Proza de duminică – Pasăre străină II (continure)

0
73
Raspandeste cu incredere
  • 4
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    4
    Shares

Sondajul nostru

Pasăre străină

II
Continuare

Numele orașului a fost schimbat la ,, cererea,, muncitorilor . Inițial s-a dorit ca Sibiul să poarte acest nume dar cum să ceri salam de Sibiu dacă-i schimbi numele în Stalin, salam de Stalin ?
– De unde știi tu, micuțule, astea ?
– Știu, scumpi, că eu nu studiez lemnele și pădurile ca tine. Abia de șapte ani și-a recăpătat numele, din 1950 pînă în 1960 s-a numit

7
Orașul Stalin. Dacă te uiți pe Tâmpa, acolo unde scrie acum LIN, cu litere din arbori, era scris Stalin. Să se vadă din depărtare dragostea față de conducătorul popoarelor.
– Dacă te-ai pricepe și la amor ca la istorie, ai face carieră…
– Mă sufoci cu dragostea ta, printre cracii tăi o fi trecut un regiment …
– Te bag undeva, mai bine să ne plimbăm…
– E așa de frumos afară, aș merge la Poiana dar va trebui să stăm la restaurant și eu nu agreez acest lucru.
– Mergem pe jos, știu eu o scurtătură, pe unde urca șenila. Avem ce vedea. Acum mă îmbrac, fumează o țigară până atunci.
Orașul meu iubit, iubitul meu oraș…fredonează Dafina echipându-se pentru drum.
– Ți-a plăcut Apus de soare, cu Calboreanu ?
– Ăla cu Oana și Ștefan Cel Mare ? Cam solemn dar emoționant.
– Hai, hai… Calboreanu este superb !
,, Îl știi pe colonelul acela cu uniformă de aviație ? Am fost cu el, avea un cocoșel ca un trandafir ofilit, m-a ținut lângă el toată noaptea, numai uniforma era de el.,, ,,Albastru ca cerul ești acuma, gata cu verdele pădurilor ?,, ,,Ți-am zis, micuțule, că tu ești copil nevinovat. Nu tot ce zboară se mănâncă. M-am învățat cu tine dar sîntem doar prieteni. Nu-ți ajunge ? Ți-am dat tot ce am avut mai bun. Am fost la

8
Cerbul Carpatin, câtă zorzoneală. Domn colonel / Fără cocoșel. Du-te la cursurile tale, lasă lumea cum e ea. Aici am crescut, aici mă simt bine și fac ce doresc. Lasă lumea cum e ea, n-o face din bună rea.,,
Mă lăsa perplex de fiecare dată. Am servit icre de crap la Aro, la Autoservire, cafea și bere, hrana săracului.
,, Dacă ești gelos n-am să-ți mai spun escapadele mele. Oricum, le făceam și înainte să te cunosc pe tine. Noi ne-am cunoscut la Ronda, te rog să fii modern. După cum te îmbraci așa pari, pari dar nu ești, nu ești ce pari a fi. ,, Poate că-i plăceam de nu se lepăda de mine cu una cu două. Eram gelos. Simțeam o ciudă și o neputință în mine că nu este doar a mea.Încercam să redevin ce-am fost. Cu mapa sub braț, pe jos, de la căminul doi, la cursuri, înapoi prin parcul de pe strada Lungă, la cantină.De la chioșcul de ziare cumpăram România literară, uneori Contemporanul, de acolo la cantină, apoi la cămin. Și de la capăt. Între ferestrele sălii de lectură, sală nouă, modernă, cu spații pentru lectură despărțite de vecini prin laterale din melacart. La intrare o măsuță cu presa: Viața studențească, Scânteia tineretului, să nu uit prima serie din revista Amfiteatru, condusă de Ion Băieșu. Îmi plăcea, în sesiunea de iarnă, la sala de lectură, să privesc cum se așează fulgii peste acoperișurile roșii, peste arborii de pe Tâmpa, negri și goi de frunze. Deveneam visător. Nu era bine. Citeam, apoi conspectam cursuri, citeam reviste. Mergea greu fără Dafina. O lume insipidă. ,, Dafina, Dafina/ Călcate-ar drezina,, Când eram copilă îmi plăcea să stau lângă digul peste care se revărsa apa limpede din canalul morii. După masă soarele încălzea valul subțire, mă așezam pe cursul lui și priveam soarele care, asfințind se reflecta în apă. Eram

