Acasă Opinii AM Press : Ciocolata de un milion de euro

AM Press : Ciocolata de un milion de euro

93
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Trece apăsat, cu o cadență militară, doamna Anca Boagiu spre gârliciul DNA-ului, unde este invitată ”ca martor”. Chestia asta cu calitatea de martor e spusă cu superioritatea unuia care-i invitat să bea cafea cu regele. Martor, zice cu emfază invitatul care va sorbi licoarea, pesemne, împreună cu procurorul plictisit, șomer pe cazuri, fiindcă 5000 de dosare grele au dispărut sau vor dispărea, probatoriul fiind declarat nul. De ce? Fiindcă ăla prins că a luat șpagă a fost dat în gât de SRI, iar SRI nu mai e de încredere pentru Dragnea și Tăriceanu. Te-au interceptat serviciile, zice-se inteligente, ești scos. Te-ai albit, ai cămașa scrobită, laptele cinstei ți-a curs în gură din sânii mamei tale.

Trece spre DNA doamna Boagiu, acompaniată de comentariul televiziunii publice care zice că distinsa e ”martor” în dosarul lui Vlădescu, ministru și naș al unui fin căruia i-a șterpelit mireasa din patul nunții. Speța e simplă, dacă nu va fi clasată din motive că ministrul a fost turnat de o interceptare sereistă, ilegală și incredibilă. A pățit și ăsta ca domnul Dragnea, împiedicat în urcușul spre Dealul Cotrocenilor tot de un ciot penal pus în cale de cine știe ce ascultări. Speța, ziceam, adică zic știrile, e simpluță și ușoară. O investiție de reparat calea ferată București – Constanța, socotită la un miliard de euro, a fost tranșată cu o șpagă minimă de 20 milioane de euro. Procurorii au aflat – sper că nu de la SRI, că astea sunt dovezi nule – că din șpaga de 20 milioane euro, trei au nimerit în buzunarul domnului Vlădescu. Dar de ce au chemat-o și pe doamna Boagiu? Era de față, a văzut ceva? Era doar un biet ministru al Transporturilor! Ce treabă să aibă transporturile pe calea ferată, pe cale de dispariție la noi, cu finanțarea iscălită de ministrul banilor de atunci?

Doamna Boagiu, pentru cei care n-o mai știu, e cea căreia președintele Băsescu – așa a zis el la televizor – i-a văzut chiloțeii pe când era la grădiniță. Între timp doamna Boagiu, cam din aceeași generație cu doamna Udrea, s-a făcut mare, iar președintele nu se mai uită la chiloții fetelor care au trecut de majorat că se supără nevasta.

Discut chestiunea, în notă umoristică, la mine acasă, cu dascălul din sat, pensionarul. O fi luat și ea o ciocolată de un milion de euro, zice el, clipind șiret. Unde ai văzut dumneata ciocolată de un milion de euro?- mă arăt eu nedumerit. Eu n-am văzut, dar ea poate că a văzut! De unde știi că n-a văzut și una mai mare?!

Da, ciocolatele de șpagă sunt pe mărimi. Cică doamna Udrea ar fi venit de la ALRO cu patru milioane de dolari într-o traistă de forma unui geamantan și, cuminte, i-a pus pentru împărțeală pe biroul cel mai înalt de la Cotroceni, dar cine – în afară de servicii – se poate zgâi la așa scenă? Deci n-am cum garanta. Garantez doar că doamna e câteva luni la ”turcelul” din Costa Rica, vârâtă la bulău de Interpol. Firește că va protesta că se uită la ea Bica, atunci când face pipi, iar costaricancele din celulă se uită curioase la toate încheieturile, de parcă femeile n-ar fi făcute la fel pe toate continentele.

Discutăm apoi despre chestiunea miliardelor care stau în fundul Mării Negre, sub formă de gaze, iar domnii Dragnea și Tăriceanu se ceartă, cu riscul de a-și trage unul altuia scaunul de sub șezut, cui să le dea mai iute. Unul le-ar da americanilor, unul rușilor și niciunul nu se îndură să le lase românilor. Românii sunt copii. Se joacă aiurea cu chibritele și luăm foc. Așa că mai bine le luăm jucăria. Cât o fi…ciocolata? – întreb eu, citându-l pe dascăl. Nu cred că-i de-aia de un milion de euro! – zice el. Sunt anumite etaje unde nu te mai duci cu fleacuri, că insulți obișnuințele. Dacă gazele fac multe miliarde de euro, ciocolata – că de-aia și-au băgat ăștia mâna în gâlci – e cât o fabrică de ciocolate.

Oftăm sub soarele care bate oblic, dinspre Podgoria. Copiii zumzăie spre și de la școală, albine jucăușe spre urdinișul cu învățătură. Auzi, leg eu iar dialogul, cum să se uite ăștia la unul ca mine, care scriu poezii și fac muzee? Sau la matale care ai predat școlerilor patruzeci de ani? Nu facem două parale în ochii lor care văd doar ciocolatele uriașe ale șpăgii. Suntem lumi diferite, specii diferite. Averile ăstora care n-au avut o firmă, o slujbă, doar slujba de politician care i-a propulsat direct miliardari, sunt amețitoare. Cum dracu să se uite la mine sau la tine Olguța și Pizduța și ăla cu mustață și ălălalt cu proprietăți pe Lună, domnule profesor de doi lei? De doi lei și cincizeci de bani! – mă corectează el, vesel ca un pahar gol, care a căzut pe jos, atins cu cotul de istorie, și s-a făcut țăndări.

Lucian Avramescu


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here