Acasă Jurnalul Bucurestiului Informatii NecenZuratmm.ro : Principiul Excluziunii in Educatie !

NecenZuratmm.ro : Principiul Excluziunii in Educatie !

90
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Coruptie de anvergura in invatamantul universitar francez!

Scris de Thomas CSINTA.


In general, in tarile industrializate, respectiv, post-industrializate, tari avansate din punct de vedere democratic, tari cu o economie stabila si « personalitate », piata de competente prezinta o simetrie « unitara » si functioneaza, « no mercy », dupa « Principiul Excluziunii », respectiv, a « legii junglei ».
In sensul ca daca apare « ceva » nou, (un produs social, material, o institutie, etc.), in general, el este necesar si util societatii.
Din contra, daca dispare « ceva », acel « ceva » este uzat moral, depasit si trebuie inlocuit, mai devreme sau mai tarziu, in functie de timp, loc si imprejurari.
In tarile in curs de dezvoltare, in tarile emergente, in care societatea civila este intr-o continua reforma institutionala si care incearca sa adopte modele socio-economice de tip occidental « consacrate » care au rezistat timpului (sau combinatii ale acestora !), evident, adaptate conditiilor concrete si specifice lor, in care democratia se confrunta cu mari dificultati, datorita « ruperii simetriei »,

iar economia subterana inghite majoritatea productiei interne, in care coruptia face ravagii in toate structurile sociale, in toate institutiile statului la toate nivelurile iar imbogatirea rapida prin canalele tentaculare ale traficului de influenta si a evaziunii fiscale este o « ideologie » devenita mit si in care legea junglei este supusa doar probabilitatii conditionate datorita violarii Principiului de Excluziune, majoritatea produselor (sociale, materiale), respectiv, a institutiilor (sau organismelor publice sau private) create nu sunt nici utile societatii civile si nici nu contribuie la progresul ei.
Ele nu sunt decat creatoare de flageluri si victime, cupluri care mai mult sau mai putin, franeaza evolutia ei, avand ca efect in mod inevitabil crearea de « non-valori » care « inunda » piata de competente, polarizand societatea.

Preambul

In ciuda conditiilor grele de trai in vechiul regim socialist de tip dictatorial, in ciuda faptului ca invatamantul romanesc, conceput dupa modelul rusesc, era un invatamant de tip « informativ », greoi, mult prea abstract, mult prea complex, fara o finalitate practica, el era totusi, unul performant.
O mare majoritate ai celor admisi in institutiile (publice !) de invatamant superior erau tineri cu performante intelectuale peste medie, care ulterior, dupa absolvire, s-au si remarcat mai mult sau mai putin, la mult ravnitul loc de munca obtinut fie prin repartitie guvernamentala, fie prin « aranjamente » de tot felul, mai mult sau mai putin oculte !
Eram convinsi ca invatamantul superior romanesc, valoric vorbind, era un invatamant « de calitate » !
In anii ’90, odata cu preluarea puterii politice de catre « fortele democratice » aduse la guvernare de catre votul popular, un pas important in materie de invatamant in general si de invatamant superior, in particular, ar fi fost abandonarea sistemului educativ de tip « informativ » in favoarea unui invatamant de tip « formativ », un invatamant pluri-si inter-disciplinar, relativ simplu, pragmatic, la indemana elevului sau studentului cu performante intelectuale medii, cu o finalitate practica pe piata de competente, adoptat deja in anii ’80 de catre tarile cu economie avansata.
Acest pas, din pacate, nu a fost facut de niciun guvern, fie el de stanga, fie el de dreapta, ceea ce astazi, dupa douzeci de ani « de reforma de forma » (si nu de fond !) a generat criza profunda (de fond !) in invatamant, « razboiul civil » din educatie.
Cei responsabil cu acest sector de activitate au inteles gresit democratizarea invatamantului superior si au interpretat prost principiul egalitatii de sanse in educatie.
In loc sa fi fost consolidate marile centre publice de invatamant superior cu traditie, au fost create o serie de universitati de stat de mana a doua si a treia, precum si filiale ale lor prin orasele « neuniversitare », in care invatamantul de masa este asigurat de catre cadre didactice fara titluri academice « reale », promovate peste noapte, prin fel si fel de mijloace si artificii mai mult sau mai putin legale, fie din invatamantul preuniversitar fie din randul « profesionistilor » din « viata activa ».
In sfarsit, pentru a permite accesul la educatie tuturor celor care doresc sa dispuna de studii si diplome, legislatorul a permis si infintarea unui invatamant « paralel » in institutii private (nu neaparat o necesitate !), in special in invatamantul superior, lipsit de calitate, fara valoare, adevarate societati comerciale si lacasuri de incultura, focare de « infectie intelectuala », distributoare de diplome fara acoperire (legal sau ilegal), care in ciuda faptului ca, creaza « non-valori » prin filierele « magistrale » ale « prostitutiei intelectuale », prospera, sfidand Principiul Excluziunii si invatamantul de calitate, aflat de-altfel in pragul falimentului, pe cale de disparitie !

