PLANTE DE LEAC [continuare]

0
68
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Sondajul nostru

Din dorinta de a cunoaste intentia actuala a cititorilor nostri, privind participarea la vot si modul in care ati vota actualele partide parlamentare, va rugam sa raspundeti la urmatorul sondaj:

View Results

Loading ... Loading ...

PLANTE DE LEAC (continuare)

Angelica de pădure

Denumire știinţifică: Angelica sylvestris.

Denumiri populare: angelină, iarba îngerilor, anghelică – aceleași ca și pentru  Angelica archangelica.

Prezentare. Angelica de pădure este o erbacee de mari dimensiuni – poate atinge doi metri. Aparţine familiei umbeliferelor. Rizomul este puternic, gros. Frunzele, grupate câte două sau trei, au formă penat-sectată. Angelica de pădure este o plantă care înflorește târziu, în partea a doua a verii, prin iulie și august, florile fiind roze sau roșiatice. Mediul de viaţă al acestei plante se află în zone ceva mai umede, în preajma apelor curgătoare, în lunci, pe fâneţe, în păduri.

Pentru terapii medicinale se folosesc, cu precădere, rizomii (împreună cu rădăcinile), dar și seminţele. Se poate utiliza și planta întreagă. Preparatele care se obţin sunt aceleași ca și la Angelica archangelica, adică infuzie, tinctură, pulbere de rădăcină, vin tonic, cremă.

Substanţe active importante: ulei esenţial, cumarine, ostol, angelicină, imperatorină.

Întrebuinţări. Rizomii și rădăcinile de angelică de pădure au o acţiune stomahică notabilă, reglând activitatea tractului gastro-intestinal, revigorând această activitate. Angelica de pădure este recomandată, încă din vechime, ca remediu în bolile de rinichi. Preparatele obţinute din angelică de pădure sunt indicate, de asemenea, în anorexie (lipsă de poftă de mâncare), mai ales atunci când aceasta apare în contextul unor afecţiuni pe fond nervos. În acest caz, specialiștii recomandă utilizarea unui preparat de angelică de pădure sub formă de infuzie.

În general, angelica de pădure este considerată un revitalizant puternic, tratamentele cu extractele din această plantă trezind organismul la o nouă viaţă.

Angelica de pădure se întrebuinţează, prin tradiţie, și în medicina veterinară.

Anghinarea

Denumirea știinţifică: Cynara scolymus.

Prezentare. Anghinarea este o plantă perenă, cu frunze mari, spinoase-sticloase albicioase.

Aparţine familiei compozitelor. Datorită calităţilor sale, medicinale și nu numai, această specie de anghinare este cultivată. Poate atinge doi metri înălţime și are, de obicei, multe ramificaţii. Florile sunt mari, asemănătoare cu niște capitule, colorate în roșu-violaceu. Anghinarea provine din zona Mării Mediterane. Receptaculii florali și solzii cărnoși ai inflorescenţei sunt folosiţi în bucătărie, la gătit, fiind consideraţi legume, zarzavaturi. Pentru terapii se recoltează în primul rând florile, dar și limbul frunzelor. Preparatul principal care se obţine din anghinare este infuzia. Eficientă în tratamente este și tinctura de anghinare.

Substanţe active importante: cinarină, oxidaze, polifenoli, flavone, vitaminele A, B, C, mangan, fosfor, fier, lipide, zaharuri.

Întrebuinţări. Anghinarea se folosește în gastronomie, în terapii, dar poate fi întâlnită și ca plantă ornamentală. Naturiștii recomandă ca anghinarea să fie consumată crudă, fiind ușor digerabilă și având reale proprietăţi dietetice (este antitoxică, elimină surplusul de colesterol). Anghinarea ajută la buna funcţionare a bilei și a ficatului, reduce glicemia, reglează activitatea rinichilor, mărește pofta de mâncare, are acţiune antimicrobiană. Dă rezultate bune în tratamente privind nefritele, enteritele, hemoroizii, anghina pectorală, ateroscleroza, hepatitele cronice, cirozele hepatice, infecţiile intestinale, surmenajul.

Anghinarea din flora spontană (Scolymus hispanicus) ajunge până la un metru înălţime, are tulpină ramificată, frunze spinoase, flori galbene, rădăcină cărnoasă și aromată. Înflorește din iunie până în septembrie. Florile sunt recomandate în tratamentul insuficienţei hepatice, precum și în tratamentul eczemelor cronice. Au și efecte diuretice. Forma pentru tratament – ceaiul. Acţionând asupra organelor care se ocupă de chimia organismului, anghinarea este o plantă medicinală des utilizată, fiind și un bun detoxifiant. De altfel, anghinarea este o materie primă importantă pentru industria farmaceutică, compușii de anghinare fiind incluși în structura multor medicamente.

 

Arahidele

Denumire știinţifică: Arachis hypogaea.

Denumire populară: alune americane, alune de pământ.

Prezentare. Arahida este o erbacee anuală, originară din America de Sud. Este considerată ca fiind plantă leguminoasă. Aparţine familiei papilionaceelor. Înălţimea acestei plante nu trece de 35 cm. Florile au culoarea galbenă. Fructele, deși se formează în partea aeriană a plantei, se coc în pământ.

Substanţe active importante: grăsimi (în cantitate mare, aproape 50% din conţinutul alunei), protide (de asemenea în cantitate mare – până la 30%), numeroase săruri minerale, vitaminele A, B1, B2, F, tanin.

Întrebuinţări. Arahidele sunt deosebit de hrănitoare. Proprietăţile lor medicinale nu sunt foarte importante, dar merită luate în seamă. De pildă, consumul de arahide impulsionează activitatea ficatului și a bilei. A fost evidenţiată, de asemenea, contribuţia compușilor din arahide la combaterea îmbătrânirii ţesuturilor. Arahidele sunt un aliment utilizat frecvent și cu bune rezultate în situaţii de surmenaj intelectual, în oboseală fizică accentuată, în facilitarea tranzitului intestinal. Sunt cunoscute și ca un factor de calmare și reechilibrare a activităţii rinichiului. Uleiul de arahide este remarcat ca un agent activ de reducere a colesterolului, contribuind astfel la profilaxia unor maladii cardiovasculare. Naturiștii recomandă consumarea arahidelor în stare crudă, deoarece numai sub această formă calităţile lor nutritive, energetice și medicinale rămânând intacte.

 


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here