„Nu, nu mai vreau să ştiu!”

    0
    30
    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    Sondajul nostru

    In contextul actual, "mandrul ca sunt roman", este si optiunea dumneavoastra?

    View Results

    Loading ... Loading ...

    NU, MIHAELA RUNCEANU nu a murit, căci “oamenii aleşi nu mor niciodată” (Diana Chiş), ea trăieşte în fiecare din noi şi în tot ceea ce ne înconjoară: în firul ploii ce ne atinge, în zborul vântului care ne dezmiardă, în gingăşia florilor care ne bucură sufletele, în lumina soarelui care ne dă viaţă, în fiecare glas şi în fiece inimă, trebuie doar să ai puterea de a crede în EA!

    Avea un caracter complex, în care străluceau asemeni unor nestemate: dragostea de oameni şi muzică, generozitatea, ambiţia, corectitudinea, sensibilitatea şi tragismul. În glasul şi în vorba ei se oglindea întreg sufletul ei, ce era asemeni unei cărţi deschise, care te îndemna să o citeşti, învăţând de la ea să fii generos, sincer, bun, să devii veşnic asemeni timpului iubind, să fii ceea ce trebuie să fii – un OM. Prin transparenţa sufletului ei, prin calităţile sale de solist, dascăl şi om s-a statornicit ireversibil în sufletele oamenilor, căci numai prin glasul ei a avut – şi are încă puterea – de a schimba înfăţişarea lumii, însufleţind tot ceea ce o înconjura, învingând – prin iubirea infinită ce ne-o dăruia în cântec – timpul, rămânând vie dincolo de moarte, pentru eternitate, căci iubirea adevărată nu moare niciodată, ea trăieşte în sufletul omului pe veci, însoţindu-l pretutindeni, chiar şi dincolo de moarte.

    Nicoleta OPAIŢ

     

    ÎN AMINTIREA MIHAELEI RUNCEANU

     

    de Nicoleta Opaiţ

     

    Cu ochi senini, calzi şi blajiniMi te-am închipuit cândva

    În mâini ţinând trei flori de crin

    Cântând cu glas uşor de nea.

     

    Pe drum de soare şi de flori

    Păşeai cu mersul legănat

    Pe buze cu surâs de zori

    În strai de raze minunat.

     

    Priveai spre zări cu ochi senini

    Scăldaţi în lacrimi de lumină

    Şi te ploua cu flori de crini,

    Cu stropi uşori de apă lină.

     

    Mergeai încet, cântând uşor

    Cu mii de stele-n păr sclipind

    Iar păsări albe-n tandru zbor

    Veneau în urmă-ţi ciripind.

     

    În ochi cu flăcără de vis

    Tu, înger blând cu glas de dor

    Veneai cântând din paradis

    Pe mii de raze-n mândru zbor.

     

    Cântai ca-n vis despre iubire

    Plutind pe-a vântului aripă

    Iară cu mândra ta privire

    Opreai timpul pentru o clipă.

     

     

    Ploua cu vise-n calea ta,Cu albe flori şi stele mii,

    Ningea cu fulgi uşori de nea,

    Cu stropi de soare aurii.

     

    Venind spre mine tot cântând

    M-ai mângâiat cu mâini de flori,

    Iar eu, ca un copil râzând,

    În suflet te-am primit cu dor.

     

    Odată poate te-am pierdut,

    Tu, cer albastru fără nor,

    Fără să simt că m-a durut,

    Fără să ştiu că mi-a fost dor.

     

    Te-am căutat neîncetat

    În stele, zori şi nori plângând,

    Credeam că poate m-ai uitat

    Însă te-am regăsit cântând.

     

    De-atunci te întâlnesc mereu

    În flori şi păsări cântătoare,

    În dragoste, în Dumnezeu,

    În zborul vântului şi-n soare.

     

     

     

     

     

    1 noiembrie 2001

     

     

     


    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here