APROFUNDAREA DOSARULUI

Intr-o tara civilizata, cu o democratie avansata, cu o economie stabila si competitiva, in care Principul Excluziunii pe piata de competente este ridicat la rang de lege, un invatamant superior lipsit de valoare, nu poate nici macar supravietui, cu atat mai putin prospera.
Si totusi, chiar si in aceste tari exista un « invatamant de masa » adresat studentului de « rand » cu performante intelectuale medii si unul selectiv, invatamantul elitist, de excelenta, adresat unei categorii de studenti cu abilitati intelectuale inalte, capabili de performanta.
Majoritatea institutiilor de invatamant superior din aceste tari isi recruteaza studentii lor pe baza de « dosar » (rezultate scolare dobandite de-a lungul anilor de studii in cadrul ciclului inferior de pregatire), insa cele elitiste sunt mai « pretentioase » decat cele « de masa » !
Exista insa si tari, ca Franta, in care cele doua tipuri de invatamant sunt separate printr-un « gard de protectie ».
In sensul ca, invatamantul de masa, in general se desfasoara in institutii de invatamant superior numite : « Universitati » (publice), accesibil tuturor cu diploma de bac iar cel elitist in « Grandes Ecoles » (Scoli de Inalte Studii, publice sau private), accesibil, in general, cu doi ani pregatitori post-bac (echivalenti cu primii doi ani universitari), in urma unui concurs de admitere (scris si oral) extrem de dificil, care necesita printre altele, rezultate scolare deosebite in ciclul inferior de pregatire, la toate disciplinele, un important volum de cunostinte, putere de abstractizare, de intelegere, de asimiliare, de analiza si sinteza, iesite din comun.
Acest sistem este unic in lume si este deosebit de performant.
El este accesibil intr-un procent de numai 6-7% absolventilor de liceu.
Majoritatea demnitarilor (parlamentari, senatori, etc.), ai oamenilor politici (primari, presedinti ai consiliilor departamentale sau regionale, leaderi ai partidelor politice, etc.), ai inaltilor functionari aflati la directia marilor institutii publice sau private, ai diplomatilor, sunt absolventi de scoli de inalte sudii!
Este un sistem vechi de sute de ani, un sistem inpenetrabil de catre « non-valori » si evident, incoruptibil !
Nu insa acelasi lucru se poate spune si despre invatamantul de masa, invatamantul universitar, in principiu, accesibil tuturor.
Cert, daca in tarile in curs de dezvoltare, in curs de industrializare sau in curs de integrare europeana, coruptia in mediul universitar este o conditie « sine qua non », ea exista si in tarile cu economie avansata, din pacate, insa ca fenomen superficial, din fericire.
In special in universitatile de mana a doua si a treia care trebuie sa supravietuiasca, violand astfel Principiul de Excluziune sl Legea Junglei cu sprijinul societatii civile, precum si ale fondurilor publice.
Astfel, in cadrul unei anchete pe care am desfasurat-o in Franta, am descoperit un trafic de diplome « la scara » iesit din comun, un fenomen bine cunoscut (si tolerat !), cu care se confrunta majoritatea universitatilor private din Romania, insa rar intalnit in aceasta tara !
Investigatiile incep la Universitatea din Toulon (Micul « Chicago » in perioada « French Connexion », Capitala a Departamentului Var, Regiunea Provence – Alpes – Côte d’Azur), in cursul lunii octombrie 2008.
Universitatea Sudului (Université du Sud Toulon–Var, USTV) este o institutie publica de invatamant, cu caracter stiintific, cultural si profesional, creata in 1968.
Formand « specialisti » in domeniul stiintelor naturii si tehnicii, in drept, in stiinte economice si socio-umane, respectiv, in limbi moderne (LM) si limbi straine aplicate (LEA), in sport, ea scolarizeaza in jur de 10.500 de studenti.
Implantata in site-urile din Departamentul Var (aria metropolitana Toulon): La Garde, Saint-Raphaël, La Valette, si Draguignan, pe o suprafata de 35 de hectare, Universitatea Toulon, dispune de 500 de posturi de cadre didactice titulare din care 264 de cadre didactice universitare : « Enseignants-Chercheurs » (Profesori, Conferentiari Universitari, ATER-Atasat Temporar de Invatamant si Cercetare), iar restul Cercetatori si cadre didactice provenite din invatamantul mediu : «Professeurs Agrégés » si « Certifié ».
Anual, cca 1.500 de specialisti confirmati in viata activa (stiinta, tehnologie, economie, etc.) intervin din exterior, cu statut de « asociati » tinand seminarii, cursuri, prelegeri sau conferinte pentru « imbinarea armonioasa » a teoriei din cursurile universitare cu practica din viata de zi cu zi.
Alaturi de ei, o « armata » de 287 de functionari titulari (personal administrativ, ingineri, muncitori, infirmieri si medici) « vegheaza » pentru ca in aceasta institutie legile Republicii a V-a (De Gaulle) sa fie respectate, pe toate planurile, din toate punctele de vedere.
In ciuda faptului ca metropola Toulon este cel mai mare port militar francez, ocupand locul 10 in clasamentul marilor sisteme urbane franceze (si locul trei pe Coasta de Azur dupa Marsilia si Nisa), cu o populatie de aproape 600.000 de locuitori, in topul celor 85 universitati (publice !) franceze, Universitatea Toulon nu ocupa decat locul 63, ceea din pacate o claseaza in randul universitatilor de mana a treia.
Din investigatiile noastre reiese ca o studenta de origine chineza este egresata la inceputul lunii octombrie 2008, imediat dupa deschiderea anului universitar 2008-2009.
Rareori insa asemenea agresiuni au loc pe fondul unor probleme rasiale, avand in vedere faptul ca marea comunitate chineza in Franta pare a fi bine integrata si nu creaza niciun fel de probleme, nici francezilor si nici autoritatilor locale.
Insa, realitatea este putin diferita in raport cu aparentele.
