Omul care n-avea intentia sa aduca ploaia, dar voia „sa salveze vieti”!

0
48
Raspandeste cu incredere
  • 59
  •  
  •  
  • 8
  •  
  •  
  •  
  •  
    67
    Shares

Sondajul nostru

Thomas CSINTA

Cu certitudine, ca urmare a atacurilor teroriste de natura islamista  comise pe 12 mai 2018 la Paris (în cartierul Operei) de catre franco–cecenul Khamzat Azimov,  acesta din urma a reusit sa scrie o noua pagina în istoria sângeroasa a terorismului islamist contemporan – lumpenterorismul  (de la lumpenproletarul lui Marx), dar în nici un caz, nu va ajunge nici la Allah si nici la cele 72 de virgine, de ceea ce, de altfel, s-ar fi si îndoit. Si atunci, sa mori pentru ceea ce nu te face sa traiesti, o cauza pierduta, aceasta nu are absolut nimic de-a face nici cu drepturile omului si nici cu lupta acestuia contra nedreptatii, chiar daca… Allahu Akbar! (Domnul este cel mai mare/ „autoritatea” suprema pe Pamânt)

 PREAMBUL

Din pacate, atacul terorist islamist comis de catre Redouane Lakdim pe 23 martie 2018 (a se vedea pentru detalii articolul autorului: Jocul de-a Carcassonne), este urmat, de un alt atac de acest gen, pe 12 mai 2018, la Paris, (la intersectia strazilor Monsigny si Saint-Augustin ale arondismentului 2, în proximitatea Operei  Garnier (din cartierul turistic Opera–La Bourse, reputat pentru barurile, restaurantele sau teatrele sale) în jurul orei 21h00, cu o arma alba (cutit de bucatarie), din fericire, mai putin sângeros, revendicat într-un comunicat „oficial” (cca 2h30 mai târziu), tot de catre Statul Islamic, prin intermediul agentiei sale de presa (stiri) Amaq (ca de altfel si atacul terorist din Agglo Carcassonne), în care într-o imagine video, acesta exprimându-se în limba franceza jura credinta lui Ibrahim Awad Ibrahim Ali al-Badri (Abou Bakr al-Baghdadi al-Husseini al-Quraychi/n.1971, jihadist irakian, „calif” al Statului Islamic din 29 iunie 2014, de când acesta este declarat „califat”).

APROFUNDAREA DOSARULUI

„Adept” al ideologiei jihadist–salafiste, teroristul islamist, este (era) un franco-rus Khamzat Azimov (n.1997, originar din Cecenia–republica musulmana rusa din Caucazul de Nord, facând parte din Federatia Rusa – creata pe 10 decembrie 1992, naturalizat francez în 2010) fara cazier judiciar dar înregistrat din vara anului 2016 în fisierul  S[1]–„Siguranta Statului” (în care sunt înregistrati cca 876 de posibili teroristi islamisti si fisierul SPRT–„Al Semnalmentelor pentru Prevenirea Radicalizarii cu Caracter Terorist” (Signalements pour la Prévention et la Radicalisation à caractère Terroriste/creat printr-un decret  pe 5 martie 2015, în care sunt înregistrate, astazi, cca 16.250 de persoane banuite ca ar putea fi simpatizante ale islamismului radical). Audiat în 2017 de catre brigada criminala al  SDAT (Subdirectia Antiterorista a Directiei Centrale a Politiei Judiciare – DCPJ[2]) în legatura cu posibila sa radicalizare,  Khamzat Azimov  era rezident (îmreuna cu parintii sai si cu sora sa în vârsta de 7 ani) într-un hotel social din strada Pajol al arondismentului 18 (si el, oarecum, un cartier „social”).

Conform declaratiei martorilor (prezenti la fata locului), dupa celebrul strigat islamist terorist „Allahu Akbar” (de 2 ori),  Azimov îl ucide cu sânge rece (cu 10 lovituri de cutit) pe Ronan Gosnet (în vârsa de 29, originar din Le Mans–Departamentul Sarthe, regiunea administrativa  Pays de la Lore, stabilit în cartierul Gobelins al arondismentului parizian n°13). Acesta este cea de-a 246-a victima în Franta a atacurilor teroriste de natura confesionala începând din 2015 (cu atacul terorist islamist comis de catre fratii Kouachi Saïd si Chérif, la sediul saptamânalului satiric Charlie Hebdo).

Dupa comiterea actului sau criminal, Azimov nu se lasa si raneste alti 4 cetateni (2, foarte grav/o femeie si un barbat cu vârstele de 54, respectiv, de 34 de ani – fara ca pronosticul vital al acestora sa fie angajat si 2, usor/o femeie în vârsta de 26 de ani si un barbat în varsta de 31 de ani) internati de urgenta la Spitalul European „Georges Pompidou” din arondismentul n°15 (fondat în 2001, un spital supradimensionat, doatat cu aparatura ultramoderna de ultima generatie, cu cca 1.160 de paturi) dupa care este ucis si el la rândul sau de catre o patrula a fortelor de ordine (de securitate), compusa din 3 agenti (Police secours), catre care se dirija pe strada Monsigny, în timp ce striga: „tire, tire, je vais te planter” (trage, trage, am sa te ucid).

Mentionez aici faptul, ca înainte de a fi ucis atacatorul ar fi fost supus si unor socuri electrice provenind de la un pistol TaserX26 (cu camera video încorporata), al unuia dintre agenti. (A se vedea si articolul autorului:  Stiinta si tehnologia în slujba adversarului – Politia Capitalei). Din pacate, acesta, esuând în anihilarea atacatorului (probabil pentru ca nu i-a functionat pisolul!), un alt agent al patrulei deschide focul asupa lui cu arma sa administrativa din dotare (un SIG-Sauer SP 2022, calibru 9mm Luger) si îl raneste mortal pe acesta în regiunea inimii, la n° 8 pe str. Monsigny.

Conform procurorului Republicii de Paris, François Molins, ancheta este încredintata brigazii criminale SDAT (Subdirectia Antiterorista a DCPJ[2] Paris), respectiv, a DGSI[3].

