Oamenii se sinucid, preoţii îşi împlinesc menirea?‏

    0
    75
    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    Sondajul nostru

    Conform opiniei dumneavoastra, care a fost cel mai bun presedinte postrevolutionar al Romaniei:

    View Results

    Loading ... Loading ...

    Oamenii se sinucid! Săvârşesc un act de maxim curaj şi intensitate cu uşurinţa. Nu mai aşteaptă nimic de la viitor şi absolut nimic nu îi mai bucură. În iulie 2010 s-a sinucis Mădălina Manole -fata cu părul de foc, artista care a transformat fiecare cântec într-un şlagăr, fata care zâmbea permanent şi părea o arteziană. De ce?

    Cu siguranţă din lipsa de sprijin moral , din absenţa unei motivaţii, de tristeţe. Nu a ucis-o nimeni, un întreg mecanism a dus la această tragedie. Cu mari intervenţii şi petiţii la înalte foruri bisericeşti a avut privilegiul de a fi înmormântată cu preot iar oamenii spun că este un păcat de neiertat. În decembrie 2011 se arunca de la etaj în plin centru de Bucureşti, Mălina Olinescu, fata căreia i-a fost ” Îmi e dor de tine”, fata care a purtat România pe scena Eurovisionului, fata care a ales singurătatea din mormânt când s-a săturat de cea dintre oameni. Cu lacrimi în ochi şi disperare nemărginită familia şi prietenii au căutat sa obţină o înmormântare cu preot şi nu e uşor să obţii asta când e vorba de un sinucigaş. Septembrie 2014 a mai luat un om special. Omul de radio Claudiu Roman, un tânăr de 34 ani debordând de viaţă şi zâmbet, singur şi neîmplinit. Un bărbat care ar fi putut avea viitorul în faţă dar a ales să-şi curme viaţa în mod sinistru spânzurându-se de caloriferul din baie. A fost îmbrăcat mire, a fost înmormântat într-un sicriu alb. Cui îi foloseşte? Lui cu siguranţă NU. Acestea sunt cazuri de sinucideri celebre şi recente dar ele au loc frecvent, oricând, oriunde, la orice vârstă dar preponderent la copii şi tineret. Motivele sunt multiple şi vinovată e societatea, vinovaţi suntem toţi.
    Lipsa locurilor de muncă, săracia, abandonul in special prin exodul parintilor in strainatate, divorturile, pierderea prin deces a unor persoane, teama de ziua de mâine…..într-un singur cuvânt…DISPERAREA. Există psihologi dar şi în ceea ce priveşte această opţiune apar două situaţii care se transformă în piedici. Confuzia dintre psiholog şi psihiatru şi oricât le-ar fi de greu refuză să se autodeclare nebuni dar şi preţul unei consultaţii la psiholog, mulţi dintre aceştia profesionişti doar cu “diplomă”. Ar trebui să existe o soluţie la care fiecare creştin să aibă acces-PREOTUL. E normal şi creştineşte să mergem în biserică, în Casa Domnului, să ne rugăm, să ne reculegem, să uşurăm sufletele de povara păcatelor. Mergem să ne cununăm, să ne botezăm, să ne prohodim morţii şi să sfinţim ofrande pentru cei duşi sau pentru cei vii. Totul contra cost cu tarif fix care este stabilit de părintele paroh în funcţie de renumele şi amplasarea bisericii. Construim biserică după biserică şi la fiecare dintre ele sunt cel puţin doi preoţi. Construim o catedrală a neamului care se doreşte a fi cât Vaticanul.
    La fiecare eveniment invităm măcar o înaltă faţă bisericească deşi putem invita un sobor. Suntem poporul care se înghesuie la moaşte şi se bate pentru o porţie de sarmale sau pe o felie de cozonac deşi am putea fi la fel de credincioşi cu mai multă decenţă şi mai mult bun-simţ rugându-ne individual, cu evlavie, atât în biserică cât şi acasă sau oriunde simţim nevoia să o facem. Dacă nu îi solicităm pentru servicii religioase preoţii ne calcă pragul de două ori pe an, în preajma Crăciunului şi a Bobotezei. Dar oamenii au nevoie de ei cu atât mai mult cu cât sunt păstorii sufletelor noastre şi fiecare dintre noi printr-o împărţire administrativă aparţine unei parohii. Fiecare pereche cununată are nevoie atât de consilierea naşilor cât şi a preotului, la fel se întâmpla cu fiecare copil botezat, cu fiecare creştin spovedit şi împărtăşit la sfârsitul perioadei de post sau la sfârşitul vieţii pământene. Familiile devastate în urma unui deces au nevoie de consiliere spirituală şi în mod frecvent de sprijin material. Dacă preoţii ar consilia toate aceste persoane bătând la uşile acestora aşa cum se spune că umblau pe vremuri Dumnezeu şi Sf. Petru pe la casele oamenilor, aceştia ar fi salvaţi şi nu ar mai exista atâtea divorţuri, crime, dispute şi sinucideri…iar toţi oamenii ar avea parte de înmormântări crestineşti fără a pierde acest drept înainte de a le fi cunoscută durerea.
    Marcela BARBU


    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here