Fata de comunitatile musulmane africane (magrebini, din Africa de Nord :Algeria, Tunisia, Maroc, dar si Egipt, respectiv, negrii din Africa Neagra (Subsahariana) : Congo, Zair, Coasta de Fildes, Senegal, Gabon, Camerun, Mali, etc.), care sunt integrate mai mult sau mai putin in cultura si civilizatia franceza, ceea ce se manifesta indirect prin « rebeliune », mai mult sau mai putin justificata, contra fostului imperiu, comunitatile asiatice (China, India, Sri Lanka, etc.), sunt mai putin organizate si mai mult au statut de « minoritati » decat de « comunitati ».
« Docile », aceste minoritati adepte ale unei culturi si civilizatii de alta natura, membri lor nu vorbesc limba franceza si nici nu sunt integrati in societatea franceza.
Ele volueaza conform unor legi « ermetice », bine definite, specifice lor, traditionale, la « periferia » societatii civile franceze.
In sfarsit, exprimandu-se cu mari dificultati in limba franceza pe de o parte, iar pe de alta, fiind supusa si « legii tacerii », ancheta a debutat cu « stangul », insa, parea foarte ciudat ca o studenta care nu poate justifica nici macar cunostinte de limba franceza corespunzatoare DELF–ului (Diploma Elementara a Limbii Franceze, cu nivelurile A1-2, B1-2) sa poata urma cursurile de masterat in cadrul IAF (Institututul de Administratie a Intreprinderilor/Afacerilor) la Universitatea Sudului (USTV) de la Toulon, unde ea ar fi trebuit sa fie titulara de DALF (Diploma Aprofundata a Limbii Franceze, cu nivelurile C1-2), inainte de a fi admisa.
In urma acestui incident, de-altfel fara urmari grave, in cursul lunii februarie 2009 autoritatile administrative din cadrul Universitatii Sudului deschid o ancheta preliminara interna.
O plangere depusa de catre un profesor de la IAF pe la mijlocul lunii februarie va permite autoritatilor judiciare si politienesti sa deschida si ei pe 26 martie o IJ (informatie judiciara) privind numarul excesiv de mare de studenti de origine chineza inscrisi in acest iunstitut, ceea ce va permite pe 9 aprilie lansarea unei perchezitii de mari proportii la sediul administrativ al a acestuia.
Parchetul de pe langa TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) de la Marsilia care a fost insarcinat cu dosarul, descopera o filiera meticulos pusa la punct de trafic de diplome al acestui institut, in care sunt implicati direct sau indirect, cadre didactice la IAE si USTV, respectiv, cetateni de nationalitate chineza.
Din investigatiile noastre reiese ca incepand cu anul universitar 2004-2005, cateva sute de studenti chinezi (347-420) au obtinut Diplome de Master « de Intreprinzator » la IAE.
O cifra exacta nu putem furniza pentru ca autoritatile nu ne-au permis accesul la dosar, direct, iar printre studentii cu nume de rezonanta chineza, exista si cetateni veniti la studii cu acte in regula in Franta.
In plus exista si cativa, stabiliti definitiv in conditii legale, fie obtinand azil politic, fie prin casatorie cu un cetatean francez sau strain, rezident permanent.
Interesant este insa ca la acest master, studentii chinezi erau acceptati intr-un procent de 98-99%, fata de alte nationalitati (inclusiv francezi !) care erau admisi intr-un procent de numai 65-66%.
Rezultatul investigatiilor noastre este confirmata si de catre Profesorul Pierre Sanz de Alba, Vicepresedintele Universitatii, care declara, ulterior, in « Le Monde » ca « aproape 100% dintre candidaturi de origine chineza sunt acceptate, fata de numai 60-70% privind candidaturile franceze si europene ».
In plus, am putut constata si faptul ca numarul candidatilor chinezi (si admisi, evident !) in perioada 2004-2009 era intr-o crestere liniara cu o panta de 30°, ceea ce ar fi trebuit sa ridice presedentiei universitatii o serie de semne de intrebare.
Insa, conform celor declarate de catre D-na Valérie Pécresse, Ministrul Invatamantului Superior si al Cercetarii, intocmai, « grave iregularitati » au fost constatate la Universitatea Toulon, iar « responsabilitatea Presedintelui Universitatii este profund angajata », conform concluziei anchetei administrative.
Acest raport, al IGAEN (Inspectiei Generale al Administratiei Educatiei Nationale), elaborat de catre o comisie condusa de catre Christian Nique, rectorul Academiei Nisa, in cadrul caruia functioneaza Universitatea Toulon, a fost transmis Procurorului Republicii de la Marsilia, Jacques Dallest, care a ordonat deschiderea IJ pe 26 martie 2009 pentru « coruptie pasiva si activa, si escrocherie », si perchezitia la sediul centrel al IAE pe 9 aprilie.
Din cele ce am putut afla in plus, este ca D-na Pécresse a solicitat pe 14 aprilie si o ancheta administrativa legata de « controlul conditiilor de obtinere a diplomelor de catre studentii chinezi ».
Interesant este faptul ca atunci cand rezultatul anchetei a fost adus la cunostinta Presedintelui Universitatii Toulon, Profesorul Laroussi Oueslati, la sfarsitul lunii iulie, el s-a declarat « profund socat » de cele intamplate.
Si asta in ciuda faptului ca D-na Ministru Pécresse afirma in urma anchetei administrative ca presedentia Universitatii Toulon nu era straina de acest eveniment !
Un alt element interesant care ne-a atras atentia era faptul ca studentii chinezi admisi in ultimii ani, nu numai ca nu posedeau DALF-ul (sau in cel mai rau caz DELF-ul !), dar nici macar nu vorbeau limba franceza.
Acest lucru ne face sa credem ca majoritatea acestor studenti au venit in Franta, la urma urmei, nu pentru a invata, ci numai pentru simplul fapt de a-si cumpara diplome care vor fi apreciate pe piata de competente in China !
Fie in cadrul intreprinderilor autohtone, fie in cadrul celor franceze implantate in China !
Avand in vedere faptul ca DALF-ul, respectiv, DELF-ul sunt acordate studentilor straini de catre institutiile culturale franceze aflate pe teritoriul tarilor lor, pare evident faptul ca in China, aceste diplome nu puteau fi obtinute decat cu complicitatea unor functionari care lucrau in cadrul acestor institutii!
In concluzie, Parchetul de pe langa TGI Marsilia a incredintat instruirea dosarului, JI (Judecatorului de Instructie) Franck Landou de la PEF (Polul Economic si Financiar) Marsilia, care, joi, pe 9 aprilie perchezitionand sediul central administrativ al IAE a adunat toate lucrarile studentilor chinezi in ultimii patru ani.