Conform informatiilor pe care le detin din surse apropiate dosarului, Khamzat Azimov si parintii sai sunt refugiati politici ceceni în Franta, cu ocazia conflictului armat din perioada 26 august 1999 – 6 februarie 2000, în care vor fi implicati, pe de o parte, Armata Rusa, iar pe de alta parte, independentistii (separatistii) ceceni (terminat cu cucerirea capitala Cecene, Groznîi, de catre rusi), în  timpul celui de-al 2- lea Razboi (de independenta) al Ceceniei fata de Rusia (26 august 1999–16 aprilie 2009), dupa ce Primul Razboi de independenta (11 decembrie 1994–31 august 1996) s-a terminat cu victoria cecenilor. Dupa acest conflict armat, multi ceceni se vor refugia în Europa Occidenta, dintre care o mare parte în Franta, printre care si familia Azimov care va obtine statutul de refugiat politic în 2004 (conform Convention Relating to the Status of Refugees din 28 iulie 1951 de la Geneva). Poate si din acest motiv, astazi (conform unor surse fiabile, de încredere), cca 7,7% dintre mujahedinii–muhajiruni  francezi în Siria si în Irak ar fi de origine cecena. Ca urmare, în 2010, Khamzat Azimov, îmreuna cu mama sa, vor fi naturalizati francezi, adica obtin cetatenia franceza. Din contra, tatalui acestuia, separat de familie, cetatenia franceza îi este refuzata, probabil datorita unor elemente de natura socio – profesionale, incompatibile cu codul de nationalitate.

Mentionez aici faptul ca în timpul celui de-al 2-lea razboi de independenta ceceno-rus au loc o serie de actiuni de luare de ostatici din partea rebelior separatisti care vor face sute de victime. Printre acestea amintesc luarea de ostatici în 2002 la Tearul Dubrovka din Moscova (la cca  4km sud-est de Kremlin), unde cca 50 de separatisti ceceni (echipati) cu armament de razboi, vor sechestra între 23–26 octombrie,  850 de spectatori.

Ca urmare a esecului în negocieri, în timpul asaltului lansat asupra teatrului (pe 26 octombrie, între orele 05h30-6h30) de catre fortele speciale ruse (Spetsnaz–multiple grupe de interventie ale politiei, a ministerului de interne, a justitiei, respectiv, a FSB–Serviciul Federal de Securitate al Federatriei Ruse, principalul succesor al KGB si SVR–Serviciul de Informatii Externe a Federatiei Ruse, a armatei, etc.), cca 136 de persoane vor fi ucise (dintre care 9 straini) si cca 700 de persoane vor fi ranite. Conform unor documente oficiale (ruse), în timpul asaltului ar fi pierit, deasemenea, si 40 de teroristi ceceni.

Ulterior, CEDO (Curtea Europeana a Drepturilor Omului) considera ca în cadrul asediului teatrul Dubrovka, Rusia ar fi violat art.2 al Conventiei asupra dreptului la viata, iar cei 64 ostatici care au depus o plângere contra statului (pe 26 aprile 2003), trebuie sa fie indemnizati cu suma de 1,254Mil€ (conform unei decizii, notificate pe  din decembrie 2011), pentru daune morale. Spetsnaz ar fi utilizat în timpul asaltului un gaz cunoscut sub nulmele de Fentanilul (o substanță produsă pe cale sintetică din grupa analgezicelor opioide, folosit ca anestezic, narcotic și la tratamentul durerilor cronice), de cca 70-100 de ori mai puternic decât morfina, care ar fi ucis un numar important de ostatici.

Cel de-al 2-lea eveniment istoric, este marcat prin luarea de ostatici pe 1 septembrie 2004 la Scoala n°1 din Beslan (Osetia de Nord-Alania, republică autonomă din componența Federației Ruse, situată în zona Caucazului de Nord), a 1.043 de copii si adulti, si sechestrarea lor pâna pe 3 septembrie, de catre membri organizatiei teroriste cecene Riyad-us Saliheen (fondata în 1999), avându-l ca leader pe Shamil Salmanovich Basayev (1965 – 2006).

În timpul eliberarii acestora de catre unitatile de elita ale Spetsnaz si fortele de politie, oficial, în timpul fuziadei (schimb intens de focuri) dintre membri organizatiei teroriste si politistii fortelor de ordine, respectiv, militarii de la Spetsnaz, vor fi ucisi:  32 de teroristi-separatisti, 331 civili (dintre care 186 de copii), 11 militari ai fortelor speciale (Spetsnaz–care va avea si 30 de soldati raniti), respectiv, 8 politisti si 6 civili care au participat (direct) la eveniment.

Principalii responsabili ai acestui kidnapping ar fi fost Șamil Salmanovici Basaev (1965–2006, militant islamist cecen și lider al curentului separatist din Cecenia) si Magomet Yevloyev (Ali Musaevich Taziev, Akhmed Yevloev, Emir Magas/n.1974, fost leader of both the Ingushetia-based Ingush Jamaat as well as the military wing of the Caucasus Emirate) care pe 17 septembrie l-ar fi si revendicat într-o scrisoare publica pe internet. Din contra, leaderul separatist cecen Aslan (Khalid) Alievitch Maskhadov (1951–2005), presedintele Republicii Cecene Ichkeria (între 1997–2005) ar fi negat orice responsabilitate în aceste actiuni teroriste.

Conform Guvernului rus, la „coalitia” rebela care a comis atacul terorist, alaturi de ceceni ar fi participat si alte nationalitati: kazahi (popor din grupa popoarelor turcice, care numără în prezent 13 milioane de oameni si traieste în Kazahstan, în timp ce o mică parte alcătuiesc o minoritate aflată în Mongolia, care folosește ca limbă dialectul turcesc), arabai, tatari (grup de popoare de origine mongolo-turco-turanică dispersați pe arii întinse ale Asiei dar prezenți pe arii restrânse și în anumite regiuni ale Europei de est), uzbeci (popor turcic din Asia Centrală, majoritari în Uzbekistan – cca 83%, fiind de asemenea răspândiți și în țările vecine, precum Afganistan, fostele republici sovietice din Asia Centrală, precum și Rusia) si poate nu în ultimul rând, rusi.

Conform serviciilor de securitate ruse, cca 4.590 de rusi ar fi mujahedinimuhajiruni  în cadrul diferitelor grupari jihadiste în lume si majoritatea dintre acestia ar fi originari din republicile caucaze (în special din republicile musulmane Cecenia si Daghestan, unde miscarea rebela independentista s-a transformat progresiv în miscari islamiste radicale). Mai ales, dupa ce o parte a Emiratului Caucaz (entitate statală fictivă proclamată pe 31 octombrie 2007 de către primul Emir al acestuia, fostul președinte al Icikeriei Dokka Umarov – cu ramura sa militară, Frontul Caucazian – considerata  organizatie terorista islamista, succesoare parțială a Republicii Cecene Icikeria), la sârsitul lunii iunie 2015 a jurat credinta Statului Islamic (autoproclamându-se si el „califat”, pe 29 iunie 2014). Si totusi, combatantii islamisti ceceni ar fi activi, cu precadere, în Rusia, în Siria si foarte rar, în Lumea Occidentala.

