OPINII: AUTOR: MIRELA BOGHIU – CĂLĂTORIE LA LONDRA

    0
    52
    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    Sondajul nostru

    Conform opiniei dumneavoastra, care a fost cel mai bun presedinte postrevolutionar al Romaniei:

    View Results

    Loading ... Loading ...

    Calatorie la Londra

    Imi tot propun de ceva vreme sa scriu cateva randuri despre prima mea calatorie la Londra si doar lipsa de timp m-a impedicat o fac pana acum. Nu e nimic special in a calatori la Londra dar aceasta calatorie, m-a facut sa ma gandesc cum e sau cum nu e in tara mea, comparand cele doua realitati (de acasa si cea de aici). Imi zic ca diferentele pe care le-am sesizat merita efortul de a scrie despre ele. Cu probabilitate, in timp nu imi vor mai sari in ochi si nu le voi mai acorda atentia cuvenita. Nu sunt in aceasta noua realitate de foarte multa vreme si ceea ce e diferit aici fata de ceea ce stiu ca este in tara mea, imi apare inca evident.

    Prima mea calatorie la Londra a debutat cu o rezervare. E o regula generala aici; cand vrei sa calatoresti (ma refer intre orase), trebuie sa suni si sa faci rezervare sau sa intri online si sa iti rezervi loc. Daca optezi pentru varianta online, vei primi biletul pe e mail ul personal iar biletul (atentie!), trebuie printat. Mi s-a parut un lux pentru mine ca dupa cateva luni de sedere aici sa dispun de imprimanta personala, acasa. Exista insa alternative ieftine – poti printa la “library”, la biblioteca din orasul tau.

    Tinand cont de optiunile existentem am procedat si eu intocmai. Am sunat si am rezervat locul. M-a mirat cand am facut simularea online ca esti incurajat sa cumperi bilet dus-intors. Ai un pret mult mai bun decat daca ai cumpara doar dus (“single”). M-am gandit ca in Romania lucrurile nu stau asa. Am fost foarte multumita sa fac rezervare dus-intors, pretul a fost extrem de prietenos.

    In dimineata plecarii, dupa o identificare prealabila a locatiei, am asteptat autocarul companiei. A sosit asa cum era stabilit, la ora la care era specificat pe un panou mare in parcare.  Am fost doar cateva persoane, nu imbulzeala, nu sacose de rafie (m-am gandit cum ar fi la noi intr-o dimineata obisnuita calatorind la distanta, intre orase si cred ca am zambit in gandul meu o bucata buna de vreme).

    Cei de la companie au coborat la noi, pasagerii, cu notitele pregatite pentru a vedea cine e prezent … Mi-au parut foarte prietenosi, calmi, discreti. Le-am admirat uniformele (cu logo ul firmei), usor de reperat, professional!! Ne-au indicat directia in care avem locurile, pe rand, la fiecare; cei care eu facut rezervarea online, au prezentat biletul.

    Eu am spus doar numele si destinatia, m-au gasit in lista pasagerilor in cateva secunde si in alte zeci de secunde eram deja plecati. Odata ce toate persoanele din lista s-au prezentat la ora plecarii, autocarul s-a pus in miscare. Elegant, civilizat. Mi-a parut putin ciudat ca nimeni nu s-a manifestat galagios, asa cum eu sunt obisnuita din tara mea; sa vad oamenii imbulzindu-se sa prinda locuri bune, cat mai in fata; sa-si urce sacosele (cele de rafie mi-au ramas in memorie, nu cred ca le voi uita prea curand), sa aud copii plangand caci au fost treziti prea de dimineata sau din cine stie alt motiv. Lucrurile astea au lipsit cu desavarsire. Eu am urcat si am intrebat cand trebuie sa platesc caci rezervarea mea a fost doar telefonica. Mi s-a raspuns ca dupa un anume oras (locatie in care urma ca un numar mai mare de persoane sa urce in autocar). M-a multumit dar m-a si contrariat putin raspunsul. Am mers o bucata buna de timp si nimeni nu a venit sa colecteze banutii. M-am gandit cum ar fi la noi in Romania, cine ar avea incredere in pasagerul anonim, sa il lase in voie sa calatoreasca bucata buna din drum fara sa ii ia banii inainte de a-i permite accesul in autocar.

