Procesul de pedofilie de la Outreau! Cea mai grava eroare judiciara din istoria tuturor timpurilor. “Capitularea” sistemului juridic francez!

0
37
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Sondajul nostru

Considerati ca o persoana cu probleme penale poate ocupa o functie importanta in institutiile statului?

View Results

Loading ... Loading ...

Thomas CSINTA

Redactor – Corespondent (Franta)

Sute de ani am „adorat” Justitia noastra (franceza) si am fost „mândri” de ea! Pentru ca aveam „încredere” deplina, în ea. Pentru ca o consideram „dreapta“, unica, la îndemâna tuturor (inclusiv a omului de rând) si care (cel putin aparent) înainta sigur, cu o  singura viteza, cu certitudine, catre adevarul „absolut“, adevarul nostru, adevarul istoric!

Mostenit de la Inchizitie si „îmbratisat” de catre  Napoleon Bonaparte (Napoleon I/1769-1821), primul împarat francez (1804-1814), Codul de de Instructie Criminala francez din 1808, o adevarata „reforma” a vremii, nu este altceva decit un „mise à jour” a Ordonantei din 1670, o adevarata „unealta”, prin definitie, de tortura, în special psihologica, în mîinile slujitorilor bisericii, ridicati la rangul de demnitari justitiari, „intermediari” între Dumnezeu si lumea muritoare de rând! Prin acest Cod de Instructie, în 1811 înlocuim Juriul de Acuzare, considerat „fidel” vointei Domnului, cu Judecatorul de Instructie (JI), pe care de-a lungul istoriei, il „înzestram” cu puteri (practic) nelimitate si îl ridicam la rang de Profet. În plus, îl „îndoctrinam” cu ideea ca, nimeni niciodata, în nici un context, sub nici o forma, nu i se poate opune, pentru ca ceea ce el sustine, este întoddeauna, drept, corect si sfânt. (A se vedea pentru detalii si articolele autorului:  “Sacalii” , O reforma fara forma si fara fond!)

Mostenitor „legitim” al Locotesi nentului Criminal, apoi al Magistratului de Siguranta, de-a lungul timpului el devine actorul principal, „monstrul scaru” al unei justitii de tip inchizitorial care se „prelungeste prin continuitate” pâna în zilele noastre, aparent fara uzura  morala, care taie si spanzura tot ce-i sta în cale. Inzestrat cu sarcini complet antagoniste, pe de o parte cu acea de Investigatie, iar pe de alta parte cu cea de Jurisdictie, fara sa-si dea seama, el este „transormat” de catre Legislator  în elementul central care pune în evidenta cu „fidelitate”  toate contradictiile sistemului juridic inchizitorial. Un sistem „în cadere libera” pe scara valorilor democratice si ale drepturilor fundamentale ale omului.

Nemultumit de el, de serviciile pe care le presteaza, de curând i-am inventat si o „antiparticula” socio-profesionala, Judecatorul de Detentie si de Libertate (JDL) creat printr-o lege data pe 15 iunie 2000 privind prezumptia de nevinovatie de de catre Legea Elisabeth Guigou (n.1946), Ministru al Justitiei (între 4 iunie 1997 – 18 octombrie 2000), în Guvernul lui Lionel Jospin (n.1937, Prim-Ministru  între 2 iunie 1997  – 6 mai 22). Un magistrat (independent) într-un Tribunal (în principiu, un Judecator de instanta, Judecator de minori, Judecator responsabil cu executarea si amenajarea pedepselor, Judecator  responsabil cu problemele familiei, etc.), numit de catre CSM (Consiliul Superior al Magistraturi).

Într-un TGI (Tribunal de Înalta Instanta) acesta poate ocupa functia de presedinte, de vicepresedinte sau de judecator, într-un Tribunal de Instanta, functia de judecator de instanta, iar la Curtea de Apel, functia de primul presedinte, de prsedinte de camera (corectionala sau criminala), respectiv, de consilier. În sârsit, crezând ca „sfintii” nostri „siamezi” (JI & JDL)  vor contribui la bunul mers al justitiei, catre acel adevar absolut, pe care între timp am descoperit ca de fapt, nici nu exista (Pablo Neruda/1904-1973, Premiul Nobel pentru Literatura în 1971), vom remarca în cadrul Procesului Outreau. Cel mai mare esec în materie de justie în Franta si foarte probabil si în lume, care a zguduit din temelii nu numai opinia publica franceza, dar si cea internationala, în toate tarile care se vor democratice si respecta prezumptia de nevinovatie. In care acuzatii devin acuzatori, iar magistratii cu „acolitii sai”, Politia pe de o parte si Expertii – judicari, pe de alta parte, sunt redusi la niste „imbecili, incompetenti, diletanti” si „slugi”, la îndemina unei justitii aflate în pragul „falimentului”, într-o totala disfunctiune si „decompozitie morala”!