Dintre atacurile teroriste comise de catre acestia în strainatate putem aminti atentatul de la Maratonul din Boston pe 13 aprilie 2013, comis de catre fratii americano-ceceni Djokhar si Tamerlan Tsarnaïev, în care 3 persoane vor fi ucise si 264 ranite [a se vedea pentru detalii articolul autorului:  Atacul terorist de la Boston. Jahar se razgandeste, doreste sa ramana in viata si face apel la sentinta de condamnare la moarte!; Maratonul însangerat de la Boston (Revista Politia Capitalei)], respectiv, atentatele–sinucigase (nerevendicate) de la Aeroportul din Istanbul–Atatürk (Turcia) perpetrate pe 28 iunie 2016 (în cea de-a 23-a zi a Ramadanului) de catre 3 kamikaze înarmarti cu pusti de asalt (semi)automatice AK-47 si centuri explozibile (un rus, un uzbek si un kirghiz, dintre care 2 au fost identificati: Rakim Bulgarov si Vadim Osmanov), în care 45 de persoane vor fi ucise (dintre care 23 de nationalitate turca–printre care si vamesul Umut Sakaroglusi aflat la postul de control, iar 20 de nationalitate straina – 2 persoane neidentificate) si 239 ranite. Cei 2 teroristi islamisti (dintre care cel de-al 2-lea venea de la Raqqa–pe atunci înca „sediul general” al Statului Islamic) s-ar fi stabilit cu o luna în urma la Istanbul în cartierul central cosmopolit Fatih (cca 0,5mil de locuitori), unul dintre cele 39 districte ale metropolei.

În zilele care vor urma atentatelor teroriste, câteva zeci de militanti ai Statului Islamic (Daesh) vor fi arestati de catre autoritatile politienesti turce, în special în marile metropole. Dintre acestia, 24 suspectati (15 de nationalitate straina), care ar fi avut legatura (directa sau indirecta) cu acestea au fost interpelati de catre politia din Istanbul, 9 în de catre politia din Izmir si 17 în de catre cea din Gaziantep (prefecturi ale provinciilor cu acelasi nume). Pâna la urma, în total 30 dintre ei (cetateni ai statelor Daghestan, Kirghizistan si Tadjikistan) vor fi inculpati de „apartenenta la o organizatie terorista” si vor fi trimisi în fata instantei judecatoresti din Istanbul. Conform serviciului turc de informatii, comanditarul atentatelor ar fi fost Ahmed Tchataev (Odnoroukyï/1980-2017), mort (kamikaze) pe 22 noiembrie în cadrul unei operatiuni antiteroriste lansat de catre fortele de ordine (politia) georgiena, într-un cartier din Tiblisi, prin declansarea centurii sale cu explozibil.

În sfârsit, pe 15 mai 2018 DGSI va face un val de interpelari în departamentele franceze cu cele mai ridicate „cote” de radicalizari: Grand Paris, Bas–Rhin (cu prfectura la Strasbourg), Gironde (cu prefectura la Bordeaux) si Haute Garonne (cu prefectura la Toulouse), care cu cele din regiunea Bruxelles Capitale, respectiv, cu cea din Provincia Barcelona, sunt cele mai importante focare ale islamismului radical si cele mai active în Europa Occidentala.

În concluzie, n-ar fi exclus ca în graful nebuloasei jihadiste franco-belgiene (un subgraf al celui european), în anumite „noduri” ale acestuia sa aparea si membri ai unor celule jihadiste catalane, cu alte cuvinte, cei care vor completa matricea lui adiacenta.

Daca acesta este (ar fi) un graf neorientat (simplu), atunci matricea va (ar) fi simetrica, și prin urmare, aceasta va avea o mulțime completă de valori proprii reale, respectiv, o bază ortogonală de vectori proprii, care vor genera „spectrul grafului”. Acesta va (ar) putea pune în evidenta „fratiile” de mujahedini ale Daesh în cadrul nebuloasei (galaxiei) jihadiste europene.

N-ar fi exclus nici faptul ca graful jihadist european sa fie unul bipartit, care sa fie compus, cel putin, din cel franco-belgian si din cel catalan. [A se vedea pentru detalii si articolul autotlui: Criza de identitate a Politiei Nationale Franceze! Asasinarea functionarilor de politie de la Magnanville. sau Criza de identitate a Politiei Nationale Franceze! Asasinarea functionarilor de politie de la Magnanville. Legatura dintre graful sociologic „orientat” al nebuloasei jihadiste franco-belgiene si manifestatiile nocturne ale sindicatelor franceze de Politie]  

Mentionez aici si faptul ca printre cei interpelati (si arestati) s-au aflat si 4 indivizi de origine cecena (pe care pentru pastrarea secretului de instructie nu-i putem nominaliza), 3 din Haute Garonne  (2 femei nascute în 1982 si în 1983 si un barbat nascut în 1989), respectiv, o femeie din Yvelines (nascuta în 1976), care sunt cercetati penal pentru infractiunile criminale de „asociere de raufacatori teroristi” si „finantare a terorismului”.

Mai mult, acestia ar putea sa aiba legatura (directa sau indirecta) si cu atacurile teroriste din Catalonia (din 17 si 18 august 2017, revendicate de catre Statul Islamic), perpetrate cu masini-capcana la Barcelona pe soseau embematica – La Rambla (o furgoneta Fiat Talento, cu 3 teroristi la bord) si la o distanta de cca 120 km în orasul balnear Cambrils din provincia Tarragona (o berlina Audi A3, cu 5 teroristi la bord), în care vor fi ucise 16 persoane (15 la Barcelona, 1 la Cambrils) si ranite 130 (dintre care 15 grav si foarte grav), reprezentând 35 de nationalitati diferite (Germania, Algeria, Argentina, Australia, Austria, Belgia, Maroc, Canada, China, Columbia, România, Venezuela, Cuba, Ecuator, Egipt, Spania, SUA, Filipine, Franta, Marea Britanie, Olanda, Taiwan, Honduras, Ungaria, Irlanda, Italia, Kuweit, Macedoina, Mauritania, Pakistan, Perou, Republica Dominicana si Turcia).

