POLITICA STATULUI IN GENUNCHI SI UNCHIUL SAM

    94
    0
    DISTRIBUIȚI
    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    Politica statului în genunchi şi aerele de superioritate ale Unchiului Sam

    © Colaj: Vocea Rusiei

    Se zice ca în noaptea de Revelion preşedintele român Băsescu ar fi transmis un „mesaj către români” prin care le amintea că, vezi Doamne, au obligaţia de a contribui la „integrarea „Republicii Moldova în fruntariile patriei-mamă.

    Am spus „se zice” întrucât mesajul prezidenţial nu a venit către români pe canalele televiziunii publice, cum ar fi fost firesc, ci sub forma unui mesaj pe Facebook; aşadar,un asemenea „mesaj către ţară” este nul şi neavenit.

    Fireşte, pentru bunii cunoscători ai năravurilor prezidenţiale, scopul acestui mesaj a fost acela de a irita Rusia. Reacţia de răspuns a fost promptă, prin articolul publicat în Vocea Rusiei sub semnătura lui Valentin Mandrăşescu:

    http://romanian.ruvr.ru/2014_01_08/Germania-i-a-dat-o-palma-lui-Basescu-Urmeaza-Si-altele-3237/

    Cum era de aşteptat din partea unui profesionist ca Valentin, articolul a fost o cercetare amănunţită în scopul identificării cauzelor care l-au determinat pe Băsescu să lanseze acele declaraţii, ce au reuşit să irite – iată!  -şi Berlinul, care a reacţionat prin declaraţiile ambasadorului Mattias Meyer. Explicaţia că Băsescu (el însuşi un conflictual pur-sânge) ar dori să provoace un focar de conflict în regiune, spre a fi în folosul radicalilor americani, este cât se poate de plauzibilă. Iar zelul cu care Băsescu a trecut la treabă este generat de faptul că de la „Înalta Poartă” de la Washington a fost anunţată vizita unei echipe de „ceauşi împărăteşti” condusă de Victoria Nuland. S-a anunţat că această delegaţie va zăbovi în România două zile, adică Bucureştiul va fi cea mai lungă escală a acestei delegaţii pe tot parcursul său european. De ce acest interes pentru Bucureşti?

    Oficial, partea americană a afirmat că delegaţia va discuta cu reprezentanţii români despre „instituţiile statului de drept”, şi despre independenţa justiţiei; mă rog, acelaşi bla-bla ce ni se repetă până la exasperare. Însă pentru oamenii învăţaţi să judece în profunzime, este clar că această delegaţie a venit pentru probleme mult mai grele, ce ţin de domeniile economic şi geopolitic. Fireşte, nu în ultimul rând pentru „instituţiile statului de drept”, pentru că acestea vor fi în timp noile organe represive şi de control strict cu scopul ca toată suflarea româneasca, „de la vlădică până la opincă”, să meargă neabătut şi necondiţionat către „viitorul de aur al poporului sub mantia cu dungi şi stele a marelui licurici”.

    Iar care vor fi problemele grele, urmează să aflăm după încheierea vizitei. Până atunci, câteva supoziţii: explorările Chevron întâmpină piedici serioase în judeţul Vaslui, atitudinea anti-americană în rândul românilor începe să ia proporţii, autorităţile statului încep să „ia la puricat” băncile cu capital străin, împiedicându-le să facă executări silite după cum le taie capul împotriva oamenilor care au dificultăţi cu rambursarea ratelor datorita crizei, autorităţile financiare române au început „să tragă de urechi” companii transnaţionale pentru nereguli serioase, cum ar fi sustragerea de la plata TVA.

