Primul poet

0
76
Raspandeste cu incredere
  • 11
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    11
    Shares

Mai bine că oglinzile sunt mute, că litera tipărită este mai întâi pentru ochi și apoi pentru gură. Altfel ar fi ca și când cineva ar face să nu mai existe moarte; numai oglinzile sunt memoria trecătoare a lumii. Și mai bine că trebuie să tacă, să rămână martori nevorbitori așa cum Narcis a preferat chemarea imaginii decât a sunetului, a frumoasei Echo. Mai întâi este privirea și apoi cântecul, așa înțelegem din legende și din metaforele poeților. Pentru că ei sunt avangarda spiritului și culmea nebuniei lumii, poate că nici nu sunt oameni ci iscoade ale Zeului venite să gospodărească sufletul muritorilor. De asta au inventat poeții oglinzile și mai bine că nu știm ce sunt oglinzile. Ele sunt mute, vorbesc cu chipul. Și dacă poeții au descoperit oglinda primul poet a fost Narcis iar Echo prima iubită părăsită. Să ne amintim povestea scrisă de Borges : poetul a fost chemat de rege să-i alcătuiască un cântec după care i-a dat răsplată „oglinda de argint”. La a doua înfățișare în Sfatul poeților și înaintea regelui a primit ca semn al prețuirii „masca de aur”. Când s-a împlinit sorocul s-a prezentat în fața regelui rostind un poem foarte scurt alcătuit dintr-un singur rând. Poetul și regele l-au murmurat în șoaptă, apoi a mărturisit că a săvârșit un păcat – acela de a fi cunoscut Frumusețea.Va trebui să ne primim osânda, i-a șoptit regele. „ Ți-am dăruit o oglindă și o mască, iată cel de-al treilea dar care va fi cel din urmă,” și i-a pus în mâna dreaptă un unghi. Poeții nu mai scriu pentru rege, este mai bine să nu primești nici un dar de la rege, mai bine e să scrii pentru Zeu dar și el se răzbună pentru că le ia poeților memoria.
Ce este poetul fără memorie, o pâlnie spartă. Ce poate face poetul, să ia în mâna dreaptă unghiul ? Dar dacă nu a procedat la timp atunci este prea târziu. Noi, muritorii, nu mai vrem zbucium, prea multă mișcare este tulburătoare de linii, zice Baudelaire. Dar dacă ei sunt avangarda spiritului și culmea nebuniei lumii poate că nici nu sunt oameni ci iscoade ale zeului pornite să gospodărească sufletul muritorilor. Dar Platon, de ce izgonește poeții din cetate ? Constantin Noica ne previne că Platon nu-și propune un tip ideal de stat ci un tip ideal de om, de fapt nu-i izgonește pe poeți ci numai pe unii dintre ei fapt pentru care îl citează pe Homer. Dar când și-a permis să batjocorească zeii atunci filozoful nu mai are nevoie de el în cetatea închipuită. Platon vrea ca arta să fie deschidere către Idee, el crede în artă și în virtuțile ei fiind împotriva unor libertăți pe care și le iau poeții, chiar dacă îi izgonește le permite să revină în cetate. Și totuși, la ce bun poeții, se întreabă Heidegger. Iluminat de poezia lui Holderlin filozoful ne spune că poeții le arată muritorilor drumul care duce spre schimbare : „ Căci cu spirit, bucurând,ce-a fost mare-a devenit mult prea mare/ Printre oameni ; și încă lipsesc cei meniți bucuriei supreme,/ Însă tainic trăiește și calm o fărîmă de mulțumire” (Holderlin) .


Raspandeste cu incredere
  • 11
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    11
    Shares

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here