Acasă Supliment Cultural Literatura Proza de duminică – Minunea

Proza de duminică – Minunea

76
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  • 8
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    8
    Shares

La capăt de linie, singurul călător coborî înaintea sa şi se pierdu între casele împărţite de-a dreapta şi de-a stânga drumului. Zăpada se grăbise albind obcinele încât, după numai două zile, dispăru însemnându-şi trecerea cu urme dantelate. Calea era indicată de săgeata albă, desenată pe plăcuţele prinse de zidul din piatră. Gură de lumină părea uşa sprijinită de măsuţa casierului absent: “Intrarea 2 lei”. Între laturile dreptunghiulare, ca zidurile unei minuscule fortăreţe, sălta zveltă minunea feudală. Frescele, rânduite după legi bizantine, pluteau în albastrul cosmic. Trei cruci argintii, ca nişte lumânări perpendiculare, vegheau acoperişul în pantă. Senzaţia de uimire a fost curmată de hârşâitul unui fierăstrău. La întoarcerea capului a zărit un ascet, cu creştet mic, trebăluind aproape de perete. Singura făptură lucra la reconstituire. Peretele celălalt era şters, frescele abia se ghiceau, doar picioarele şi aureolele sfinţilor rămăseseră intacte. Iarba aspră scârţâia sub picioarele obosite. Nici un alt semn de mişcare. Obcinele albastre, verzui, negre, ca nişte valuri în adăstarea unui impuls. Şi-a simţit umerii pironiţi de priviri. Doar echipa de îngeri şi sfinţi în răstignire. Porţile spre interior erau zăvorâte. Păşea încet. Nu şi-a dat seama când, în spate, s-a făcut auzit un abia perceptibil zgomot de paşi. Apoi câinele l-a ajuns. Mirosi marginea şoselei, traversă către stâlpul de tensiune, se opri, ridică un picior şi o porni în trap mărunt. În ogrăzile gospodarilor, ceilalţi, simţindu-l, săreau spre el, loveau gardurile cu labele dinainte, îl mustrau cu glasuri greu de priceput. Nu lătra, smerit îl urma ca pe un stăpân adoptiv şi, totuşi, ca pe un fugar obosit. Numai soarele cât o lămâie, peste cerul metalic. Urma un pod lung, de ciment, şi-a adunat ultimele puteri, printr-o sforţare disperată a urlat: Pleacă! Din gât i-au pornit sunete ca nişte şoapte. Şi-a înălţat ochii roşii. S-a oprit. Şi-a desprins picioarele parcă lipite de drum. Câteva zile n-a reuşit să scoată un cuvânt. După lungi plimbări prin aerul serii, pe străzi pustii şi lăturalnice, şi-a revenit, ca după o boală


Raspandeste cu incredere
  • 8
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    8
    Shares
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentIntrebarea Zilei
Articolul următorAGERPRES : Sarbatori Religioase – 21 ianuarie
Licențiat în științe economice,scriitor,publicist. A publicat: Pagina de gardă, roman,ed Dacia, Păpușa de rumeguș, povestiri, ed Risoprint, Peretele cel mai iubit, povestiri ,ed Gutinul, Poeme uitate,boeme regăsite,ed.Cybela. Redactor asociat la revista Nord Literar. Colaborator la revistele : Familia, Viața Românească, Vatra Veche, Caiete Silvane,etc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here