 Presupusii teroristi (membri unei celule teroriste catalane din Barcelona compusa din cca 12 oameni) care ar fi participat la evenimente sunt (de origine maocana, din regiunea Ripoll): Said Said Aalla (în vârsta de 19 ani), Moussa Oukabir (în vârsta de 17 ani, fratele lui Driss Oukabir – în vârsta de 28 de ani, fost condamnat în 2012 pentru abuzuri sexuale si încarcerat la închisoarea Figueres–ale carui documente de identitate sunt gasite în vehicul; presupusul sofer al berlinei Audi A3, al carui proprietar era Mohammed Said Aalla, în vârsta de 27 de ani, fratele lui Said si al lui Youssef Said Aalla, decedat în explozia într-un imobil din Alcanar pe 16 august–unde probail au fost prgatite centurile cu explozibil utilizate în atacurile teroriste din Catalonia), Mohamed Hichamy (în vârsta de 24 de ani) si fratele sau Omar Hichamy (în vârsta de 17 ani), Houssaine Abouyaaqoub (în vârsta de 17 ani) si fratele sau Younès Abouyaaqoub (în vârsta de 22 de ani, presupusul sofer al furgonetei Fiat Talento), care aveau 4 si 7 ani când îmreuna cu tatal lor se stabilesc în Spania la Ripoll.

Dintre acestia, 4 tereoristi (Houssaine Abouyyaqoub, Saïd Aalla, respectiv, fratii Omar si Mohamed Hichamy, toti domiciliati la Ripoll) ar fi fost ucisi la Cambrils, de catre Policía de la Generalidad (Los Mossos/Mozos de Escuadra–Politia provinciei autonome din Catalonia), dupa ce un vehiculul al acesteia va percuta pe cel al teroristilor (un Audi A3, cu 5 persoane la bord), care va genera o fuziada (schimb intens de focuri de arma) dintre politisti si teroristi. Arestat dar ranit grav, Moussa Oukabir, moare cu câteva ore mai târziu în arestul politiei.

Din contra, cel de–al 6 membru al comandoului (purtând o centura de explozibil), Younès Abouyaaqoub (al carui card de credit ar fi servit pentru închirierea a 3 vehicule si  care ar fi ucis la volanul fugonetei 13 persoane pe Rambla la Barcelona) reuseste sa dispara fara urme (nevatamat) de la locul fuziadei, însa acesta este ucis în dupa masa zilei de 21 august 2017 de catre politistii spanioli la Subirats (la cca 50km distanta de Barcelona, în Provincia Barcelona, una dintre cele 4 provincii administrative ale Comunitatii Autonome Catalonia), dupa ce în urma difuzarii mandatului european de arestare al acestuia, prezenta lui în comuna a fost semnalata de catre un locuitor.

Între timp sunt identificati si ceilalti posibili membri ai celulei teroriste. Primul suspectat este Driss Oukabir (cu actele caruia a fost închiriat furgonul Fiat Talento), dar acesta sustinea ca fratele sau,  Moussa Oukabir (minor) i-ar fi furat actele si ca el n-ar absolut nimic de-a face cu atacul terorist de la Barcelona, pentru ca atunci când evenimentul a avut loc el ar fi fost la Ripoll. De altfel, acesta (care figura în evidenta politiei, dupa condamnarea si încarcerarea lui pentru viol) s-ar fi prezentat de „buna voie” la Comisariatul central politie pentru a-l denunta pe fratele sau minor (Moussa), pentru „furt de documente de identitate”.

Din declaratiile acestuia, politistii îl vor identifica pe Abdelbaki Es Satty (n.1973, de profesie electromecanic), sosit în Spania 2002 si rezident din 2015 la Ripoll, un spaniol de origine marocana, devenit imam (la Moscheea din starda Progres), care ar fi jucat un rol important în radicalizarea mai multor tineri din regiune si ar fi fost cel care ar fi pus la punct logistica perpetrarii celor 2 atacuri teroriste islamiste. Concluziile ar fi fost trase dupa perchezitionarea apartamentului acestuia la Ripoll.

Din contra (conform sefului Politiei din Catalonia, Josep Lluis Trapero), acesta n-ar fi fost cunoscut autoritatilor politienesti pentru apartenenta sa la islamismul radical, dar pentru delicte de drept comun, între 2010–2014 fiind încarcerat la închisoarea Castellon (Provincia Valence) pentru transportul a 12 kg de hasis de la Algeciras (provincia Cádiz, Comunitatea Autonoma Andaluzia) la Ceuta (enclava spaniola, îmreuna cu Melilla în Maroc – a se vedea pentru detalii si articolul autorului: Masacru la frontiera UE!).

În timpul încarcerarii sale, acesta ar fi fost în contact cu teroristul marocan  Rachid Aglif („El Conejo”–Iepurele /n.1979) condamnat pe 31 octombrie 2007 la 18 ani de recluziune criminala pentru implicarea sa în atentatele teroriste (islamiste) pe 11 martie 2004 de la Madrid din Gara Atocha (cel mai sangeros atac terorist în Spania – exact cu  911 zile si 19 ore dupa cele comise în SUA, pe 11 septembrie 2001), în care îsi vor pierde viata 191 de persoane si vor fi ranite, alte 1.858), în cadrul mai multor explozii sincronizate, provocate de catre islamistii jihadisti marocani apartinand gruparii teroriste Al Qaeda/filiera AQMI  [atribuit la inceput, organizatiei separatiste baste ETA, a se vedea pentru detalii si derularea evenimentelor articolele autorului: 2. Terorismul nu are religie (Partea II)! Terorismul independentist (separatist, autonomist) in Lumea Occidentala, respectiv, “Allah(o)u Akbar” (اللأكبر). Partea VII. Comentariul Autorului. Lumpenterorismul. Terorismul modern, contemporan], iar ulterior, dupa liberarea lui când se stabileste la Vilanova i la Geltrú (pe litoralul catalan, Provincia Barcelona), acesta ar fi locuit împreuna cu Mohamed Mrabet Fashi (condamnat si el la 7 ani de închisoare pentru implicarea în atacurile teroriste de la Madrid).

În sfârsit, conform sefului politiei din Catalonia, Abdelbaki Es Satty, ar fi murit în explozia unui imobil din Alcanar în seara zilei de 16 august (alaturi de Youssef Said Aalla, fratele lui Said Said Aalla), confirmat si de catre Mohamed Houli Chemlal (în vârsa de 21 de ani) ranit si el în timpul exploziei, arestat de catre politistii catalani. Conform autoritatilor de ancheta, cei 3 ar fi preparat centuri cu explozibil si bombe artizanale, care urma a fi utilizate  într-o serie de atacuri teroriste în Spania si Franta.