Astfel, între 4 mai – 2 iulie 2004,  18 persoane (dintre care contra unuia va va fi abandonata cercetarea penala) numite: „Diabolicii de la Outreau”, („Nebunii de la Outreau”, „Nulitatile de la Outreau”) sunt judecate de catre Curtea cu Jurati (Juriul Popular) de la Saint Omer (Departamentul Pas de Calais, Regiunea adminitrativa Nord – Pas de Calais) pentru abuzuri sexuale, violuri în grup, incest(uri) si acte sexuale barbare comise asupra unor minori cu ocazia unor orgii sexuale pedofile organizate de catre Parintele Dominique Wiel între 1995 – 2000 (care ar fi facut 112 cereri de eliberare conditionata sub control judiciar pentru a fi judecat în libertate) împreuna cu niste prieteni de-ai lui (în care ar fi fost implicati, implicit si parintii copiilor lor). Peste 70 de persoane, adepte ale perversiunilor sexuale vor fi audiate (în Franta) în timpul instrumentarii dosarului, care debuteaza în 2001. Pâna la urma, prin intermediul unor „filiere tentaculare” ale unor orgii sexuale „specializate” în zoofile (oi, caîni, porci, etc.), anchetaorii vor ajunge si în Belgia. La originea denuntului, este chiar una dintre inculpate, Myriam Badoui (o femeia perversa, cu inclinatii halucinante si obsedante catre sexul cu animale, cu un coeficient intelectual demn de un debil), considerata de catre magistrati ca principala „instigatoare” si „manipulatoare” ai celor implicati în dosar.

Cei 4 copii ai lui Thierry Delay si Myriam Badoui vor fi plasati în familii adoptive, începând din 25 februarie 2000, la cererea acesteia din urma, sub pretextul ca sotul ei ar fi violent si s-ar „purta” urât cu acestia, care la începutul lunii decembrie vor povesti asistentei (lor) sociale (familiale) ca ar fi fost obligate sa vizionze filme pornografice înregistrate pe casete video (VHS), îmreuna cu parintii lor, precum si abuzurile sexuale carora ar fi fost supusi, în special, din partea locatarilor din cartierul popular Tour du Renard la Outreau, unde locuia cuplul Delay-Badaoui. Asistenta este stupefiata de ceeea ce aude de la Dimitri (atunci în vârsta de 8 ani, unul dintre copii lui Delay): „Fac dragoste cu tata”, „ El a început sa ma violeze si am durei”, „Mama îmi pune sexul în gura (ca sa-i fac sex oral)”, ceea ce ulterior, va fi confirmat sub o forma sau alta si de catre Chérif (violat de catre 9 adulti), celalat copil a lui Delay (condamnat la 20 de recluziune criminala). Acuzatiile vor fi sustinute si de catre copii lui Myriam Badaoui (condamnata la 15 ani de recuziune criminala), care nu vor ezita sa povesteasca în fata instantei orgiile sexuale la care ar fi asistat. Ca urmare, asistenta sociala va sesiza DCD (Directia Copilului Departamentului) Pas de Calais la Boulogne sur Mer, care la începutul lunii ianuarie 2001, la randul ei, va depune o plângere contra cuplului Thierry DelayMyriam Badoui la Gérald Lesigne, Procurorul Republicii de Boulogne sur Mer, care va declansa actiunea publica, prin interemediul Parchetului, numindu-l pe tânarul magistrat Fabrice Burgaud[1](n.1971), ca judecator de instructie în instrumentarea dosarului.

