti, niciodata nu au fost revolte la Bilibid.

Si nicio evadare in care sa fi fost folosita o arma alba sau de foc.

Si asta numai din cauza acordului dintre administratia penitenciara si leaderii « sindicali » ai celor 12 comunitati carcerale.

Ei sunt responsabili in cazul in care s-ar intampla asa ceva in sanul unei bande.

In acest caz, toate libertatile sunt imediat suprimate.

In plus, garzile trag fara somatie, iar Politia Militara din garnizoana, responsabila cu paza exterioara a NBP trage in tot ce misca si pare suspect, la intamplare.

Este unul din motivele pentru care la Bilibid domneste o disciplina de fier.

Regulamentul « orasului carceral » este respectat de catre toti cu mare strictete.

Si asta in ciuda unui aparent haos.

Din cate am inteles, in timpul “existentei” sale, Bilibid ar fi “cunoscut” cateva zeci de evadari esuate!

Insa, de fiecare data este ordonata « adunarea in regim de urgenta » ai comunitatilor carcerale pentru a putea fi « admirate » pe tot parcursul zilei cadavrele fugarilor.

In « principiu », la Bilibid mor aproximativ douzeci de detinuti pe luna.

Fie ca sunt victime ale bolilor care fac ravagii in randul detinutilor mai putin rezistenti la viata totusi dura din interior si privata de o medicamentatie adecvata, fie ca sunt pedepsiti la ordinele sefilor « sindicali » ale bandelor (de raufacatori) in care este impartita populatia carcerala.

 

POST SCRIPTUM

 

In incheiere, ne putem intreba daca « Efectul Bilibid » poate fi benefic in general unei populatii carcerale.

Si in particular, daca « Modelul Bilibid » ar putea fi si daca ar merita sa fie « importat » in inchisorile si centrele noastre europene de detentie.

Parerile diverg in acest sens.

Exista desigur un « pro » dar evident si un « contra ».

Sigur, daca tinem cont de faptul ca la Manila, traiesc in principiu 14 milioane de saraci si viata carora in « exterior », nu ar fi foarte diferita de cea din « interior », putem admite ca reducerea diferentelor dintre « exterior » si « interior » face ca detinutul sa fie tot timpul « racordat » la realitate, ca si cum ar fi liber.

Pentru ca chiar daca libertatile lor sunt limitate « la scara », multi dintre ei nu si-ar permite mai mult nici in cazul in care ar fi cu adevarat liberi.

Privind « Efectul Bilibid » sub acest aspect il putem considera benefic populatiei carcerale.

Este foarte probabil ca reinsertiunea in societate ai delincventilor ar da rezultate bune care din pacate, nu pare a fi totusi o preocupare prioritara in tarile Asiei de Sud-Est.

Insa, privarea de libertate, trebuie sa aiba si un scop educativ.

Ea trebuie sa « actioneze » asupra raufacatorului ca un factor de constrangere pentru a-l descuraja de a comite infractiuni, pentru a se situa in afara legii.

Din acest punct de vedere « Efectul Bilibid » poate fi considerat un esec.

Atat timp cat intre « interior » si « exterior » dispar deosebirile de fond, cel putin practic, delincventul nu este motivat sa respecte legea.

Aici, ne-am putea si intreba eventual: oare la ce serveste libertatea daca nu poti profita de ea, daca nu o poti trai cu adevarat.

Exista doua puncte de vedere.

Cel teoretic, prin intermediul caruia exista speranta ca fiind liber, te poti duce unde vrei si cand vrei.

Dar numai speranta, pentru ca daca nu ai bani si timp, adica esti sarac si trudesti din greu pentru existenta ta, nu te poti duce nicaieri nici cand vrei si nici unde vrei.

Respectiv, cel practic sau pragmatic care tine cont numai de posibilitatile tale reale.

Din pacate, omul are nevoie de speranta pentru a trai si este foarte atasat de punctul de vedere teoretic.

Insa, majoritatea celor din Bilibid sub acest aspect sunt « pragmatici ».

In sfarsit, “Modelul Bilibid” nu pare a putea fi “importat” in Europa!

In centrele europene de detentie chiar daca sunt « suprapopulate » se investe in “confort” si nu libertatea propriuzisa.

Intocmai pentru a-l constrange pe delincvent.

Pentru ca este normal ca infractorului sa-i oferi conditii demne si decente de trai, conform drepturilor fundamentale ale omului.

Dar libertatea este un « dar » pe care o ai la nastere, insa pe care o poti pierde, relativ usor.

Deci, trebuie sa o meriti.

Si majoritatea programelor europene privind populatia carcerala, cel putin in tarile post-industrializate ca Franta, Germania, Benelux, etc., evolueaza in acest sens.

Cu alte cuvinte, confortul detinutului este un “bonus”!

Ceva pozitiv.

Insa, « institutionalizarea » lui, in special in cazul pedepselor lungi, este un « malus ».

Acesta este si unul din motivele pentru care reinsertiunea in societate ai celor care sunt condamnati la ani grei de detentie, in general se soldeaza cu esec.

In ceea ce priveste VIP-urile vest-europene din inchisoarea Bilibid, evident ca daca ele isi permit sa aiba case luxoase, confortabile in « interior », o alimentatie « la alegere » si o viata sexuala implinita, in plus putand sa dispuna si de o libertate ca in « exterior » chiar daca ea este limitata la cele peste 400 de hectare de care ea dispune, ele o vor prefera celulelor individuale bine utilate si echipate din modernele inchisori europene, in care, in general sunt inchisi 24h/24h, mai putin cateva ore pe zi in cazul in care ies la « plimbare » si desfasoara activitati lucrative, culturale sau religioase.

 

Corespondenta de la Manila, Inchisoarea Bilibid

(*) Multumesc colegilor mei, jurnalistilor M. Mulcahy, Supervising Editor (AP, NY), precum si R. Clergeat (PM, Paris) pentru informatiile utile care am primit. 

 

NOTA

Articolul pe Investigatie Jurnalistica

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/02/efectul-bilibid.html

Articolul in Revista Politia Capitalei

65.%20Revista%20Politia%20Capitalei%20-%20Mai%202009%20%28Efectul%2…

Articolul in Monitorul Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului (Natiunile Unite)

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/10/thomas-csinta-monitorul-org-pentru-ap_4257.html

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/10/thomas-csinta-monitorul-org-pentru-ap_2273.html


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here