Cu ocazia perchezitiei facute, sub darâmaturi ar fi fost descoperite 120 de bombe de fabricatie artizanala dar si o cantitate importanta de TATP (triacetone triperoxide/tricyclicacetonperoxide, adica triperoxid de triacetonă – peroxid  de acetona, un exploziv primar, foarte instabil, care se prezinta sub forma de pudra alba cristalina cu miros de amoniac si de oligomeri C6H12O4diperoxid de acetona, C9H18O6–triperoxide de acetona, respectv, C12H24O8teraperoxide de acetona  si care poate exploda cu cca 75–80 % din forţa TNT/Trinitrotoluen), descoperit în 1895 de catre chimistul german Richard Wolffenstein (1864–1926).

Alaturi de Houli Chemlal au fost arestati si alti 2 presupusi membri ai celulei teroriste de la Ripoll: Mohammed Saïd Aalla (în vârsta de 27 ani, fratele lui Said Said Aalla, ucis la Cambrils, respectiv, al lui Youssef Said Aalla, ucis în explozia imobilului din Alcanar) si Salh El Karib (în vârsta de 34 ans), cu care, cel putin aparent, celula ar fi „completa”, cu atât mai mult ca percehezitionarea a altor 8 locuinte la Ripoll (în cele 48h00 care au urmat atacurilor teroriste) n-ar fi adus „elemente noi” anchetei. 

Arestarile din departamentele Bas–Rhin (regiunea Strasbourg) si Yvelines (regiunea pariziana) sun urmate de cele din regiunea Occitanie (cu prefectura la Toulouse), unde în cadrul unei informatii judiciare deschise pe 31 ianuarie 2018 pentru „asociere de raufacatori teroristi criminali” au loc 3 interpelari pe 20 februarie 2018, în legatura cu Driss Oubakir: 1 la Pont-Saint-Esprit (regiunea urbana Nîmes, prefectura Departamentului Gard) si alte 2 la Albi (prefectura Departamentului Tarn), dintre care una se finalizeaza cu inculparea (si încarcerarea) unuia dintre arestati (tânarul în vârsta de 26 de ani).

Nu pot sa nu amintesc aici faptul ca în cadrul celulei teroriste de la Ripoll, ar fi existat 4 „fratii”: Said Aalla (Said, Youssef si Mohammed), Oukabir (Moussa si Driss), Abouyaaqoub (Houssaine si Younès), respectiv, Hichamy (Mohamed si Omar), ceea ma duce cu gândul la participarea si a altor „fratii” la atacuri teroriste islamiste din acest secol (mileniu):  Al-Ghamdi (Ahmed si Hamza), Al-Hamzi (Nawaf si Salem), respectiv,  Al-Shehri (Mohnad, Waleed si Wail) la cele din SUA (pe 11 septembrie 2001), Tsarnaev (Djokhar si Tamerlan) la cele de la Maratonul de la Boston (pe 15 aprilie 2013), Abdeslam (Salah si Brahim) la cele de la Paris (pe 13 noiembrie 2015) sau El-Bakraoui (Ibrahim si Khalid) la cele de la Bruxelles (pe 22 martie 2016).

În sfârsit, conform unor documente oficiale (Tink Tank Real Instituto Elcano), dupa atacul terorist islamist perpetrat în Touloese Métropole (în zilele de 11, 11, 19 martie 2012) de catre Mohammed Merah  („precursorului” terorismului modern, contemporan– lumpenterorismul), pâna la începutul anului trecut cca 33% dintre persoanele condamnate pentru activitati legate de Daesh s-ar fi radicalizat în Provincia Barcelona si cca 44% în Ceuta (enclava spaniola în nordul Marocului). Dintre acestia, cca 30% ar fi fost originari din Catalonia si cca 22% din Ceuta, ceea ce face din Barcelona o placa turnanta a jihadismului european contemporan, asemenea metropolelor Toulouse, Strasbourg si Bruxelles.   

Revenind acum la atacul terorist islamist din proximitatea Operei de la Paris, dupa sosirea în Franta, familia Azimov se stabileste la Nisa, dar în scurt timp se va muta în cartierul Elsau din Strasbourg (Prefectura departamentului Bas–Rhin si a regiunii administratve Grand–Est, rezultata prin fuziunea regiunilor Alsacia, Lorena si Champagne–Ardenne), unde Khamzat va urma si studiile preuniversitare (secundare), obtinând în 2016 la Liceul Marie-Curie (în cartierul Esplanade) o diploma de bacalaureat general de tip ES („Economic si Social”, a 2-a ca reputatie/importanta, dupa cel de tip S – „Stiintific”, înainte de cel de-al 3-lea tip L–„Literar”, a se vedea pentru detalii si articolul: Le schéma de l’Enseignement secondaire en France). Peste putin timp, Khamzat Azimov, se va muta cu toata familia într-o locuinta sociala (hotel social, aflat în „custodia” Peimariei) al arondismentului „popular”  parizian n°18, pe strada Pajol.

Interesant este faptul ca dupa bacalaureat, acesta (care în fata colegilor sai de clasa îsi idolatriza sora, înscrisa atunci în scoala primara!) ar fi vrut sa urmeze (teoretic) medicina sau o scoala superioara de infirmieri (practic, cu sanse putine, pentru ca filera medicala necesita bac de tip S!), nu pentru ca sa ucide oameni, dar pentru „ ca sa salveze vieti”!

Într-un asemenea context, conform declaratiei lui Ramzan Kadyrov (n.1976), seful Republicii Cecene (începând din 2 martie 2007), întreaga responsabilitate privind atacul terorist al lui Azimov revine Republicii Franceze, „tara în care teroristul a crescut, si-a facut studiile si în care a aderat la o ideologie politica”. Dupa cum mentiona (în comunicatul sau de „presa”): „sunt sigur ca daca acesta si-ar fi petrecut copilaria si adolescenta în Cecenia, soarta acestuia ar fi fost diferita”. Si într-adevar, din sursele pe care le detin de la Ministerul de Interne, refugiatii ceceni ar constitui cea de-a 2-a grupa de straini dupa magrebini (algerieni, marocani si tunisieni) înregistrati în Fisierul S (Siguranta Statului) al DGSI[3], dintre care majoritatea au crescut pe teritoriul national (francez).