    Cei de la companie au vorbit la microfon atunci cand a fost cazul, sa ne anunte cand vom stationa, cat timp, orasele prin care trecem in periplul nostru etc. Am fost informati cu privire la centura de siguranta de fiecare data cand am plecat de pe loc (din ce am inteles, conform legii, esti obligat sa porti centura de siguranta). Ne-am conformat, caci asa ni s-a comunicat, ca asa cere legea si nu in ultimul rand pentru ca in caz de coliziune, centura ne poate salva viata.

    M-am bucurat sa am loc la fereastra, in autocarul supraetajat (in stil englezesc) iar locul meu a fost la fereastra pentru ca am dorit sa fie asa. Cand am facut rezervarea, cei de la companie, m-au intrebat unde prefer sa stau. Mi-a placut ca mi-au dat posibilitatea de a avea o optiune. I-am simtit prietenosi in abordare si cu acest amanunt (adunat la altele), m-au castigat.

    Abordarea centrata pe client in serviciile de transport oferite in Romania am vazut-o rar sau deloc in anumite cazuri. In Romania, am vazut din pacate multe exemple de cum sa nu livrezi servicii de transport (si nu numai).

    Trebuie sa precizez ca la un moment dat cei de la companie, au venit la fiecare dintre noi sa ne intrebe daca dorim sa comandam ceva (bauturi reci, calde, sandwich uri, alte tipuri de gustari, fructe, dulciuri etc.). S-a luat notite cu ceea ce a comandat fiecare si s-au servit pasagerilor in scurt timp. Nu a cerut nimeni banutii; s-a lasat un timp pentru ca fiecare sa se bucure de snack sau de cafeaua/ceaiul de dimineata si ulterior s-au colectat si banii. Mi-a placut acest aspect: nu au oferit sandwich cu o mana si au strans banii cu cealalta. Mi s-a parut o abordare corecta si civilizata. Cat despre preturile practicate, pot zice cu certitudine ca au fost de foarte bun simt. M-am gandit  cum ar fi la noi daca ar fi sa comanzi cate ceva in autocar, cum s-ar prinde momentul numai bun sa fii taxat dublu sau triplu … si cum ai fi astfel  tu, ca pasager, descurajat sa mai doresti sa comanzi ceva.

    Lucrul care m-a amuzat putin dar pe care l-am gasit foarte practic a fost ca la final (dupa un timp alocat degustarii/ servirii bauturilor), cei de la companie, au venit cu un saculet de gunoi pentru a colecta recipientele de cafea/ceai, servetelele folosite, ambalajele de orice tip. M-am gandit cum ar fi la noi …, cum ai pune in scaun toate aceste gunoaie in final si cum ar ramane acolo pentru o vreme … Putini dintre noi le-am pune in punguta personala si le-am arunca in cos la coborare. Totusi, in calatoria mea, nu a fost cazul sa folosesc punga de acasa pe care o pregatisem deja J. I-am felicitat in gand pe cei de la Berrys coaches (e numele companiei), pentru pragmatism si pentru abordarea avuta in livrarea serviciilor lor. Totusi ma gandesc ca aici, societatea, asa cum e cladita ea te indeamna sau te obliga chiar sa fii civilizat. Nu poti sa faci nota discordanta cu ceilalti; trebuie sa urmezi regulile majoritatii si nimic mai mult si asta facem, noi cei veniti in aceasta noua realitate.