Supus unui interogatoriu de catre PJ (Politia Judiciara) din Toulon, directorul institutului, Profesorul Pierre Gense a recunoscut ca i-a fost propus de catre un student chinez la inceputul anului 2009, suma de 100.000 de euro pentru diplome de licente (Bac+ 3 ani) si masterat (Bac+5 ani) acordate unui numar de saizeci de compatrioti ai sai, ceea ce reprezenta cca 1.760 euro pentru o diploma !
Din alte surse ale noastre, se pare ca o Diploma Master de « Intreprinzator » se procura contra sumei de 2.700 de euro.
Dar « pretul putea varia ».
Alte diplome puteau costa mai mult sau mai putin.
In cursul anului 2008, un singur student, al carui nume nu il putem mentiona aici, a reusit sa vanda compatriotilor sai nu mai putin de 300 de diplome.
Si acest lucru numai datorita faptului ca in China, diplomele Scolilor Superioare Franeze de Inalte Studii (Les Grandes Ecoles) sunt foarte cotate.
Cum IAE este o institutie care functioneaza in cadrul Universitatii Sudului, diferita de departamentele de studii ale Universitatii, mai mult ca sigur ea era confundata de catre ei cu un « grande école ».
Pentru ca in Franta exista multe scoli de inalte studii cu diplome foarte apreciate care apartin unor universitati.
Ele se numesc Scoli Superioare de Inalte Studii Universitare.
Revoltati contra acestor practici, mai multi studenti chinezi au alertat in octombrie 2008 Ambasada Chinei la Paris si doi dintre ei au depus o plangere la Comisariatul Central de Politie (Hôtel de Police) la Toulon, care a permis de fapt autoritatilor judiciare si politienesti franceze sa se lanseze intr-o ancheta complexa si de durata.
Studenta agresata nu a fost alta decat una dintre cele care au intrat prin aceasta filiera « China connexion » la Universitatea Sudului si care datora o mare suma de bani intermediarului sau !
In concluzie, se pare ca filiera este bine organizata !
Credem ca exista in China (si ulterior si in Franta !), persoane juridice sau fzice care mijlocesc intrarea tinerilor chinezi in Franta la studii (avand in vedere ca accesul in tara lor este foarte selectiv !), iar ulterior, garanteaza si obtinerea diplomei de Licenta sau Master intr-o specialitate cautata in China, contra unei sume importante de bani.
Acesti studenti chinezi, « studenti turisti » in Franta, se intorc in tara lor de origine si mentioneaza pe CV-ul lor ca si cum ar fi facut cursuri in cadrul unor institutii superioare de invatamant, reputate, de tip « grande école » !
In aceasta filiera insa sunt implicate si institutii franceze.
In primul rand, cele care delivreaza atestatiile de cunoastere a limbii franceze din strainatate, iar in al doilea rand institutiile (universitatile) care admit pe baza acestor documente tinerii chinezi la studii si ulterior, le acorda si diplome !
Merita sa subliniem si faptul ca in Franta studiaza anual cca 260.000-270.000 de studenti straini !
Ceva mai multi decat in Germania (250.000), dar mult mai putin ca in SUA (585.000-590.000), respectiv, in Marea Britanie (330.000).
Iar numarul studentilor chinezi este de cca 23.000, ei clasandu-se pe locul doi dupa marocani (32.000) si inaintea algerienilor (22.500).
Numarul lor in 2000 era numai de 2.100.
Din investigatiile pe care le-am intreprins legat de accesul tinerilor chinezi la studii in Franta, reiese ca, cel putin teoretic, el nu este chiar asa de simplu cum pare la prima vedere.
Intr-o prima etapa ei sunt obligati sa se inscrie pe site-ul internet « CampusFrance », iar ulterior, in a doua etapa, trebuie sa-si valideze dosarele de candidatura prin intermediul unei unitati de invatamant din cele 35 CEF (Centre pentru studii in Franta) implantate in afara frontierelor Frantei, de regula in acele tari in care exista interes din partea tinerilor de a-si continua studiile (in special cele universitare si post-universitare) in Franta.
Aceste CEF organizeaza, in particular, TLF (Teste de Limba Franceza), in scris si oral, suportate din punct de vedere financiar de catre candidat, iar reusita la aceste teste este obligatorie pentru obtinerea vizelor de studii in Franta, delivrate pe baza rezultatelor acestora de catre Consulatele Franceze, desigur dupa ce intr-o etapa ulteriora candidatul dovedeste cu documente ca el a fost admis intr-o universitate franceza pe baza dosrului sau de candidatura, continand rezultatele sale scolare in timpul anilor de studii in ciclul secundar.
Insa, din cercetarile noastre reiese ca intr-o scrisoare expediata pe 19 martie 2009, Tristan Lecoq, Directortul CIEP (Centrul International de Studii Pedagogice), previne CNU (Consiliul National al Universitatilor) din Franta, dar si presedintii universitatilor franceze ca s-ar parea ca exista « mari disfunctiuni » la nivelul mecanismelor de elaborare si corectare ale acestor teste si ca exista sanse ca ele sa fie fraudate in diferite CEF, in special in centrele agreate, din China !
Si acest lucru, foarte probabil, pentru ca cele cinci centre agreate din China (Pekin, Sanghai, Canton, Chengdu si Wuhan) au optat pentru TLF pe calculator, adoptat de-altfel si de catre CIEP, pentru a face fata cu eficacitate numeroaselor solicitatari din partea candidatilor.
D-l Profesor Lecoq, mentioneaza si faptului ca in octombrie 2008 el a fost alertat de catre Consulatul Francez din China in legatura cu aceasta posibila frauda a TLF-urilor, via internet.
Imediat a si luat masuri, reinnoind toate item-urile acestor TLF pana la sfarsitul anului, hotarand sa le modifice trimestrial, de atunci.
In plus, el propune si organizarea, « gratuit », a unor sesiuni complementare de « exprimare in scris » ale candidatilor in centrele universitare in care acestia se inscriu, si ale caror rezultate trebuie sa coincida cu TLF-urile trecute in CEF agreate in China.
Este totusi interesant ca in ciuda fraudelor descoperite, din pacate, din informatiile pe care le detinem, neoficial, nicio universitate franceza nu a solicitat pana in prezent candidatilor chinezi sustinerea unor asemenea sesiuni complementare.