Pe 22 februarie 2001, proaspatul judecator de instructie îsi începe acheta, iar cuplul Delay-Badaoui este plasat în detentie provizorie. El neaga faptele, dar ea îsi recunoaste vina si în plus, va indica o serie de alte nume care ar fi participat la orgiile sexuale cu copii lor, dar si cu alti copii „adusi” (în acest scop) din cartier, motiv pentru care, ancheta se va orienta catre o retea de pedofilie franco-belgiana, ceea ce va implica o serie de arestari si încarcerari în detentie provizorie de-a lungul anului 2001. Pe 9 iunie 2002, unul dintre cei încarcerati, François Mourmand (în varsta de 32 de ani) se sinucide cu o supradoza de medicamente, în Centrul de Detentie Provizorie (Maison d’Arrêt) din Douai (Lile Métropole). Lydia Cazin-Mourmand, sora acestuia, a declarat la proces ca „autoritatile franceze i-ar fi oferit 5.000€ pentru a înceta demersurile judiciare legat de decesul fratelui sau”. Pe 4 mai 2004, se va deschide procesul în Prima Istanta la Tribunalul din Saint Omer, în fata Juriului Popular (Curte cu Jurati compusa din 3 magistrati si 6 jurati alesi, la întâmplare, de pe listele electorale) si al Procurorului Republicii Gérald Lesigne (în calitate de Avocat general, reprezentând Ministerul Public), procesul celor 17 adulti ramasi inculpati în dosar si acuzati de „viol, agresiuni sexuale, comise asupra 17 minori, în perioada 1995-2000, dintre care 7 vor fi achitati pe 2 iulie 2004, cand Juriul si magistratii vor pronunta verdictul.

Thierry Delay si Miriam Badaoui, împreuna cu un alt cuplu format din Thierry Delplanque si Aurélie Grenon, recunosc faptele si sunt condamnati la 20 de ani, respectiv 15 ani de recluziune criminala si la 4, respectiv, la 6 ani de închisoare. Din contra, alti 7 acuzati (care în timpul detentiei  provizorii au fost obligati sa suporte umilinta din partea opiniei publice si marginalizarea lor sociala) au neagat faptele care lor le-au fost reprosate, iar contra acestora Avocatul general (convins de nevinovatia) solicita achitarea, ceea ce Curtea va si confirma. Alti 4 inculpati în dosar vor fi condamnati la pedese efectuate deja în detentie provizorie (între 16-39 de luni), iar ultimii 2 ramasi, la pedepse putin mai mari, dar in scurt timp vor lasati si ei în libertate conditionata sub control judiciar, pentru ca toti cei 6 condamnati, vor face apel la sentintele pronuntate contra lor de catre Juriul Polar de la Saint Omer pe 2 iulie 2004. Pe 18 noiembrie 2005 se deschide procesul în Apel în fata Curtii de Apel la TGI (Tribunalul de Înalta Instanta) Paris.

În fata Juriului Popular în Apel (compus din 3 magistrati si 9 jurati, fata de numai 6 în Prima Instanta) Myriam Badaoui (sustinuta si de catre fostul sau sot Thierry Felay) declara ca „nimic nu este adevarat” si „ toti cei 6 inculpati n-au facut nimic” si „eu am mintit în primul proces, sunt bolnav si mincinoasa”. Cu alte cuvinte,  cei 6 n-ar fi vinovati. Dar pe 24 noiembrie ea se va retracta si sustine ca ceea ce a declarat  nu este adevarat. Cu toate acestea, pe 1 decembrie 2005, cei 6 condamnati, vor fi si ei achitati. Deci, în total dintre cei 17 inculpati în acest complex dosar de pedofilie, 13 dintre ei vor fi achitati. Vorbim aici de cea mai grava eroare judiciara cimisa într-un dosar criminal, din întreaga istorie criminala a Frantei. Pe 5 decembrie 2005, Presedintele Frantei Jacques Chirac (n.1932, în functie între 1995-2007) dar si Prim – Ministrul Dominique de Willepin (n.1953, în functie între 31 mai 2005 – 15 mai 2007) vor cere scuze public celor 13 achitati, care, ulterior, vor si fi indemnizati de catre CNIV (Comisia Nationala de Indemnizare a Victimelor), pentru prejudiciul material si moral care au suferit în timpul detentiei. Desi sunt înregistrate pâna în prezent 181 de cazuri de erori judiciare, în dosare penale diferite, în care magistratii nu au fost obligati sa-si recunoasca greselile („vinovatia”), niciodata pâna la acest proces si într-unul singur, nu au fost „înghesuiti” în spatele gratiilor atâtia nevinovati, nici într-un dosar de pedofilie, în particular si într-un alt dosar penal sau chiar si civil, în general.