În ceea ce priveste victima lui Azimov (persoana ucisa), Ronan Gosnet (în vârsta de 29 de ani, care a avut ghinionul de a se afla în calea atacatorului), este originar din Departamentul Sarthe si ar fi crescut într-o mica localitate (Connerré), aflata la cca 25Km la vest de Le Mans (prefectura departamentului). Licentiat al clubului local de handbal, acesta a fost premiat în 2003 la CNRD (Concursul National al Rezistentei si al Deportatilor), creat oficial în 1961 de catre Lucien Paye (1907– 1972, Ministrul Educatiei Nationale în perioada 1961– 1962 si primul presedinte al Curtii de Conturi în perioada 1970–1972) la propunerea  CNCVR (Confederatia Nationala a Combatantilor Voluntari ai Rezistentei Franceze), FNDIRP (Federatia Nationala a Deportatilor), respectiv, a asociatiei „Le Réseau du Souvenir” (a lui Michel Riquet/1898 – 1993, preot catolic al Ordinului Iezuit, teolog si predicator). Începând din 2014, Gosnet („un tânar amabil, disponibil, generos, fiabil”) locuia la Paris si lucra în domeniul IT.   

În sfârsit, dupa putin timp de la identificarea lui Khamzat Azimov (gratie amprentelor sale digitale, în lipsa documentelor de identitate), locuinta acestuia este perchezitionata, iar parintii sai interpelati. Plasati în GAV (Garde à Vue–arest la sediul unitatii însarcinate cu ancheta), dupa 48 de ore de audieri (interogatoriu), cei 2 sunt pusi în libertate, pentru ca (cel putin aparent) n-ar fi avut nicio legatura cu atacurile teroriste pe care fiul lor le-a perpetrat (în cartierul Opera–La Bourse), pe 12 mai 2018.

Un al 3-lea interpelat (pe 14 mai, la Strasbourg) va fi franco – cecenul Abdoul Hakim Anaiev (n.1997 în Groznîi, musulman practicant dar „moderat”, fara cazier judiciar, naturalizat francez, împreuna cu mama sa, în 2010, ca si Azimov), înregistrat si el în Fisierul S, fost prieten (si camarad de scoala) de-al lui Azimov (la Strasbourg), care în momentul arestarii sale era în posesia a 7 telefoane mobile.

Cu ocazia perchezitiei facute la acesta (acasa), anchetorii gasesc o serie de documente „susceptibile” de a promova islamismul radical, jihadismul, etc. În plus, pe mesageria Whatsapp, a unuia dintre telefoanele mobiile sezizate (confiscate), acestia gasesc, printre altele, un mesaj cu  textul „te iubesc” si un cântec jihadist al Daesh, expediat surorii sale în jurul orei 19h15, în ziua comiterii atcaurilor teroriste de catre Azimov.

Cu fosta sa sotie Inès Hamza (o tânara din regiunea pariziana, radicalizata, în vârsta de 19 ani, interpelata si ea pe 17 mai), Anaiev, ar fi încercat sa plece (în timpul ultimului an de liceu – în 2016) si sa se stabileasca în Siria sau în Irak (poate, totusi, „prea mult” pentru un „musulman moderat” cum se considera!), din pacate, pentru el, fara sa reuseasca, ca de altfel nici Inès, care dupa ce ar fi încercat sa ajunga în Siria (pe cont propriu) în 2015, ar fi fost înregistrat si ea în Fisierul S.

French police secure a street after a man killed a passer-by in a knife attack in the heart of Paris and injured four others before being shot dead by police, according to French authorities in Paris, France, May 12, 2018. REUTERS/Lucien Libert

Foarte discret, ca de altfel si Azimov (cu care a fost coleg de clasa), dar contrar acestuia, care nu ar fi prezentat niciun fel de semne de radicalizare, Anaiev, conform anturajului sau (si în special, conform profesorilor si colegilor sai de clasa) ar fi fost un simpatizant al salafismului (miscare religioasa al islamului sunit, din punct de vedere istoric, de inspiratie liberala, care pledeaza pentru întoarcerea practicilor în vigoare din epoca profetului Mahomed si a discipolilor sai – cunoscuti ca strămoșii pioși ai islamuluisalaf) si ar fi sustinut ca Șaria (diferite norme și reguli doctrinare, sociale, culturale și relaționale în islam) ar fi un „lucru bun” pentru societatile occidentale.

Acesta (intrat sub incidenta serviciilor de informatii dupa casatoria sa religioasa cu Inès) lucra, totusi (pâna la interpelarea lui, pe 13 mai si inculparea lui pentru „apartenta la o asociere de raufacatori teroristi în vederea pregatirii de crime contra persoanelor”), începând din luna ianuarie a acestui an (cu un contract pe perioada determinata pâna în luna decembrie), într-un post fara responsabilitate) la receptie, la OFII (Oficiul Francez al Imigratiei si Integrarii, creat în martie 2009 prin fuziunea diferitelor agentii nationale însarcinate cu controlul imigratiei si a integrarii sociale, aflata din 16 noiembrie 2010 sub tutela ministerului de interne), conform directorului general al institutiei, Didier Leschi. În luna ianuarie, Azimov, ar fi participat la casatoria religioasa a lui Anaiev (cu o tânara care urma sa plece în Siria, interpelata si ea, însa lasata în libertate ca si Inès).

COMENTARIUL AUTORULUI

Conform unor documente oficiale la care am avut acces, în cele 12 atentate teroriste islamiste care au avut loc în Franta, începând din 2015 (cu atacul de la saptamânalul satiric Charlie Hebdo) în care au fost implicati (direct sau indirect) 22 de teroristi islamisti, numai Ahmed Hanachi (de nationalitate tunisiana, cel care a perpetrat atacul din Saint-Charles de la Marsilia pe 1 octombrie 2017, în care 2 tinere de nationalitate franceza si verisoare sunt ucise – Mauranne Harel, în vârsa de 21 de ani, studenta în anul 3 la facultatea de Medicina la Marsilia si Laura Paumier, în vârtsa de 21 de ani, studenta în anul 2 la Scoala de Infirmiere la Lyon, se vedea si articolul autorului: Jocul de-a Carcassonne), respectiv, cei 2 kamikaze de la Stade de France (Ammar Ramadan Mansour Mohamad al Sabaawi si Mohammad Al Mahmod) ar fi fost intr-o situatie de sedere ilegala pe teritoriul national (francez) înainte de comiterea actelor lor criminale. Alti 6 dintre acestia, erau de nationalitate straina, dar erau în posesia unor documente legale de sedere în Franta. Astazi, cca 19.876 de persoane ar fi înregistrate (în total, toate nationalitatile confundate, la un loc) în Fisierul SPRT, dintre care cca 11.893 ar fi inregistrate si în diferite diviziuni ale Fisierului S.

În încheiere, nu sunt convins de faptul ca uciderea lui Khamzat Azimov ar fi fost absolut necesara, cu atât mai mult cu cât nici faptul ca acesta ar fi fost „un soldat al Satului Islamic” ar fi, mai mult decât, îndoielnic!

