O carte de sinteză despre cultura română și raportarea la universalitate Autor: Const. Gh. Marinescu

0
270
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Sondajul nostru Sorry, there are no polls available at the moment.

Dr. Catinca Agache

La Editura „Samia” din Iași a apărut, nu de mult, o carte remarcabilă prin conținut și abordarea dintr-o perspectivă modernă a unor noțiuni fundamentale de fenomenologie a culturii, a unor problematici cu adâncime în istorie dar foarte actuale într-o societate ce pare să-și piardă reperele valorice, să creeze confuzii și debusolări.
Național și universal în Cultura Română este titlul acestui nou volum al prof. univ. dr. Constantin Marinescu, recunoscut prin febrilitatea preocupărilor sale polivalente, între care un loc aparte ocupându-l cultura, literatura, filozofia și istoria românilor, raportate continuu la universal. Interesul autorului pe această linie este mai vechi și el înscrie cel puțin cinci cărți (realizate singur sau în colaborare) , ce figurează și astăzi în bibliografiile de profil. Editată sub egida Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, Universităţii „Apollonia” din Iaşi, Institutului de Cercetări ,, Acad Ion Haulică” şi „Ligii Culturale Române”, lucrarea beneficiază de două substanțiale prefețe semnate de acad. Mihai Cimpoi și prof. univ. dr.Victor Crăciun. De înaltă ținută științifică, scrierile sale sunt foarte plăcute la lectură, grație acelei arte a dialogului pe care autorul o stăpânește, senzația fiind că ele sunt rostite și nu scrise. De altfel, profesorul Constantin Gh. Marinescu este recunoscut ca un excelent pedagog, un ,,om dialogal”, cum apreciază acad. Mihai Cimpoi. Profesor universitar şi doctor docent (1996), conducător de doctorate și docențe, cu o activitate didactică, ştiinţifică şi publicistică remarcabilă, autentic promotor pe tărâmul culturii, profesorul C. Gh. Marinescu și-a fixat întreaga sa activitate științifică pe doi mari piloni, două problematici fundamentale: universalitatea culturii româneşti şi unitatea poporului român. Teza sa de doctorat (1956) făcând trimitetere, încă de la începutul carierei didactice, spre un domeniu ce va rămâne preferat în cercetarea sa: filosofia istoriei.
Lucrarea de față este o sumă a cercetărilor sale în domeniu, un tratat aproape exhaustiv, editat ca un corolar a peste șase decenii neîntrerupte de carieră universitară și activitate științifică. Problematicile abordate vizează interrelaţia dintre naţional şi universal, dintre cultură şi naţiune, cultură şi conştiinţa naţională, istorie şi cultură, literatură şi cultură, totdeauna privite din prisma culturii, istoriei și filozofiei naţionale. Autorul abordează sincronic și diacronic vastul material, îl strunește și-l ordonează metodic, pentru a fi cât mai clar și pe înțelesul nu numai a lectorului avizat ci și al publicului larg. Aduce în atenția contemporanilor chestiuni analizate, dar trecute printr-o viziune neanchilozată, proaspătă, în ritm cu mutațiile din societatea contemporană, precum: specificul naţional şi universalitate în cultura română; umanismul românesc, tradiţie şi înnoire. Accentuează ideea că specificul național , caracteristică fundamentală a unei culturi, este cota ei de originalitate (limba, tradiția, obârșia, credința), pașaportul intrării în spațiul generos dar exigent al culturii universale. Un loc aparte îl acordă aportului cronicarilor, cărturarilor şi scriitorilor români, al personalităților literare și istorice, dar și filozofilor, sociologilor români la teoretizarea acestor problematici, la integrarea valorilor naționale românești în spiritualitatea europeană și universală. Realizează chiar profiluri ale unor personalități (Nicolae Iorga, Constantin Rădulescu Motru şi Dimitrie Gusti, George Călinescu ș.a.)
