Acasă Supliment Cultural Literatura Proza de duminică – Întoarcerea

Proza de duminică – Întoarcerea

78
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  • 4
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    4
    Shares

Sunt născut la şase ani după cel dintâi război mondial, eveniment istoric ce ne-a adus o nesperată izbîndă şi speranţă cît cuprinde. Bunicul meu a fost truditor pe domeniul contelui Waldstein Wartenberg Cristian Ernest. Acesta a fost un conte luminat. El şi-a cumpărat moşia de la Sigismund Török în anul 1847. Acum câteva săptămâni am aflat şi Planumul domeniului lui Sigismund, cartografiat de geometrul G.Grechenek la anul 1803.Despre Cristian Ernest ar trebui să scriu mai mult. Sau despre domeniile de unde provin eu însumi, devenit mărturisitor în această chilie. Mi s-au dat hîrtie şi instrumente de scris.
În apropiere se află cetatea Dezna cu o istorie încă neelucidată. De la anul 1318 pînă la 1557 ea fiind domeniul familiei Losonczy şi a turcilor. Paşa din Ineu (Ienopole) preia după 1557 cetatea şi domeniul Dezna, turcii deschizînd la Moneasa băi graţie apelor termale existente aici. Acestea le-am scris din memorie, deşi nu mai sunt tînăr, însă memoria mea
funcţionează încă. Este un fel de încălzire înainte de a intra în miezul problemelor.
Prin căsătorie, bunicul meu a coborît de la Nădălbeşti şi s-a stabilit aici, în Seleajeny. A devenit poştaşul plasei Boros Şebes, adică un fel de curier al timpurilor de azi. Nu ni s-au păstrat dovezi despre cum a devenit el, Moisse, din om aşezat, cu familie casă şi gospodărie, beţivul satului.Încă erau jeleri în sat, care cumpărau pămînt, iară bunicul Moisse a vândut puţinul ce-l avea de la răposata Marta. Tata, fie iertat a trebuit să se angajeze pe domeniul grofului din Makău unde lucrau mai mulţi din sat. După puţină vreme s-a însurat iar pe vatra rămasă de la baba Marta şi moşu Moisse şi-a construit casă nouă, grajd pentru animale, colnă pentru car, coteţ la găini, cocină pentru porci. Multe dintre acestea pot fi şi azi văzute pe vatra noastră. Unele au fost refăcute. Cînd s-a deschis lucrul la pădure, am plecat şi eu cu tata să-mi fac un rost. A început războiul, al doilea, provocat tot de nemţi. Cînd s-au întors nemţii cu ungurii de pe frontul de răsărit, tot satul ne-am retras în pădure. Noi am fost în Dumbrava, pe locul cel sătesc. Acolo există şi acum o fîntînă cu apă limpede şi bună de băut. Dormeam sub car, se zicea că eram apăraţi de bombardamente. Ruşii au venit pe la Dieci şi au atacat armata ungurilor postată în pădurea de către Prunişor, erau plasaţi pe valea Teuzului. Ruşii au intrat cu mitralierele în flanc şi i-au secerat. Noi, tinerii din sat, am fost duşi ca premilitari pe Kişcut. Am ajutat la strîngerea morţilor şi a răniţilor mai întîi, apoi a muniţiei şi a efectelor militare. Era plin cîmpul de răniţi şi de morţi. Atunci m-am maturizat.S-au schimbat vremurile dar era mare sărăcie. Lucram în gară la Sebiş, încărcam vagoane cu lemne aduse de pe Valea Zugăului. De aici am promovat.
Între timp el a crescut. A terminat liceul apoi s-a înscris la admitere la Politehnică. Vroia să se facă inginer constructor de maşini. La Colibaşi urma să se construiască primele autoturisme româneşti. Anul întîi a mers bine, eram mândru de el. În anul următor a dat de o piţipoancă, mai fusese căsătorită, se iubeau cu patimă. Ea fusese amanta unuia din Simeria, ajuns mare profesor la politehnică. De nouă ori a dat examen cu jidul şi nu l-a trecut. El uitase de piţipoancă, scria şi publica poeme. O luase razna. Îl vorbea de rău pe tovarăşul, asta nu mă supăra prea tare că şi lumea zicea că da, el l-a vîndut pe Dej, a trădat cauza., a noastră, a clasei muncitoare. Vorbea de naţiune, de mai mult, mai bine, uitase de dictatura proletariatului care eram noi, de cei care am luptat pentru lichidarea burgheziei. Marx a rămas în memoria noastră mai mult pentru că a elaborat modul de producţie, de la comuna primitivă, feudalism, sclavagism şi pînă la capitalism. Dar şi el a fost un om de rînd, plin de păcate. Cu servitoarea a avut un copil, ca mai apoi însuşi Stalin să procedeze la fel, deşi noi învăţaserăm că familia este celula de bază a societăţii. Era să uit de valoare şi plusvaloare, munca creează valoare şi plus valoare care este dată de dublul caracter al muncii: concret şi abstract.
