Ora de religie: Adevărul despre icoane şi despre noii idoli din viaţa noastră

    0
    54
    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    Sondajul nostru

    Din dorinta de a cunoaste intentia actuala a cititorilor nostri, privind participarea la vot si modul in care ati vota actualele partide parlamentare, va rugam sa raspundeti la urmatorul sondaj:

    View Results

    Loading ... Loading ...

    Mi-a venit ideea să scriu acest articol vorbind cu un prieten care se află în munții Pirinei. Glumind, i-am zis că nu mai sărut decât icoane, iar el mi-a zis că nu se închină la chip cioplit, căci el se roagă-n munți. Bine, i-am zis, „acesta este iconoclasm”, adică o interpretare literală a respectivei porunci dumnezeiești. I-am explicat, din puținul pe care-l știu, ce-nseamnă „chip cioplit” și ce înseamnă ce a nu te închina lemnului, ci sfinţeniei imaginate pe acel lemn. În primul rând, „chip cioplit” în acest context are semnificația de „idol”. Știm din clasa a 4-a că Moise, când a coborât de pe munte cu cele ce erau numite „Tablele Legii” i-a găsit pe oameni slăvind și petrecând în jurul unui  bou de aur. Se știe că în supărarea lui, Moise a sfărâmat tablele și idolul lor și pe urmă a urcat din nou pe munte și s-a rugat lui Dumnezeu să i le dea din nou. Aceste legi o includeau și pe aceasta, a 2-a, din mai multe motive. Unul dintre ele ar fi faptul că oamenii încă sufereau de acest păcat, al idolatriei și se închinau la diverse forme ale abundenței, cum era acest bou de aur și alte închipuiri politeiste. Însă „idoli” mai sunt numite orice obiecte ale fanatismului nostru, cărora le acordăm o atenție desăvârșită. Aceștia pot fi hrana, atunci când ne îmbuibăm. Pot fi țigările, cafeaua când le transformăm în ritual, în locul rugăciunii, alcoolul, drogurile, pe care le folosim pentru a ne simți bine, liberi sau iubiți, când simpla conștientizare a iubirii ce ne-o poartă Dumnezeu ne poate desăvârși, astfel eliberându-ne din orice nevoi. Timpul pe care îl alocăm încercând să ne procurăm toate acestea și energia consumată fac din ele obiecte al închinăciunii noastre. Cum vine asta, veți întreba? Pesemne că dacă am avea gândul și atenția în permanență orientate și îndreptate numai spre Dumnezeu și am petrece cu El mereu, în adâncul sufletului nostru, greu ne-ar fi să ne mai despărțim de El. Astfel, am limita orice consum la minimul necesar. Când ochii noștri ar fi plini de slava Lui Dumnezeu, s-ar întrista că îi forțăm să privească necontenit în van spre obținerea contaminată a celor multe și de prisos, de care sufletul nu are nevoie. Acești idoli pot fi și obiecte vestimentare, bijuterii sau smarturi de ultimă generaţie la care tânjim doar pentru că am văzut aşa ceva la vecin sau la coleg de serviciu. Chiar și munca noastră are potențialul de a ne deveni idol, chiar și persoana iubită, grupul de prieteni și deasemenea, orice iubim mai presus decât pe Dumnezeu. De multe ori nici nu ne dăm seama când se întâmplă această lăcomie pune stăpânire pe sufletul nostru. (Lidia Ilie)


    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here