COMENTARIL ATORULUI

In urma prmulgarii legii LRU (Libertatea si Responsabilitatea Universitatilor) pe 18 august 2007 si punerea ei in aplicare incepand cu 1 ianuarie 2009, data la care 18 universitati din cele 85 si-au dobandit autonomia, majoritatea universitatilor (in special cele de mana a doua si a treia) au intrat in greva generala luni de zile, compromitand astfel desfasurarea in conditii normale ale cursurilor si seminariilor, ale lucrarilor practice de laborator, sustinerea examenelor de diploma, de masterat si doctorat !
Si asta in ciuda faptului ca descentralizarea lor continua, de la 1 ianuarie 2010, alte 33 vor deveni autonome !
Printre cele care au devenit autonome incepand cu « primul val » se numara desigur universitatile mari si reputate, de prim rang, (dar si cateva mai mici de rang secund) : Paris 5,6,7, Marne la Vallée, Cergy-Pontoise ; Lyon 1 ; Aix-Mareseille 1 ; Toulouse 1 ; Strasbourg 1 ; Nancy 1 ; Montpellier 1 ; La Rochelle ; Limoges ; Mulhouse ; Clermond Ferrand 1 ;Troyes ; Saint Etienne ; Corte.
Cele care vor deveni autonome cu cel de-al « doilea val », sunt si ele printre elitiste, majoritatea, (dar gasim printre ele si unele mici, mai putin prestigioase) :Paris 2, 11,12,13, Versailles-St. Quentin , Compiègne ; Lyon 3 ; Aix-Mareseille 2,3 ; Bordeaux 1,2 ; Toulouse 3 ; Lille 2 ; Nice ; Rennes 1,2 ; Grenoble 1 ; Clermond Ferrand 2 ; Montpellier 2 ; Nantes ; Tours, Poitiers ; Pau ; Avignon ; Dijon ; Besançon ; Brest ; Metz ; Belfort-Montbéliard ; Angers ; Littoral ; Valenciennes.
In total, este vorba de 51 de universitati din cele 85 existente !
(A se vedea si articolul autorulu: http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.ro/2010/07/liste-des-universites-francaises.html)
In principiu, primele dintre ele ar fi cele mari: Paris 6, Paris 11, Strabourg 1, Paris 7, Grenoble 1, Paris 5, , Bordeaux 1, Lyon 1, Aix-Marseille 2, Montpellier 2, Toulouse 3, Aix-Marseille 1, Nancy 1, Paris 9, Bordeaux 2, Lille 1, Nice, Rennes 1, Paris 1, Paris 4, Paris 3, Bordeaux 3, Toulouse 2, Paris 12, Nancy 2, Poitiers, Strasbourg 2, Paris 10.
Ce se intampla cu restul de 34 universitati a caror autonomie ramane pentru mai tarziu ?
Inclusiv cu Universitatea Toulon, care din pacate se afla in caceasta categorie !
Cel mult pana in 2013, cand toate universitatile ar trebui sa fie autonome !
In afara de cateva mari, prestigioase, dar specializate in stiinte socio-umane, stiinte ale organizarii sau alte discipline mai putin cautate pe piata de competente (Paris 1, Paris 3-4, Paris 9-10, Toulouse 2, Lille 1, Bordeaux 3, Strasbourg 2, Nancy 2) si care depind de bugetul public intr-o mai mare masura, restul sunt universitati de mana a treia care nu fac fata legii LRU, datorita nivelului slab de pregatire ai studentilor admisi, precum si ecelor inscrisi, fiind condamnate la disparitie, conform Principiului de Excluziune in educatie, respectiv, Legii Junglei universitare.
Pentru ca, conform legii LRU universitatile devenind autonome, vor primii putini bani de la buget si vor trebui sa se descurce singur.
In majoritatea cazurilor cu ajutorul unor fonduri private obtinute prin intermediul contractelor de colaborare, de cercetare aplicativa, cu firme potentiale din punct de vedere economic, ca de-altfel si Scolile Superioare de Inalte Studii !
Legea LRU, descentralizeaza desigur sistemul educativ superior centralizat de tip piramidal si acorda putere de decizie deplina presedentiei universitatilor, atat in ceea ce priveste recrutarea cadrelor didactice universitare (ceea ce pana acum se efectua centralizat numai de catre CNU-Consiliul National al Universitatilor, printr-un procedeu destul de birocratic si tehnocratic), remunerarea lor conform rezultatelor obtinute la catedra si in activitatea de cercetare, reformarea statutului de « Enseignant-Chercheur » (Conferentiar si Profesor universitar), facand flexibila activitatile lor atat in invatamant cat si in cercetare, domenii in care ei au mai multa competenta (renuntand la normele clasice, fie de 128 de ore de curs magistral, fie 192 de ore de seminar, fie 220 de ore de laborator), cat si in ceea ce priveste programele de colaborare cu societatile industriale si economice (ceea ce in general era impus de catre Ministerul Invatamantului Superior si al Cercetarii).
Evident, autonomia universitara, va avea ca rezultat, eliminarea de pe piata de competente ale institutiilor neperformante care creaza « non-valori » cu diploma si care nu-si vor gasi ulterior locuri de munca corespunzatoare studiilor lor, in detrimentul celor elitiste, performante ai caror absolventi vor fi ulterior bine cotati in institutiile in care se vor angaja.
Cu alte cuvinte, prin autonomia universitara, Ministerul Invatamantului Superior si al Cercetarii incearca sa aduca universitatile prestigioase la nivelul Scolilor Superioare de Inalte Studii, pe fondul distrugerii invatamantului universitar neperformant, folosind alte criterii de admitere, decat scolile (in care admiterea este o conditie « sine qua non », deosebit de dificila, pe baza de concurs, scris si oral, de regula), cum este Dosarul de Candidatura (continand rezultatele scolare ale ciclului inferior de studii) combinat cu « Legea ½ » (din fizica nucleara, radioactivitatea), in sensul ca trecerea dintr-un an in altul in principiu este « permis » numai jamatatii candidatilor inscrisi!
In principiu, in medie, aceasta lege functioneaza si in prezent.
In universitatile franceze elitiste vorbim de cca 30-35%, fata de cele de la coada plutonului in care esecul este de 65-70%.
Insa, contrar universitatilor private romanesti, adevarate lacasuri de incultura, (ai caror studenti sunt « clienti » !) si care sunt obligate pentru « bunastare », sa-si pastreze toti studentii, indiferent de performantele lor scolare (pe cei « turisti » daca platesc sau mai mult, si pe cei a caror prezenta la curs este un eveniment istoric !) si ale caror cadre didactice recurg la tot felul de acte umilitoare, degradante si demoralizatoare (spaga pentru nota de trecere, meditatii cu studentul de la clasa, etc.), cele franceze fiind publice, obtin subventiile de la stat, din banii publici, ceea ce le permite sa-i infrunte pe cei neperormanti cu mai multa demnitate si isi permit si reducerea efectivelor cu mai multa seninatate si compromis.
In sfarsit, in ciuda reformei in curs, statisticile arata ca din ce in ce mai multi absolventi de liceu prefera sistemul elitist al scolilor de inalte studii, « filiera regala » in invatamantul francez superior, decat universitatile, chiar si cele mai prestigioase.
Si chiar daca efortul care trebuie sa depuna in ciclul secundare pentru reusita, este considerabil mai mare !
Daca numarul celor admisi in Clase Pregatitoare (primii doi ani post-bac, echivalenti cu primii doi ani universitari) pentru Scolie Superioare de Inalte Studii era de 70.263 in 2001, numarul lor in 2008 era de 80.003, in timp ce numarul celor inscrisi in primul ciclu universitar a scazut la 635.714 in 2008, de la 708.000 in 2001.
Cu toate ca un elev in Clasa Pregatitoare costa 13.880 euro/an, fata de numai 8.970 euro/an, la universitate, in primul ciclu.
Cca 62% urmeaza filiera stiintifica, 24% filera economica si sociala, iar 14% filiera literara si artistica.
Si acest lucru in primul rand, pentru ca Sistemul de « Grandes Ecoles » este unic in lume !
Este « filiera regala », mandria invatamantului superior francez, care dateaza de sute de ani !
In al doilea rand, pentru ca sistemul de Clase Pregatitoare este un fel de « prelungire » al invatamantului secundar in cel superior, printr-un « sir de stari de echilibru cuasistatice » sau prin « puncte de discontinuitate de speta I » !
Cu alte cuvinte, sistemul de invatamant in universitati este complet diferit de cel din clase pregatitoare, care ramane foarte asemanator cu cel din invatamantul secundar si studentilor este mult mai usor sa « adere » la el.
In al treilea rand, pentru ca ulterior, cu o diploma de « Grande Ecole », aproape toate portile sunt deschise absolventului si obtinerea unui loc de munca este oarecum o « formalitate », o « alegere » pentru el, avand in vedere ca in anii de studentie a facut stagii de specialitate remunerate in cadrul unor mari si reputate institutii care vor toate sa-l « pastreze », pe cand absolventii de universitati, dispun de un invatamant mult mai putin performant, mult mai putin competitiv, iar in ceea ce priveste stagiile in timpul studiilor, ele practic, lipsesc.