    Un alt lucru care mi-a atras atentia a fost acela ca multe locuri au ramas libere in autocar. Nu a stat nimeni langa mine (locul de langa mine a ramas neocupat atat la dus cat si la intoarcere). In  spatele meu, am observat ca au fost alte doua locuri la fel de libere, la fel si in fata mea. Doar la intoarcere, in fata mea a stat cineva. Ca si grad de ocupare, cred ca a fost undeva, mediu. Cum ar fi la noi?? Nu ar pleca autocarul daca nu ar fi arhiplin. Cum am stat noi romanii, ani la randul (cand masina nu era un lucru la idemana oricui) calatorind in picioare, ingramaditi si totusi bucurosi intr-un anume fel ca in final, am prins loc, fara a mai conta in ce conditii. Cred ca asa ceva ar fi aici ceva de neimaginat. Au multe reguli privind conditiile de calatorie si siguranta in trafic. Conducatorul auto nu ar permite aici nimanui sa calatoreasca in picioare (aspect ce iese din orice discutie). M-am gandit din perspective de business care e situatia cheltuielilor companiei, cum reusesc sa le acopere, in conditiile in care gradul de ocupare al locurilor a fost mediu. Nu cunosc cu exactitate dar cert ca pretul combustibilului aici nu e exagerat ca in Romania, in decalaj cu castigul. Cu certitudine, pe langa trasnportul in sine pe care l-am platit fiecare dintre noi, produsele livrate in autocar sunt o sursa de castig.

    Nu cunosc daca firmele de transport au aici subventii pentru serviciile prestate (nu m-as mira pentru ca aici esti incurajat sa calatoresti, cu precadere in grup …).  Prestatorii de servicii din ceea ce am auzit, pot beneficia de subventii in anumite conditii.

    Trebuie sa precizez ca autocarul a dispus de o toaleta. Normal, avand in vedere ca s-au livrat bauturi si produse alimentare. Utilizarea sa s-a realizat sub monitorizarea personalului companiei (care, banuiesc ca a dorit sa se asigure ca este utilizata in mod corespunzator). Si asa a si fost.

    Am ajuns in Londra repede, prea repede parca, desi am calatorit patru ore … Un alt aspect care ajuta aici sa calatoresti rapid, este infrastructura. Nu am circulat mult prin orase iar pe autostrada am constatat ca erau patru benzi pe sensul de mers.

    Cei de la Berrys coaches nu au oprit in Londra decat in statia in care a trebuit, care e si capat de linie …, au stationat intr-un anume loc, destinat companiei (nu oriunde!!). Autocarul cu care am calatorit nu a ramas in oras sa ocupe vreo banda, a stationat departe de traficul cotidian, discret in locul alocat si atat. Am ajuns in conditii de confort la Londra, rapid as zice. Conducatorul auto ne-a informat asupra orei de intoarcere si ne-a rugat sa fim punctuali. Toti calatorii am primit intre timp si biletul pe care sa il prezentam la intoarcere precum si chitanta cu suma platita catre companie.

    Am revenit acasa cu cei de la Berrys in aceeasi zi (spre seara, destul de tarziu). Am reusit sa fiu punctuala, ba chiar am ajuns inainte de ora planificata pentru intoarcere, fara probleme. Am avut parte de aceleasi conditii de calatorie si a fost placut. Am calatorit civilizat, discret si am platit un pret mai mult modic. Cei de la Berrys probabil ca nu stiu dar au castigat un nou client. Sau poate ca stiu deja caci am facut azi o noua rezervare, cu aceeasi destinatie: Londra.

    Calatoria mea la Londra a fost un exercitiu de analiza, de comparatie a unor realitati diferite: a celei de aici si a celei de acasa, din tara mea. Sper ca intr-o buna zi, noi, toti romanii sa putem calatori in tara noastra, in aceleasi conditii si nu ma refer doar ca baza materiala ci si la modul de abordare a clientului si a nevoilor sale, la conceptul de servicii de transport. Sunt multe lucruri care pot fi invatate de aici si transferate/ adaptate in sistemul de transport de la noi. E nevoie de putina viziune, bunavointa si educatie (civica).

     

    Mirela BOGHIU


    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here