Este pentru prima oara în istoria Frantei, când un magistrat (judecator de instructie) care a instrumentat un dosar sa fie “târât” în fata CAP (Comisia de Ancheta Parlamentara) si umilit în public, în toate mijloacele mass-media (atât în presa vorbita cât si în cea scrisa). Este pentru prima oara în istoria Frantei, când un Judecator de Instructie, în cazul de fata, Fabrice Burgaud (atunci în vârsta de 34 de ani), absolvent al unor reputate si prestigioase insitutii de învatamânt superior – Scoli de Superioare de Inalte Studii – IEP (Sciences Po – Institutul de Studii Politice) si ENM (Scoala Nationala de Magistratura), este pus în situatia de a-si recunoaste incompetenta, alaturi de ceilalti anchetatori (magistrati, politisti, experti-psihiatrii si psihologi, etc.), care au participat la instrumentarea dosarului. Mentionez aici faptul (ca o buna ironie a sortii) ca dupa „Etapa I” (procesul în Prima Instanta, la Saint Omer), considerat un mare succes (!), Burgaud a fost promovat Substitut de Procuror la Parchetul Antiterorist de la Paris (cu o prima de „mutare”, cu cca 8% mai mare decât cea aflata în vigoare). Este pentru prima oara în istoria Frantei când un Sef de Guvern francez (Prim-Ministru), atunci, Dominique de Villepin si un Presedinte de stat, atunci, Jacques Chirac, cer în public scuze unor înculpati, condamnati, iar ulterior, achitati de catre justitie. Într-un asemenea context social – istoric, „colac peste pupaza”, în ciuda esecului (profund si istoric), înregistrat de proces în „Etapa a II-a” (în fata Curtii de Apel Paris), Burgaud este „pastrat” totusi magistrat si anume, într-un post de JAP (Judecator însarcinat cu executarea si amenajarea pesedpselor), destul de important, pentru ca este el, practic, cel care decide de soarta detinutilor a caror condamnare a ramas definitiva!

Intervievat, Burgaud declara la o conferinta de presa: Am convingerea ferma ca nu as fi facut un proces… perfect (…) dar care este acel Judecator de Instructie care nu greseste ? Eu mi-am facut datoria constincios si am respectat legislatia în vigoare. (…). Nimeni, nici ceilalti magistrati din anturajul meu, cu multa experienta în domeniu, care au consultat dosarul nu mi-au sugerat ca as fi pe o pista falsa“.  

Si totusi, care urmare a numarului mare de achitati (13/17), în Prima Instanta la Saint Omer (Boulogne sur Mer) si la Curtea de Apel Paris, Adunarea Nationala ordona pe 5 decembrie 2005 o ancheta parlamentara în Dosarul Outreau, pentru cercetarea cuzelor disfunctiunii justitiei. Seful comisiei de ancheta compusa din (maximum) 30 de membri ai Adunarii Nationale si 21 ai Senatului va fi numit André Vallini (n.1956/membru al PS – Partidul Socialist, Senator al Departamentului Isère/Regiunea administrativa Auvergne – Rhônes Alpes), secundat de catre  Philippe Houillon (n.1951, membru UMP – Uniunea pentru Miscarea Populara – pe atunci avandu-l ca Presedinte de partid pe Nicolas Sarkozy/n.1955, Presinte al Frantei în perioada 2007-2012, Deputat al Departamentului Val d’Oise, regiunea urbana pariziana), care pe 8 februarie 2006 în fruntea comisiei îl audiaza pe Burgaud timp de peste 7 ore (între orele: 16h45 – 23h56). Mentionez aici faptul ca în timpul audientei, fostul judecator de instructie care a instrumentat Dosarul Outreau, nu si-a reprosat absolut nimic în privinta deciziilor pe care le-a luat în timpul derularii anchetei. Cu alte cuvinte, nu a manifestat niciun fel de regret pentru cele întamplate (erorile judiciare comise) si nici nu si-a cerut scuze victimelor.

Cu toate ca a încercat, totusi, sa „sensibilizeze” comisia: „Astazi poate mai mult ca oricine, înteleg suferinta celor achitati si infernul pe care l-au trait (detentia, separarea de familie, umilirea, etc.) (…). Eu sunt responsabil pe deplin pentru instructia (instrumentarea) pe care am facut-o si aceasta responsabilitate nu încerc sa o minimizez…(…). Mi-am facut datoria cu corectitudine si onestitate si am fost, evident, influentat de catre cei din jurul meu care au fost implicati în dosar (JDL, consilierii de justitie, mediul politic, mass – media, declaratiile victimelor, ale politistilor, ale expertilor judiciari – psihitarii si psihologi), etc. (…). Eu nu sunt persoana prezentata si descrisa in mass – media….(…). Poate am comis erori de apreciere, dar carui judecator de instructie nu i s-a întâmplat acest lucru?In sfarsit, a mai insistat asupra studiilor (stralucite) pe care le-a facut (în special la rezultatele obtinute în scoala), asupra lipsei (sale) de experienta de judecator de instructie, asupra complexitatii dosarului, etc. În concluzie, pe 6 iunie 2006, rezultatul unei anchetei parlamentare confirma faptul ca Judecatorul de Instructie Fabrice Burgaud n-ar fi comis nicio „gresala disciplinara de magistrat” (cu 6/5 voturi), ceea ce va implica sanctionarea lui pe 24 aprilie 2009 de catre CSM cu un „avertisment” care va fi mentionat (înscris) si în dosarul sau (privind parcursul sau profesional). Desi avocatii acestuia, Patrick Maisonneuve Jean-Yves Dupeux, au intentionat sa conteste aceasta decizie, ei vor renunta la aceasta procedura (în urma unor consultari cu „mediul jurisdictional”), pe 13 iulie 2009.