POST SCRIPTUM

Aprofundand investigatiile noastre in domeniul diplomelor false obtinute in universitatile franceze, am ajuns la rezultate uimitoare !
Si anume, ca n-ar fi vorba numai de Universitatea Sudului din Toulon, unde se practica asa ceva, dar ca si alte universitati ar putea fi implicate in traficul de diplome, tot institutii de invatamant superior de dimensiuni mai mici, dar nu neaparat de mana a doua sau a treia !
In primul rand, Universitatea din Pau (Université de Pau et des Pays de l’Adour, UPPA), fondata in 1970, avand ca UFR (Unitati de Formare si Cercetare) Drept, Economie, Gestiune–IAE, Stiinte si Tehnologie, Limbi si Literaturi straine, Stiinte si Tehnici ale activitatilor fizice si sportive, autonoma de la 1 ianuarie 2010.
Desfasurata la Pau (Capitala a Departamentului, Pyrénées Atlantiques, Comunitate Urbana 150.000 de locuitori), Bayonne, Tarbes si la Mont-de-Marsan in bazinul Adour, UPPA este al treilea pol universitar ca marime in sud-vestul Frantei (cu 19.000 de studenti la Pau si 12.000 in celelalte site-uri), dupa Universitatile Bordeaux (1-4) si Toulouse (1-3).
Membra a Asociatiei « Pyrénées Océanes Campus », prezidata de catre Philippe Lafontaine (Directorul grupului ESC Pau), UPPA este federata cu scoli de renume, ca grupul ESC (Scoli Superioare de Inalte Studii Comerciale) Pau, 5 Scoli de Ingineri de Inalte Studii (ENIT, ENSGTI, EISTI, ESTIA, ISA BTP), precum si IAE, (acelasi institut ca si cel care functioneaza in cadrul Universitatii Sudului de la Toulon!), in expansiune la nivel european, urmand sa admita ca membri, Universitatile spaniole de renume, Aragon, si Pampelune si mai multe scoli de ingineri si comerti spaniole reputate.
Apoi, Universitatea La Rochelle (Capitala a Departamentului Charente, Regiunea Poitou – Charentes, singurul port francez in apele « profunde » ale Oceanului Atlantic, Comunitate Urbana 175.000 de locuitori, Spatiul Urban La Rochelle-Niort-Val de Charente peste 500.000 de locuitori), o unitate de invatamant pluridisciplinara de dimensiuni mici (7000 de studenti), fondata in 1993, desfasurata in site-urile La Rochelle – Ville en Bois – Les Minimes cu 3 UFR : Drept – Stiinte Politice si de Gestiune, Stiinte Fundamentale – Stiinte Ingineresti si Limbi si Literaturi – Arte – Stiinte Umane, precum si o unitate de IUT (Institut Universitar de Tehnologie), devenita autonoma la 1 ianuarie 2009 !
In sfarsit, Universitatea Poitiers (Capitala a Departamentului Vienne si a Regiunii Poitou – Charantes, Comunitate Urbana 210.000 de locuitori) fondata in 1431, cu 24.000 de studenti, repartizati in 7 UFR : Drept si Stiinte Sociale, Medicina si Farmacie, Stiinte Umane si Arta, Limbi si Literaturi, Stiintele Sportului, Stiintele Fundamentale Aplicate, Stiinte Economice si 6 Intitute : IUT (Angoulême), IUT (Poitiers), IAE (acelasi ca si la Toulon !), IPAG (Institutul de Pregatire pentru Administratia Generala), IRIAF (Institutul Riscurilor Industriale si Financiare) si IUFM (Institutul de Formare a Cadrelor Didactice) este una dintre cele mai apreciate din Franta, care dispune de un buget de 150 de milioane de euro/an, autonoma de la 1 ianuarie 2010.
Poitiers, cu aproape 30.000 de studenti (Universitatea Poitiers, ENSMA- Scoala Nationala Superioara de Inalte Studii Ingineresti de Mecanica si de Aerotehnica, ESCEM- Scoala Superioara de Inalte Studii Comerciale si Management, precum si un numar mare de centre private de pregatire ca ISFAC- Institut Superior de Formare prin Alternanta) pentru o populatie a orasului propriu-zis de 80.000 de locuitori, este considerat orasul francez cu cea mai mare densitate de « materie cenusie », in care s-au nascut si au trait o serie de mari personalitati : filozofi si umanisti (Rablais, Descartes, etc.), inalti functionari bisericesti (Saint Hilari, Saint Martin, etc.), regi, duci si conti (Richard Cœur de Lion- Richard 1er, Jean Sans Terre, etc.), oameni politici (Jean-Pierre Raffarin-fost prim ministru, René Monory-fondator « Futuroscope », presedinte de Senat, etc.), oameni de stiinta (Luc Montignier, Premiul Nobel pentru medicina 2008 pentru descoperirea virusului HIV, Camille Guérin descoperitorul vaccinului contra tuberculozei, etc.), inalti functionari ai statului si militari (Jean Vilain, Gabriel Massé, etc.), artisti (Jules Berry, Léon Perrault, etc.) sportivi (Laurent Rodriguez, Brian Joubert, etc.), precum si scriitori si jurnalisti celebri (Louis François Marie Bellin de La Liborlière, Dominique Jamet, Pierre Bélanger, Abel Bonnard).
In incheiere mentionam ca avem banuieli (fondate !) ca si unele universitati pariziene ar fi afiliate la acest trafic de diplome, insa din lipsa de probe concrete, inca, nu dorim sa facem cunoscut numele lor !
Investigatiile noastre insa continua !