Doamne iartă-mă, ce a mai rămas şi din doctrina clasei muncitoare, pînă la urmă totul a fost o minciună. Societatea se dezvoltă datorită contradicţiilor neantagoniste. Pe dracu! Se dezvoltă după cum vrea bunul Dumnezeu şi după cum sunt de buni şi de răi oamenii.Asta cu poezia nu i-a mers, ştiam că trebuia să înceapă să-i dea cu „trăiască.”
Apoi a intrat în vizorul lor. Îl ţineau aproape. Ce examene, ce cursuri? Muieri şi sus în Poiana, la Şura Dacilor, Capra Neagră apoi la Cerbul Carpatin, Corona. La Pietrele lui Solomon au ajuns şi săteni de-ai noştri în vremea războiului. Acolo nu-i plăcea în excursie. După un an s-a întors acasă, slab şi depresiv. N-a trecut o săptămînă că l-au dus în armată. Nu ne-a scris decît după ce a depus jurămîntul, că e aşa şi pe dincolo, că cîrrr, că mîrrr… dar a trecut ciclul întîi. Uitasem de necazuri. Rănile se cicatrizează numai cu timpul.
Doamne, cîţi ani au trecut de atunci ? L-au trimis în sicriu sigilat. Nimeni nici o explicaţie. Rănile se cicatrizează, însă cicatricile au legile lor, dor şi ele, provoacă o durere de nedescris. Te scoală din somn, îţi sfîşie liniştea. Au trecut destui ani pînă să mă hotărăsc să ajung aici. Nu e mare brânză, dar nu sînt pe drumuri, am un acoperiş deasupra capului. În rest, dreptate nu există nicăieri, nu deageaba spun păcătoşii că pînă ajungi la Dumnezeu te mănîncă sfinţii.
Am dorit să ajung la cimitir. Am luat-o pe drumul către Laz. Cum se termină pămînturile roditoare, este cimitirul. Drumul spre Laz nu mai există. Crucile au fost mai la început din lemn de stejar, unele au putrezit, au sosit oameni noi în sat. Citesc asta după numele răposaţilor. Iată şi mormîntul meu, mi-au trecut şi anul morţii, cine ştie de unde l-au aflat. Am plecat peste graniţă, m-am întors în ţară dar am intrat la mănăstire. Nimeni nu mai ştie nimic despre mine. Sunt bătrîn, bătrîn ca drumul ţării. Am o cruce din beton,vopsită cu var alb. N-am rezistat să mă întîlnesc cu lumea prezentului. Am trecut peste locul unde venea batoza în fiecare vară, am trecut prin pădure. Nu mai era nici un drum, dar am ajuns cu bine la mănăstire. Se aduna lumea pentru vecernie. Sunt fratele Ioan. Nimeni nu va şti vreodată cine am fost eu, nici stareţul. Cel vechi, care m-a primit cu încredere, a murit de două luni. De ce, frate Ioane, ne naştem noi pe pămînt, doar să facem voia Domnului? Nu cutez să-mi duc mai departe gîndul. Istoria nu este aşa cum o scriu ei ,cei din afară. Istoria o scriu învingătorii. La ce au nevoie de ea dacă ei sunt învingători? Se gîndesc, oare, că poate veni o vreme în care vor ajunge să fie învinşi? Ei, atunci trebuie să rămînă ceva în urma lor.
Iată, am fost ca o părere pe pămînt. M-am născut la şase ani după cel dintîi război mondial, care ne-a adus o nesperată izbîndă şi speranţă cât cuprinde.S-a făcut România „dodoloaţă”, cum zicea poetul acela, noa, zi-i… e şi filosof, din Lancrăm, da, iaca îmi adusei aminte, Blaga. Am trudit şi cu ce m-am ales…Nu este bine să-l supărăm pe Dumnezeu. Iaca şi crucea este din beton, a lui tata şi a lui moşu a fost din lemn. Acuma de ce însemn eu pe hîrtie lucrurile astea? Dacă vreodată cineva ar voi să ştie cine am fost eu pe lume, va scotoci prin lucrurile mele şi poate va afla acest caiet cu scoarţe groase ca un ceaslov. Primul îl va citi stareţul cel nou, om milostiv, pita lui Dumnezeu dacă nu ar fi aşa de pornit a tot construi. Mai o chilie, mai o cămară…Atît va rămîne după mine, de cele pămînteşti m-am lepădat.


Raspandeste cu incredere
  • 4
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    4
    Shares
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentCaricatura zilei
Articolul următorCaricatura zilei
Licențiat în științe economice,scriitor,publicist. A publicat: Pagina de gardă, roman,ed Dacia, Păpușa de rumeguș, povestiri, ed Risoprint, Peretele cel mai iubit, povestiri ,ed Gutinul, Poeme uitate,boeme regăsite,ed.Cybela. Redactor asociat la revista Nord Literar. Colaborator la revistele : Familia, Viața Românească, Vatra Veche, Caiete Silvane,etc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here