Definită îndeobște ca ,, atribut universal al umanității”, ce are ,,rădăcinii naţionale”, cultura suportă astăzi atacul de la o multitudine de stimuli veniți dinspre societatea consumatoristă, mondialistă, fiind în continuu proces de adaptare, dar și de conservare.
Cu o vastă și solidă cultură umanistă, profesorul Constantin Marinescu trece de la o epocă istorică la alta, de la un domeniu la altul, de la o personalitate la alta, de la o problematică la alta, cu o dezinvoltură de admirat, dovedind o capacitate de sinteză, o gândire filozofică și o viziune științifică remarcabilă, pentru o perioadă de scepticism întins ca o cangrenă. Recunoscut politolog, el aduce în discuție chestiuni foarte actuale ale filozofiei politice, precum apartenență etnică și multiculturalism, multiculturalism și pluralism, pluralismul cultural etc.
Sub titlul Universalitatea operei eminesciene, profesorul face o prezentare (preocupare a sa din ce în ce mai susținută) a monumentalei lucrări, unică în spațiul literar românesc, Mihai Eminescu. Dicţionar enciclopedic, realizată de reputatul eminescolog, acad. Mihai Cimpoi (publicată la Editura „Gunivas” din Chişinău), subliniind importanța covârșitoare a acesteia pentru eminescologie și literatura română, punctând câteva idei susținute de autor, între care: „personalitatea intelectuală singulară în literatura română” a lui Mihai Eminescu, „vocaţia sa indiscutabilă a europenităţii şi universalităţii” ș.a..
Volumul Național și universal în Cultura Română se încheie cu două profiluri critice dedicate, unul, președintelui „Ligii Culturale Române”, prof. univ. dr. Victor Crăciun, celălalt, prietenului și colaboratorului său, cu ani în urmă, reputatul filozof al culturii, Alexandru Tănase, trecut prematur la Cele Veșnice. Alexandru Tănase, scriitorul-filosof, filosoful-scriitor şi universitar de elevată cultură este, cred, singurul articol-evocare publicat în ultimele două decenii despre cel care s-a aplecat cu atât dăruire asupra operei lui Blaga (în afară, desigur, de tendințele demolatoare ale culturii române venite dinspre unii ce par să-și fi aruncat la coș propria istorie de familie), asupra istoriei culturii în capodopere. Este un gest reparatoriu față de memoria marelui umanist și teoretician al filozofiei culturii, de prestigiu european, prieten cu Sergiu Celibidache și George Uscătescu, membru al multor academii internaționale, uitat pe nedrept de posteritate. În colaborare cu acesta, a realizat două lucrări (Conştiinţa naţională şi valorile patriei şi Confruntări filosofice contemporane), spre care privește cu duioșie.
O carte solidă, o carte care te poartă prin epoci și domenii diferite, care are brodată pe ea chipul marilor făuritori de cultură română ce ne-au propulsat spre universalitate (atât cât s-a putut, în condițiile existenței unui hegemonism cultural al Centrului), o carte scrisă cu pasiune, cu dragoste chiar, o pledoarie pentru păstrarea neștirbită a bogatei moșteniri culturale primite, pentru respectarea valorilor românești și înălțarea, afirmarea în istorie și în universalitate prin acestea. Autorul nu deține secretul intrării sub cupola universalității, el pedalează, ca și înaintașii săi, pe ideea păstrării identității naționale, a ceea ce are unic, nerepetabil cultura română, ca parte a familiei europene. Un exemplu de devoțiune și patriotism sincer, da, patriotism, căci se impune ca această noțiune filozofică, blamată în ultimele decenii, să fie reîncărcată de substanța autentică și așezată acolo unde orice popor care vrea să rămână în istorie trebuie să o așeze: în faptele, scrierile și preocupările noastre, ca cetățeni ai acestei țări și Europe unite în care fiecare națiune vine cu zestrea ei unică, inconfundabilă, pe care trebuie să și-o afirme.


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here