EPILOG

Pentru a cunoaste adevarul legat de vastul trafic de diplôme universitare (in special, master IAE –Institutul pentru Administrarea Intreprinderilor/Afacerilor) descoperit la Universitatea Sudului (Toulon–Var, Franta) la inceputul acestui an (filera « china –french connexion »), am dezlantuit o serie de investigatii pe cont propriu care au necesitat colaborarea unui numar impresionant de persoane.
Majoritatea dintre ei nu au ezitat si s-au implicat direct sau indirect in acest proiect, furnizandu-mi o serie de informatii legat de absolventii chinezi ai universitatilor franceze care traiesc si isi desfasoara activitatea in institutii, societati comerciale, intreprinderi, etc., chineze sau europene (printre care si franceze) in China continentala.
Este vorba, in primul rand, de fosti studenti de-ai mei, francezi, de origine chineza, respectiv, stdenti chinezi, care au studiat in Franta si s-au intors la ei in tara pentru a pune umarul la constructia socialismului stiintific modern, incercand sa « imbunatateasca » teoria Marxist-Leninista !
In al doilea rand, de fost colegi de-ai mei de studii din Romania si Franta, azi sefi de intreprinderi in China sau formatori IT in cadrul unor cabinete specialiazite in tehnologia informatiei.
Ia al treilea rand, dar nu neaparat in aceasta ordine, de prieteni intimi de-ai mei din Franta, reputati oameni de afaceri, care lucreaza cu firme chinezesti si cunosc bine « politica » diplomelor universitare franceze in china.
Inainte de a prezenta concluziile noastre relativ la fraudarea diplomelor universitare franceze in cadrul filierei « china connexion », trebuie sa amintim aici cate ceva despre invatamatul in China.
In 1986, guvernul chinez defineste obiectivul sau pe termen lung in materie de educatie, intoducand invatamantul obligatoriu de noua ani.
In 1977, in Republica Poulara Chineza existau 628.840 de scoli primare, 78.642 de scoli medii (licee, invatamant secundar) si 1020 institutii de invatamant superior.
In 2002, 90,9% dintre chinezi stiau sa scrie si sa citeasca (95,1% dintre barbati, 86,5% dintre femei si 98,9% dintre tineri de 15-24 de ani).
In februarie 2006, guvernul chinez introduce gratuitatea invatamantului obligatoriu, inclusiv, a manualelor scolare, eliminarea taxelor de scolarizare in provinciile sarace din vestul Chinei.
In martie 2007, China anunta decizia sa de a face din educatie o « prioritate strategica » nationala, cu un buget national triplat in doi ani si cu o finantare suplimentara de 223,5 miliarde de yuans (22 miliarde de euro) pe o perioada de cinci ani, pentru ameliorarea invatamantului obligatoriu, in zonele defavorizate din mediul rural.
In ceea ce priveste invatamantul superior calitatea universitatilor variaza considerabil in tara, de la o regiune la alta.
Cele mai cotate universitati din China (Continentala) ar fi (dupa parerea celor care traiesc, au studiat si studiaza in China) : Universitatea din Pekin, Universitatea Poporului Chinez (Renmin University of China) si Universitatea « Qinghua » din Pekin ; Universitatea Fudan, Universitatea « Jiao-Tong » si Universitatea Normala al Chinei de Est din Shanghai ; Universitatea « Jiaotong » din Xi’an ; Universitatea « Nankin » din Nanjing ; Universitatea de Stiinte si Tehnologie cineza din Hefei ; Universitatea « Zhejiang » din Hangzhou si Universitatea din Wuhan.
In general parintii chinezi sunt foarte implicati in educatia copiilor lor si doresc ca ei sa aiba parte de o pregatire excelenta, in cele mai bune scoli si universitati, chiar daca acest lucru, uneori, cere mari sacrificii financiare!
Cursurile particulare, ca si in Romania, in special in studiul limbilor straine si muzica sunt foarte la moda in randul clasei medii.
In ciuda faptului ca guvernul, motivat, incearca sa retina in China absolventii straluciti ai universitatilor reputate, majoritatea parintilor doresc (ca si in Romania !) plecarea copiilor lor la studii in strainatate, pentru ca ulterior, eventual sa poata lucra in afara granitelor tarii, « pe bani adevarat !», cum spun romanii !
Revenind acum la rezultatele investigatiilor noastre (nefinalizate inca !), am putut identifica 1589 de fosti studenti francezi (in ultimii 10 ani), care actualmente, lucreaza in diverse intreprinderi chineze si europene (printre care si franceze!), in special din nordul, estul si sudul Chinei, mult mai urbanizate decat restul tarii (centrul si vestul), in care sunt si implantate si mari sisteme (unitati) urbane !
Printre aceste mentionam cele care ni s-au parut semnificative:
Municipalitatea Shahghai (14.500.000 de locuitori, 18.500.000 aria metropolitana), estul Chinei, 27 intreprinderi europene (5 franceze) si 13 chineze, cu 67 de absolventi de universitati franceze, din care 13 la IAE (Universitatea Sudului !), Universitatile Poitiers, La Rochelle si Pau.
Am identificat si 6 absolventi de Universitatea de Tehnologie in Stiintele Organizarii (Paris IX, Dauphine) si Paris I ( Panthéon-Sorbone), din care 4 aveau intr-adevar un nivel de fanceza DALF (Diploma aprofundata a Limbii Franceze, C1-2).
Doi dintre ei insa, « proaspat » absolventi, aveau « dificultati » de exprimare.
Numai 3 dintre ei vorbesc limba franceza la nivel de DELF (Diploma Elementara a Limbii Franceze, A1-2, B1-2), ceea ce ar fi fost insuficient pentru frecventarea cursurilor de master la IAE.
Nici unul dintre universitati nu a solicitat dobandirea autonomiei universitare.
Nici de 1 ianuarue 2009, nici de la 1 ianuarie 2010.
Municipalitatea de Beijing (12.000.000 locuitori, 17.500.000 aria metropolitana), nordul Chinei, cu 31 intreprinderi europene (6 franceze) si 11 chineze, cu 55 absolventi de universitati franceze, din care 24 absolventi ai IAE (Universitatile :Toulon, Pau, Metz, Caen, Perpignan, Paris IV-Sorbonne )
Mentionam aici ca nici una dintre universitatile : Sudului (Toulon), din Perpigan, din Caen si Paris IV (Sorbonne) nu a aderat la autonomia universitara de la 1 ianuarie 2009 si nici de la 1 ianuarie 2010 !
In ceea ce priveste universitatile din Metz si Pau, am mai mentionat ca devin autonome de la 1 ianuarie 2010.
Dintre cei cu care am reusit sa intram in contact, numai 6 aveau un nivel de DALF si 9 de DELF !
Restul se exprima cu mari dificultati in limba franceza !
Provincia Hong Kong (Hong Kong cu 7.000.000 de locuitori), sudul Chinei, 21 intreprinderi europene (5 franceze) si 22 chineze, cu 33 de absolventi de universitati franceze, din care 17 absolventi de IAE (Universitatile : Caen, Pau, Toulon, Bordeaux, Orléans, Poitiers).
Numai 6 dintre ei au nivelul DALF si 5 DELF !
Restul nici macar nu inteleg limba franceza !
Daca Bordeaux si Poitiers devin autonome de la 1 ianuarie 2010, Universitea Orléans nu a aderat la autonomia universitara pana in prezent !
Provincia Guangdong (Guangzhou si Shenzhen cu 23.500.000 de locuitori, 28.500.000 aria metropolitana), sudul Chinei, 77 de intreprinderi europene (9 franceze) si 29 chineze, cu 91 de absolventi ai universitatilor franceze, din care 43 absolventi de IAE (Universitatile : Olréans, Pau, Toulon, La Rochelle, Poitiers).
Dintre cei 37 contactati, 7 au nivelul de DALF, 10 nivelul de DELF, restul nu se pot exprima in limba franceza.
Provincia Hubei (Wuhan cu 5.250.000 de locuitori, aria metropolitana 9.500.000), centrul Chinei, cu 25 de intreprinderi europene (4 franceze) si chineze, 65 de absolventi de universitati franceze si 19 absolventi de IAE (Toulon, Poitiers, Pau, Perpignan, Bordeaux).
Dintre cei contactati, 5 au nivelul de DALF, 9 nivelul de DELF, restul nu cunosc limba franceza.
Municipalitatea Tinajin (Tinajin cu 7.200.000 de locuitori, 11.500.000 aria metropolitana), nordul Chinei, 45 de intreprinderi europene (7 franceze), cu 55 de absolventio de universitati franceze si 11 absolventi de IAE (Toulon, Pau, Perpignan, Lille), din care 7 contactati, 2 cu nivel de DALF si 3 cu nivel de DELF !
Restul, probabil, nu cunosc limba franceza !
Municipalitatea Shaanxi (Xi’an cu 3.350.000 de locuitori, 10.500.000 aria metropolitana), nord-vestul Chinei, 18 intreprinderi europene (3 franceze) si chineze, 12 absolventi de universitati franceze, 5 absolventi de IAE (Universitatile : Toulon, Pau, Lille, Poitiers).
Cei doi contactati au nivelul de DELF.
De restul nu stim nimic.
Provincia Heilongjiang (Harbin cu 3.000.000 de locuitori, 8.500.000 aria metropolitana), nord-estul Chinei, 22 de intreprinderi europene (2 franceze) si chineze, 11 absolventi de universitati franceze (Paris I-Panthéon Sorbonne, Paris IV-Sorbonne, Lille I, Bordeaux IV)
Nu am intalnit niciun absolvent de IAE si nu am putut contacta niciunul dintre ei.
Niciunul dintre aceste universitati nu a aderat inca la autonomia universitara, cel tarziu pina in 1 ianuarie 2010.
Provincia Jilin (Changchun cu 2.500.000 de locuitori, 7.500.000 aria metropolitana), nord-estul Chinei, cu 13 intreprinderi europene (2 franceze) si chineze, 15 absolventi de universitati franceze, numai 4 absolventi de IAE (Universitaile : Toulon, Pau, Bordeaux)