În ceea ce îl priveste pe Gérald Lesigne (Procurorul Republicii de la Boulogne sur Mer începând din 1996), CSM a decis ca acesta sa nu fie sanctinat disciplinar (conform avocatului sau Léon-Lef Forster). Cu alte cuvinte, dintre cele 10 „capete” de acuzare contra acestuia CSM, pe 18 iulie 2008, n-a retinut niciuna, tousi „ca masura administratvia”, la solicitarea Ministrului de Justie (atunci Rachida Datti/n.1965, în functie între 18 mai 2007 – 23 iunie 2009), Lesigne a fost mutat la TGI Rouen, înainte sa fie numit Substitut de Procuror la Curtea de Apel al TGI Caen.

Însa Dosarul Outreau nu va va „clasat” defintiv.

Pe 7 noiembrie 2011, Myriam Badaoui (de origine algeriana, în vârsta de 45 de ani), condamnata la 15 ani de recluziune criminala în 2004 de catre Curtea cu Jurarti la Saint Omer, este eliberata conditionat, sub control judiciar din Închisoarea pentru femei de la Rennes (excutându-si aproape 2/3 din pedeapsa). Pe 23 februarie 2012, 2 achitati în procesul Outreau, Franck si  Sandrine Lavier, sunt condamnati la 10, respectiv, 8 luni de închisoare cu suspendare pentru maltratarea a 2 copii ai lor (atunci în vârsta de 10 si 11 ani) cu capul de acuzare: „comportament violent „obisnuit”  fata de copii lor”. Mentionez aici faptul ca în timpul anchetei în Dosarul Outreau, politistii ar fi descoperit casete video cu sotii Lvier în compania a 4 coacuzati, simuland raporturi sexuale în fata copiilor lor.

Pe 26 iunie 2013, Parchetul Douai (regiunea urbana Lille Métropole–Prefectura Departamentului Nord, regiunea administrativa Hauts de France), va trimite pe Daniel Legrand jr. (fiul achitatului din dosarul Outreau, Daniel Legrand, tatal, aparat de catre reputatul avocat Eric Dupont-Moretti, îmreuna cu  Julien Delarue) în fata Juriului Popular pentru minori al Departamentului Ile et Vilaine de la Rennes, pentru viol si agresiuni sexuale comise asupa unui minor având mai putin de 15 ani. Acesta este acuzat de viol comis asupra celor 4 copii al cuplului Badaoui-Delay (condamnati la 15, respectiv, 20 de ani de recluziune criminala pe 2 iulie 2004, în Prima Instana, în procesul de la Saint Omer) în perioada 1997-1999, cu toate ca a fost achitat în Dosarul Outreau (dupa ce în 2007 a fost condamnat pentru trafic de stupefiante la 3 luni de închisoare cu executare cu obligatia de a face tratament pentru deintoxicare). Procesul s-a desfasurat între 18 mai – 5 iunie 2015, la care 3 copii dintre cei 4 al cuplului Badaoui – Delay (Jonathan Delay, Chérif si Dimitri se vor constitui în parte civila si au fost audiati 43 de martori si 12 experti judiciari. Ca de altfel si în primul proces, spre marea surprindere a partii civile, Daniel Legrand este achitat de catre Curtea cu Jurati la Rennes, pe 5 iunie 2015. În sfârsit, pe 8 iunie 2016, Franck Lavier (aparat de catre Fabienne Roy-Nansion), a fost inculpat pentru agresiuni secuale si viol comis asupra fiicei sale Cassandra Lavier (atunci în vârsta de 16 ani). Ancheta este în derulare.

 

Articolul detaliat cu imagini pe Investigatie Jurnalistica

Procesul de pedofilie de la Outreau! Cea mai grava eroare judiciara din istoria tuturor timpurilor. “Capitularea” sistemului juridic francez!

 


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here