Informatii neoficiale (dar fiabile) pe care le-am obtinut din anturajul lui sustin conjectura conform caruia, Azimov, ar fi fost manipulat în comiterea atacurilor sale (probabil de catre prietenul sau intim Hakim Anaiev sau prin intermediul acestuia, de catre o grupare cecena radicala), având în vedere „fragilitatea” sa psihica si psihologica, respectiv, „influentabilitatea”, remarcate de câtiva colegi (de scoala) de-ai lui. Pentru  ca, în ultimul timp (dupa ce probabil atacul a fost planificat), Azimov, ar fi cazut într-o depresie profunda, ca si cum s-ar fi îndoit de faptul ca actul pe care urmeaza sa-l comita ar fi în numele lui Allah si ca ar ajunge la acesta din urma, respectiv, la cele 72 de virgine. Cu alte cuvinte, pun serios la îndoiala faptul ca Azimov ar fi fost un radicalizat în adevaratul înteles al cuvântului, ca de altfel si de faptul ca acesta ar fi trebuit ucis de catre fortele de ordine. Din contra, cred ca „nefunctionarea” pistolului TaserX26 (cu socuri electrice), ca de altfel si faptul ca acesta ar fi purtat o centura de explozibil, ar fi fost pretexte pentru lichidarea lui.

Pentru ca desi pedeapsa capitala a fost abolita în Franta dupa „cucerirea” puterii politice de catre François Mitterrand (la alegerile prezidentiale din 1981, în functie pâna în 1995), când peste 2/3 dintre francezi erau înca favorabili mentinerii pedepsei cu moartea în Codul Penal Francez, în mentalitatea actuala al cetateanului de „rând”, cel putin în cazul actelor criminale de mare anvergura (inclusiv, ale celor  de terorism cu victime omenesti), legea Talionului este singura care îi pate aduce o alinare sufleteasca si razbunarea dorita. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: Pedeapsa Capitala!).

Pe de alta parte, este foarte probabil ca supravietuirea lui Azimov nu i-ar fi ajutat prea mult pe anchetatori (în investigatiile lor), pentru ca acesta din urma, era un singuratic  („lup solitar”), fara a fi adept (în realitate) al unei ideologii islamist– radicale, cu o instabilitate psihica importanta, usor de manipulat. Cu alte cuvinte, Azimov, a fost un terorist amator, „clasic”, care a scris (nemotivat) o pagina în istoria terorismului contemporan, ca si alti islamisti dsebusolati, fara repere sociale, precursori sau fondatori ai terorismului modern, contemporan – lumpenterorismul! 

___________________

[1]Fisierul S („Siguranta Statului”) este un fisier al persoanelor de supravegheat cu prioritate pentru ca ar putea aduce prejudicii sigurantei nationale.  Împărţit în 16 (sub)diviziuni de la S1 la S16 (în functie de „periculozitatea” pe care prezinta subiectul pentru securitatea Statului), în acest fisier ar fi fost înregistraţi în 2015 cca 850 de mujahidini (mujahedini)–muhajiruni reveniţi din Irak şi Siria dintre care cca 140, mentionati în (sub)diviziunea 14 (S14), ar fi fost  rezidenţi (încă) în Franţa. Pe atunci numarul total al persoanelor înregistrate în fisier era de cca 20.000, dintre care cca 15.000 ar fi apartinut unor mişcări islamiste (salafiste, integriste, jihadiste, etc.), susceptibile de a călători şi de a furniza asistenţă logistică militanţilor extremişti, radicalizaţi sau în fază de radicalizare, dintre care cca 11.000 (cazurile cele mai „sensibile”) ar fi „supravegheate”  în permanenta, prin intermediul unui program de sinergie realizat de catre functionarii (membri) DGSI[3] (Directia Generala a Securitatii Interne) si DGSE [4](Directia Generala a Securitatii Externe).

[2]DCPJ  (Direcţia Centrală a Poliţiei Judiciare, creată în 1907) este o Direcţia generală a Poliţiei Naţionale (PN) aparţinând Ministerului de Interne, echivalentul său în cadrul Jandarmeriei Naţionale fiind SDPJ (Subdirecţia Poliţiei Judiciare), avându-l ca director general începând din 1 ianuarie 2014 pe Comisarul de Poliţie Mireille Ballestrazzi (n.1954), fost preşedinte al Comitetului Executiv al Interpolului (între 2012 – 2016),  care succede lui Christian Lothion (în funcţie între 10 septembrie 2008 – 31   decembrie 2013). Cu un buget de 2,5Md€ şi un efectiv de cca 5.200 de oameni, DCPJ, din punct de vedere geografic, are competenţă pe întregul teritoriu francez, mai puţin, Métropole du Grand Paris creat pe 1 ianuarie 2016 (Paris – Departamentele din „Coroana Mică”: Hauts-de-Seine, Seine-Saint-Denis şi Val-de-Marne), care se află în subordinea PP (Prefecturii de Poliţie – Direcţia Poliţiei Judiciare) Paris. Conform ordonanţei din 5 august 2009, DCPJ în cadrul a 4 subdirecţii: SLCOD (Subdirecţia Luptei contra Criminalităţii Organizate şi a Delincvenţei), SDAT (Subdirecţia Antiterorism), SDPTS (Subdirecţia Poliţiei Tehnice şi Ştiinţifice), DRES (Direcţia Resurselor, a Evaluării şi a Strategiei), are ca obiective: lupta în interesul persoanelor şi bunurilor acestora; contra dispariţiei şi sechestrării de persoane (kidnapping); reprimarea traficului de arme, al traficului de explozive (explozibile) şi al traficulului de materiale sensibile; arestarea persoanelor căutate sau aflate în cavală (în fugă de autorităţile judiciare); lupta contra escrocheriilor internaţionale; contra proxenetismului; contra traficului de bunuri culturale; contra traficului de vehicule furate şi de documente administrative; contra traficul de stupefiante; contra spălării banilor; contra infracţiunilor economice (în domeniul afacerilor); contra falsificării banilor şi contrafacerilor; Contra cibercriminalităţii şi contra fraudelor cardurilor bancare. DCPJ dispune de 12 direcţii teritoriale (regionale): DRPJ Paris (Direcţia Regională a Poliţiei Judiciare Paris) în cadrul PP (Prefectura de Poliţie) Métropole du Grand Paris (Paris – regiunea pariziană „Coroana Mică”: Hauts de Seine, Seine Saint Denis, Val de Marne); DRPJ Versailles (regiunea pariziană, „Coroana Mare”: Val d’Oise, Essonne, Seine et Marne, Yvelines); DRPJ Ajactio – Bastia (Corsica), precum şi DIPJ (Direcţia Interregională a Poliţiei Judiciare): DIPJ Lyon – Clermont Ferrand; DIPJ Marsilia – Montpellier; DIPJ Lille; DIJP Bordeaux –Toulouse; DIJP Strasbourg; DIJP Rennes–Nantes; DIJP Orléans – Limoges; DIJP Dijon; DIJP Antilele franceze – Guyana franceză.