NOTA AUTORULUI

Nu am mentionat toate regiunile Chinei cu mare densitate urbana cu un potential economic ridicat cum ar fi si Shenyang (Provincia Liaouning) cu populatia 4.500.000 de locuitori, 7.500.000 aria metroplitana, Nanjing (Provincia Jiangsu) cu poulatia 4.200.000 de locuitori, 7.100.000 aria metropolitana, Chengdu (Provincia Sichuan) cu populatia de 4.000.000 locuitori, aria metropolitana 11.500.000 sau Hangzou (Provincia Zheijiang) cu populatia de 3.500.000 de locuitori, aria metropolitana 7.000.0000, etc., unde traiesc si lucreaza absolventi ai universitatilor franceze, in special al IAE, pentru ca intentia noastra nu a fost sa dam o lista exhaustiva a lor.
De-altfel, asa ceva ar fi tehnic, imposibil.
Astazi, prin « China » intelegem in general China Continentala (Republica Populara Chineza, Hong-Kong si Macao, inclusiv) cu o populatie de 1.360.445.000 de locuitori, fondata de leaderul comunist Mao Zedong in 1949 la Pekin si Republica Chineza (Insula Taiwan), fondata in 1912 la Nankin (capitala si astazi) de catre Sun Yat-sen pe ramasitele fostului imperiu chinez al dinastiei Qing, al carui guvern mult timp a fost condus de catre leaderu nationalist Tchang Kaï-chek, cu o populatie de 22.911.000 de locuitori, care impreuna formeaza zona economica « Marea China ».
Dupa reformele economice angajate de catre Deng Xiaoping in 1978 ea devine unul dintre actorii economici si geo-politici mondiali cei mai importanti.
Incepand cu secolul XXI, China poate fi considerata cea mai dinamica economie din lume, care in termeni de PIB (Produs Intern Brut), $US 2000 miliarde in 2005 plasa printre cele mai mari puteri economice dupa : SUA, Japonia, Germania, Franta, Marea Britanie si Italia, pentru ca in 2006 cu un PIB de $US 2600 de miliarde China sa ajunga pe locul 4, depasind Franta, Marea Britanie si Italia, iar in 2008, cu un PIB $US 4420 de miliarde, sa declaseze si Germania, ajungand pe locul 3, dupa SUA, foarte aproape de Japonia (World Bank, Total GDP 2008)
« Legea tacerii » in China domina peste tot .
In toate ramurile economiei, respectiv, in toate structurile socio-economice.
In investigatiile noastre, nefiind sprijiniti de catre autoritati, nu avem nicio sansa sa penetram mai profund intr-un labirint sisifian practic, impenetrabil.
Si nici nu credem ca este de datotria si competenta noastra.
Avem ferma convingere ca nu suntem noi cei care trebuie sa facem lumina in ceea ce priveste frauda acestor diplome prin filiera « china-french connexion ».
Ci autoritatile politienesti teritoriale, locale (franceze si chineze), respectiv Europolul si Interpolul, daca situatia o impune.
Noi am incercat doar sa atragem atentia autoritatilor competente pentru lansarea unor investigatii oficiale de mare anvergura, direct sau pe cale diplomatica, care sa conduca in timp util la rezolvarea acestei probleme, la anihilarea acestei retele (daca se doreste cu adevarat !), fara precedent in Franta.
Prezentam functionarea acestei filiere « china-french connexion » fara sa intram in amanunte.
In principiu, cunoastem pilonii acestei filere si modul cum functioneaza ea!
Cunoastem persoane care intr-un fel sau altul au fost implicate sau sunt inca implicate in aceasta filiera.
Care « prospera » si aduce multora castiguri ilicite considerabile!
Pentru a proteja pe cei care ne-au ajutat in investigatiile noastre, nu putem face publica toate detaliile.
Si nici nu credem ca este necesar acest lucru !
Este de datoria autoritatilor politienesti si judiciare sa-i identifice si sa le acorde locul pe care le merita in cadrul societatii civile !
Cele patru noduri « dure » ale retelei prin care studentii chinezi ajung in Franta sunt :
Primul, persoanele juridice si fizice avand ca « obiectiv » de lucru in China, educatia, prin intermediul cursurilor private si in special celor de limbi straine !
Al doilea nod, este reprezentat de catre cele 5 CEF-uri (Centre de Sudii a Limbii France) in China (Pekin, Sanghai, Canton, Chengdu si Wuhan) in care (ca si in Romania, dar aproape peste tot in institutiile socio-culturale franceze) personalul de nationalitate franceza, competent pentru orientarea viitorului student in Franta, lipseste cu desavarsire.
Din motive financiare.
El este inlocuit cu personal recrutat la « fata locului », incompetent (ca si in Romania si mult mai coruptibili!), care « rupe » ceva in limba franceza si are vagi idei despre educatia in Franta, dar care nu cunoaste in profunzimme sistemul educativ francez (extrem de complex !), si nici nu stie cum « functioneaza » in realitate el, in cele mai mici detalii !
Insa costa mult mai putin autoritatilor franceze !
Al treilea nod este reprezentat de catre universitatile franceze, destinatiile finale ale tinerilor chinezi dornici sa studieze in Franta.
De catre presedentiile univertsitatilor (consiliile de administratie), respectiv de catre directorii institutelor apartinand universitatilor in care studentii chinezi sunt admisi, ajungand cu viza de student, via consulatele franceze, eliberate in China, in care personalul de nationalitate franceza lipseste cu aceasi desavarsire ca si in CEF-uri !
Al patrulea nod, un adevarat « nod gordian », este reprezentat de catre cadrele didactice universitare (enseignants-chercheurs) din institutii, care permit obtinerea diplomelor de catre acesti tineri chinezi care nu nici macar un nivel de limba franceza corespunzator DELF-ului.
Cu atat mai putin DALF-ului, care ar fi absolut necesara pentru aprofundarea programei de master in limba franceza cu succes si sustinerea diplomei universitare corespunzatoare.
In ceea ce priveste coruptia, ea este prezenta si bine pusa la punct in toate nodurile retelei.
In acest caz vorbim deja de un delict criminal (infractiune foarte grava !) numit in termeni juridici : « crima organizata ».
Suma de bani necesara admiterii la studii si finalizarii lor (intre 2000-3000 euro/diploma), este platita, in general, in « rate ».
Dupa posibilitatile fiecaruia.
Ea este insa integral achitata la obtinerea diplomei universitare si « recuperatorii » sunt in exclusivitate chinezi.

Articolul pe Investigatie Jurnalistica

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/09/principiul-excluziunii-in-educatie.html

NOTA

Interviu despre Eductie la Radio Romania-Cultural

 http://www.youtube.com/watch?v=uAOc8-E9nNE

A se vedea si articolele autorului

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/10/esecul-scolar-ai-copiilor-supradotati.html
http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.ro/2009/11/jaful-secolului-fara-violenta.html
http://cufr-romania.blogspot.ro/2013/09/cufr-consultanta-universitara-studii-si.html
http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.ro/2010/10/violenta-in-scoli-o-forma-moderna-de.html


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here