9
într-o cămașă lungă până la călcâie. Aproape se depozita rumegușul de la gaterul morii.Vara se încălzea, mă scufundam în rumeguș, cădeam, mă umpleam peste tot de rumegușul mirosind frumos a esență de brad și de fag. Locuiam aproape de moară. Seara apa de lângă dig se răcea. Mama încălzea apă în ligheanul de aluminiu, o potrivea iar eu mă bălăceam și mă umpleam de clăbuci de săpun, îmi plăceau mirosurile de liliac de la săpunurile mamei. Este lucrul cel mai frumos pe care mi-l reamintesc din copilărie ori cum mă jucam cu cățeii mici din șopron, cum scânceau cu ochii închiși, păreau orbi și neputincioși ca în câteva zile să devină veseli și plini de dinamism. Pe măsură ce creșteau dispăreau din ei, oamenii care soseau la moară furau, fiecare, câte unul ori doi din puii veseli. Asta mă indigna… Nu știu ce m-a apucat să-ți spun ție totul ca unui frate. Asta este, își căuta, inconștientă, un tată, un protector, cineva în care să aibă încredere, poate de asta schimba atât de des partenerii. Asta este domnule colonel una dintre poveștile mele pe care am trăit-o înainte de a ajunge aici. Pe atunci fumam țigări BT și Kom, poate și Snagov, acum sunt bune oricare.Pot să mai servesc din pachetul abandonat de Dv ? Să trăiți. Vara am plecat în vacanță după ce m-am întors de la muncile agricole, din Făgăraș, fusesem pe acolo pe unde acționaseră partizanii, o zonă care fusese populată cu sași, apoi m-am dus la mine acasă, în vacanță. Nu mai știam nimic despre Dafina. Spunea că vrea să meargă la mare, că are o combinație. Când rostea acest cuvânt o lăsam în pace că făcea crize dacă insistam să aflu mai mult. Ea cu ale ei. Stăteam rău cu examenele, eram plin de restanțe, la Rezistența materialelor, la Geometrie analitică. Încercam să descifrez

10
cursurile, făceam rezumate pe care mă străduiam să le rețin deși nu găseam nici un dumnezeu în rostul lor. La ce atâta matematică și încifrare pentru a deveni inginer ? N-am aflat nici astăzi. Douăteci cu subiectele sale: Vase cu pereți subțiri, Grinzi cu zăbrele,Profile I, etc.
Tu ce crezi, soldat, că eu umblu cu studenta asta așa, din dragoste, ai văzut-o ? Ce ochi albaștri are, e studentă la medicină, tu crezi că ea vrea scula mea ori banii mei ? Toată povestea pe care mi-ai îndrugat-o, aici, este o banalitate. Oricum, ai stil, poți să mai fumezi din pachet, nu știu de ce Mărășeștile de azi se scutură așa? Acuș se termină recrutările candidaților pentru școlile de ofițeri, m-am plictisit destul aici printre ăștia din pleava imperiului. Mi-e și dor deja de capitală.În toamnă am întrebat de ea, nu știa nimeni nimic, nici Augustin dar mi-a promis că se interesează și cum află o să mă caute. Eu, ca de obicei, o așteptam la Ronda.Stăteam la o cafea pînă la ora închiderii. Începusem să-mi pierd speranțele de a o revedea. Apoi Augustin mi-a spus că plecase la mare cu cineva de la Casa armatei. Acuma eu trebuia să știu că nu întotdeauna cel care are semnele de armă de aviație este și aviator, au și militarii tainele lor. A fost văzută pe faleză cu un tip bine făcut, seara stăteau pe terasă iar ziua la plajă. Uneori, Dafina stătea singură pe dig și privea valurile ore întregi. Apoi a sărit de pe stabilopozi în valurile înspumate. Au găsit-o a doua zi, cîțiva kilometri mai la sud de țărm. Asta este povestea studentei de la Ronda. Ea a fost Dafina. Sigur că o iubeam, nu știam ce este aceea iubire, dar așa cred, că o iubeam, era prima oară când făceam
11

asta.Pot să mai iau o țigară ? Să trăiți, domnule colonel ! Sigur că m-a dărîmat povestea asta, am fost ca nebun, o vreme. Nu mă mai interesa nimic. Apoi am ajuns aici, cu nu știu ce decret. Tu crezi, soldat, că eu nu mă consider ratat ? Foștii mei colegi de la școala de ofițeri sunt în fruntea țării și eu umblu, om bătrân, după fuste. Ai auzit de primarul capitalei, generalul Lincă ? Mi-a fost coleg de bancă la școala de ofițeri. Da, asta este povestea Dafinei, ea a murit de tânără, domnule colonel, am terminat și harta, uitați Legenda. Am să mai fumez o țigară, mai am două luni și mă las la vatră. Da, e bine, soldat, dar uită de șeful cel mare, nu e bine să-l pomenești. Am înțeles, să trăiți. Vorba ceea: Sus în vârful nucului/ Cântă puiul cucului/ Mai în jos către tulpină/ Cânt-o pasăre străină.

*
Majoritatea textelor publicate la „ Proza de duminică ” vor face parte din volumul „Spre inima lui Sisif și alte povestiri” aflat, deocamdată , în manuscris.( ștefan jurcă)


Raspandeste cu incredere
  • 4
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    4
    Shares

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here