[3]DCRI/DGSI (Direcţia Centrală a Informaţiilor Interne) a fost creată pe 1 iullie 2008, prin fuziunea dintre DCRG (Direcţia Centrală a Informaţiilor Generale) şi DST (Direcţia de Supraveghere al Teritoriului), având ca obiective „protejarea intereslor fundamentale ale naţiunii” (lupta antiteroristă, contraspionajul, protecţia intereselor economice, detectarea ameninţărilor extremiste de stânga şi de dreapta, separatiste/independentiste, sectare, confesionale, în special, cele islamiste/începând cu acest deceniu, etc.). Dispunând de un efectiv de 3.680 de funcţionari (din care 2.500 poliţişti activi şi 140 de comisari) şi un buget de peste 200M€, ea se află în subordinea Ministerului de Interne şi l-a avut ca director pe Bernard Squarcini (n.1955, numit pe 2 iulie 2008 de către Preşedintele Franţei Nicolas Sarkozy, Director al DCRI după fuziunea dintre DCRG şi DST, care l-a numit pe 27 iunie 2007 şi ca Director al DST, inlocuibdu-l pe Pierre de Bousquet de Florian/n.1954, în funcţie din 2002, numit pe 7 iunie 2017 de către Preşedintele Franţei Emmanuel Macron, Directorul Centrului Antiterorism).
Pe 30 aprilie 2014, această devine DGSI (Direcţia Generală a Securităţii Interne) şi începând cu 22 iunie 2017, îl are ca Director general pe Laurent Nuñez (n.1964, Prefect de Poliţie) [Vezi pentru detalii:
EDVIGE si CRISTINA, fişierele ostile ale Direcţiei Generale a Securităţii Interne (DGSI)].

[4]DGSE (Direcţia Generală a Securităţii Extene), membră a CFR (Comunitatea Franceză de Informaţii), înlocuieşte SDECE (Serviciul de Documentare Externă şi de Contraspionaj creat pe 28 decembrie 1945), prin decretul din 2 aprilie 1982. Aflată sub tutela Ministerului Apărării Naţionale Franceze (în temeiul art. D. 3126-2 din Codul Apărării), ea este serviciul de informaţii externe al Republicii Franceze. Avându-l ca director pe Bernard Émié (n.1958) din 22 iunie 2017 şi fiind sub responsabilitatea Ministrului Armatelor (fostul Minister al Apărării) Florence Parly (n.1963) din 21 iunie 2017, cu un buget anual de cca 650 M€, DGSE dispune de cca 5.200 de angajaţi/salariaţi-funcţionari (dintre care: 1.259 de categoria A, 855 de categori B, 1.308 de categorie C, 558 ofiţeri, 750 subofiţeri şi 17 militari de rang înalt) şi are ca obiectev căutarea şi exploatarea informaţiilor privind securitatea Republicii Franceze, ca de altfel şi detectarea, respectiv, anihilarea activităţilor de spionaj în afară teritoriului naţional contra intereselor franceze. DGSE are în componenţă următoarele 6 servicii: 1. Direcţia generală; 2. Direcţia administrativă; 3. Direcţia Operaţiunilor (printre care şi Serviciul de Acţiune, însărcinată cu operaţiunile clandestine); 4. Direcţia de Informaţii; 5. Direcţia Strategiei; 6. Direcţia Tehnică (care cercetează şi exploatează informaţiile de origine tehnică). DGSE (ale cărei misiuni sunt definite prin art. D 3126-1 până la D 3126-4 din Codul Apărării Naţionale), în afară de agenţii titulari dispune şi de o reţea de „corespondenţi benevoli” („onorabili corespondenţi”), iar până în 2014, efectivul lui va creşte cu 690 de angajaţi pentru a atinge 4.375 de angajaţi (în afară Direcţiei Operaţiunilor). Conform unuia dintre foştii directori al DCSE, bugetul său ar fi repatizat astfel: 25% (1/4) informaţii militate, 25% (1/4) informaţii economice şi 50% (1/2) informaţii diplomatice. Conform art. D. 3126-1 şi D. 3126-4 din Codul Apărării, misiunile (activităţile) DGSE sunt următoarele: Furnizare de informaţii (informaţie umană: „onorabili corespondenţi”; informaţii de origine electromagnetică; interpretarea imaginilor satelit: Satelit Spot, Satelit Helios); Sprijin informaţiei umane; Operaţiuni clandestine. Contraspionajul pe teritoriul fancez aparţine DGSI (fost DCRI până în 2014) aflată sub tutela Ministerului de Interne. Printre operaţiunile remarcabile ale DGSE menţionăm: Exploatarea reţelei „Nicobar” care a permis Franţei să vândă 43 de Mirage 2000 Indiei şi să cunoască compoziţia blindatelor tancurilor sovietice T-72; Pe 10 iulie 1985 în Dosarul Rainbow Warrior, Operaţiunea „Satanic”, o echipă DGSE a exploatat în Portul Auckland din Noua Zeelandă, vasul „Rainbow Warrior” al Organizaţiei „Greenpeace”, care a făcut o victimă, pe fotograful olandez de origine portugheză Fernando Pereira; În anii 80 DGSE (până pe  2 aprilie 1982  SDECE – Serviciul de documentatre Externă şi Contraspionaj) este prezent în siopnajul economic şi împreună cu FBI a identificat o serie de agenţi infiltraţi în companiile americane: IBM, Texas Instruments, Croning Glass Works, etc.; În 2004, a contribuit la eliberarea jurnaliştilor francezi Christian Chesnot şi Georges Malbrunot, iar pe 12 iunie 2005 o eliberează pe celebra jurnalistă Flaurence Aubenas reţinută ostatec în Irak. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului:  Rascumpararea din irakianul „Uncle Tom’s Cabin”!)

 

 

 

SURA: Investigatie Jurnalistica

Omul care n-avea intentia sa aduca ploaia, dar voia „sa salveze vieti”!

 


Raspandeste cu incredere
  • 59
  •  
  •  
  • 8
  •  
  •  
  •  
  •  
    67
    Shares

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here