AM Press : Regalitatea, într-o țară de ”tovarăși”

    31
    0
    DISTRIBUIȚI
    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    Regalitatea, într-o țară de ”tovarăși”

    Ne-am născut, cei mai mulți dintre noi, într-o țară de ”tovarăși”. Această tovărășie mergea de jos până la vârf, fiindcă și Tovarășul era – în adresare doar și-n aparență – tovarăș. Cultul acestei egalități ținute jos, la nivelul plebei, a făcut să înflorească un fel de mârlănie care a intrat multora în sânge. Dovadă că întoarcerea la formula adresării cu domnule n-a însemnat nimic. Ba a adâncit, pornite dintr-o plămadă proastă, ghiolbănia, gustul pentru vulgar, lenea avută, bogăția nemeritată.

    Am urmărit un formidabil interviu cu Regina Ana, realizat de Eugenia Vodă. Majestatea Sa a desfășurat fără emfază, cu o curățenie rară a expresiei și mimicii, cu modestie și discreție, cu măreția naturală care venea moral din interior fără să strivească și să insulte, cea mai frumoasă lecție umană pe care am ascultat-o vreodată. Această femeie a fost soldat pe front, mamă de copiii mulți pe care i-a crescut greu, soție de Rege fără tron. Ea n-a trăit pe tron niciodată, dar tronul a revendicat-o mereu, a recunoscut-o și atunci când spăla rufele copiilor sau îngrijea păsările micii lor ferme din Elveția unde a trudit ca o țărancă. Țăranca asta născută în Franța într-o familie de prinți a fost și va rămâne Regina României. Am fi avut enorm de învățat de la ea, iar țopismul multor muieri parvenite de la noi, boite din cap până-n călcăie, colcăind de micime unele, ar fi fost micșorat, obligat să se abțină și să se rușineze. Cu familia regală revenită în 89 acolo unde-i era locul, evoluția noastră ar fi fost cu certitudine alta. Câștigul era în demnitate. După 50 de ani de comunism am ales să ținem la distanță istoria noastră puternică și demnă, care ar fi șters iute boala ghiolbăniei devenită incurabilă. Cine a făcut-o? Știm. Cu ajutorul cui? Al celor îndoctrinați care mânjesc și acum Casa Regală cu alifia minciunilor care le-a acoperit școala și tinerețea. Păcat.
    De ce cred eu că reîntoarcerea la monarhia constituțională, ruptă de venirea sovieticilor, ar fi schimbat cu totul, în adânc, România? Familia regală, fără a intra în băltoaca politicii, e un reper de ținută, de educație, de comportament. Regina e, ca în stup, sufletul viu al comunității de albine. Fără regină stupul moare. Fără rege, suind mereu un pseudorege dintre noi, ales la tejgheaua votului, cel mai adesea trucat și obținut prin păcălire publică, am rămas goi. Goi pe dinlăuntru, condamnați să fim plebe.
    Am ascultat Regina, o femeie care-i pe catafalc acum și politica a consimțit la funeralii, după ce a ținut la distanță Regele de țara în care s-a născut, vorbind ca un om adevărat, înțelept cu simplitate, modest cu măreție. De ce ar fi fost altfel România? Chiar și din acest motiv. Casa Regală e casa din mijlocul casei unui popor care se regăsește și adună în juru-i. Învață de acolo și ia pilda de a fi la rându-i educat și măreț. Noi cărăm și dezvoltăm în noi o tovărășie care ne-a contaminat genetic și ne-a stricat profund. Regii nu-s supraoameni. Sunt oameni, dar se mai numesc și unșii lui Dumnezeu.


    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here