    Se pare că americanii ştiu de existenţa tuturor acestor probleme; de aceea, la un semnal discret, slujitorii lor din România au început campania propagandistică. Astfel, în ziarul „România Liberă”, Sabina Fati, în articolul „Cum a devenit Ponta indezirabil pentru SUA”, condamnă „cu mânie democratică” orice tendinţă de independenţă faţă de SUA: „Pentru Statele Unite e important ca România, ţara în care va funcţiona scutul împotriva rachetelor balistice finanţat de americani, să fie stabilă din punct de vedere politic şi să respecte normele statului de drept. Nu poţi lăsa arme sofisticate pe mâna unora care vor să-şi facă propria justiţie, care schimbă legile în funcţie de interese de grup sau care vor să aibă în paralel un parteneriat strategic cu SUA şi unul cu China”. Ca să nu mai vorbesc de atitudinea celor de la B1 TV, care consideră „o sfidare şi un sacrilegiu” faptul că premierul Victor Ponta nu se prezintă înaintea „luminatei feţe” a Victoriei Nuland, delegându-l în acest scop pe Titus Corlaţean.

    Atitudinea lui Gyorgy Frunda, consilier al primului ministru, care a declarat: „Nu e aroganţă, dar arată o anumită superioritate a Unchiului Sam (…) Mi se pare puţin cu un aer de superioritate, ca şi cum ar vorbi dirigintele cu elevii. E normal, trăim într-o lume globalizată, facem parte din sisteme strategice de apărare, dar ce ar fi dacă spunem că am merge noi în SUA să verificăm situaţia condamnărilor la moarte, care contravine tuturor convenţiilor internaţionale sau că mergem să verificăm decizia Parlamentului (adunării statale-n.red) din Colorado, de la 1 ianuarie, de a admite marijuana(…) Suntem şi noi şi Statele Unite membre NATO, suntem legaţi prin Deveselu, care e foarte important, şi de aceea aceste dialoguri sunt benefice, cu condiţia să fie făcute aproape pe picior de egalitate, ca să nu spun chiar pe picior de egalitate(…) România nu este o colonie” este una verticală, iar vocea sa calmă şi fermă totodată este în vizibil contrast cu atitudinea românilor neaoşi, lipsiţi de demnitate şi de coloana vertebrală când este vorba de a se prosterna în fata Washingtonului, cu voci linguşitoare reunite într-un veritabil „cor al robilor”.

    Deşi criticat de mulţi dintre adulatorii „licuriciului”, Frunda, prin declaraţia sa, a câştigat simpatia multor români obişnuiţi. Chiar dacă este maghiar. Chiar astăzi, în troleibuz, un grup de bărbaţi comenta: „Mă, bravo lui! Jos pălăria! Uite cum un ungur are vână şi nu-i e frică de ăia,chiar dacă-s americani! Aşa ar trebui sa fie şi ăştia ai noştri, de zic că-s români sadea! Da’ n-ai cu cine, frate!” Aceste vorbe rostite cu năduf de bărbatul voinic ce stătea lângă mine mi-a întărit convingerea că nu toţi românii au fire de slugi. Că există şi oameni dintr-o bucată, care au coloană vertebrală. Însă aceştia sunt puţini şi dezbinaţi. Ca şi majoritatea, de altfel…

     Încă nu ştim ce probleme se vor aborda la discuţiile dintre autorităţi şi delegaţia americană. Vom afla poate mai târziu. Sau vom simţi direct, pe pielea noastră, a tuturor. Însă un lucru trebuie să ştim: atitudinea de supunere necondiţionată nu ne va aduce nimic bun. Fiindcă americanii, prin atitudinea lor de superioritate, de sorginte imperială, nu vor să aibă parteneri alături de ei. Vor să aibă doar supuşi, care să-i urmeze necondiţionat. Cine nu este supus, le este automat duşman. Să ia aminte cei care cred în faimosul „parteneriat strategic”. Pentru aceştia, un citat din „Memoriile” scriitoarei Marta Bibescu: „Unealta se aruncă totdeauna, păstrându-se ceea ce s-a obţinut prin unealtă. Târnăcopul nu se bucură niciodată de privilegiile diamantului!”

    Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.

    Preluare  Vocea  Rusiei

    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here