Acasă Supliment Cultural Literatura Proza de duminică- Pelerina

Proza de duminică- Pelerina

97
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  • 14
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    14
    Shares


Când am ajuns la popas, autobusul ce trecuse în faţa noastră, parcase. Am nimerit scările de piatră şi năvălii în interiorul încăperii odată cu valul de frig. Clădirea fusese cabană forestieră. Oamenii locului o transformaseră în popas turistic. Drumul peste munte era asfaltat de un an, de atunci traficul crescu uimitor. La una din mese, cinci femei aplecate apucau hrana din blide de pământ. O furau rotindu-şi ochii nu care cumva să fie surprinse de privirea bărbatului într-un gest necugetat. Care o fi zeiţa? – gândeam dezbrăcându-le din priviri. Ochii se obişnuiră cu ele, îmi părură foarte cunoscute. Pe furiş, rupeau bucăţi din pâine ducându-le spre buzele frăgezite de frig. Dinspre bucătărie veni spre masa noastră o fată cu mers uşor legănat ca o luntre împinsă de un curent mereu într-o parte. O privii cât mai obişnuit să n-o fac să-şi simtă infirmitatea. Plăpândă, cu faţa acoperită de puf gălbui, avea pantalonii din catifea neagră, strânşi pe coapse. Pe umeri purta un cojocel fără nimic din specificul zonei. Am primit singurul sortiment ce-l aveau: carne de purcel cu garnitură de cartofi. Cele cinci sfârşiră din blide, începură a chicoti fără să-şi înalte privirile dincolo de masa lor, doar ochii şi-i roteau de la una la alta. Din când în când izbucneau într-un râs scurt. Apărură două sticle de bere pe care le împărţiră în cinci. Ca la comandă, puţinii călători se ridicară urmându-l pe şoferul autobusului. Femei şi bărbaţi ce lucrau la pădure se înghesuiră spre uşă. Ieşirăm şi noi. Mașina porni mai greu, autobusul o luă înainte şi dispăru după curba unei serpentine. Perdeaua oblică sosea din vârful brazilor împăinjenind parbrizul, deşi era începutul toamnei. Şoseaua se albise pe margini. Urmă indicatorul – curbă deosebit de periculoasă – când se arătă îmbrăcată într-o pelerină roşie. Maşina opri în dreptul ei. Am auzit uşa trântită. Mi se părea suspectă, deşi nu scotea o vorbă. Oamenii la munte vorbesc puţin. Arăta de 30 de ani. Să fi fost patru după amiază. O voce se adresă şoferului: Mai încet, aveţi grijă! Luat prin surprindere – tăcusem tot timpul să nu-i distrag atenţia – şoferul schimbă viteza, maşina alunecă încet, i-am văzut faţa crispată, genunchii jucând pe frână şi ambreiaj. Mașina se opri în parapet. Sub noi fundul întunecat al văgăunii. Frigul mă cuprinse mai tare. Instinctiv am întors capul. Nici urmă de pelerina roşie, parcă nici nu ar fi fost. Apoi am aflat că nu eram singurii salvaţi astfel. De câteva săptămâni acolo fusese găsită o maşină mică răsturnată în prăpastie. Victima era o doamnă în pelerină roşie. S-a mai arătat sub această înfățişare, ne povesti bătrânul cabanier la care am rămas peste noapte.


Raspandeste cu incredere
  • 14
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    14
    Shares
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentMesagerul de Neamt : Reînvie Cetatea Târgu-Neamţ ?
Articolul următorBancul Zilei
Licențiat în științe economice,scriitor,publicist. A publicat: Pagina de gardă, roman,ed Dacia, Păpușa de rumeguș, povestiri, ed Risoprint, Peretele cel mai iubit, povestiri ,ed Gutinul, Poeme uitate,boeme regăsite,ed.Cybela. Redactor asociat la revista Nord Literar. Colaborator la revistele : Familia, Viața Românească, Vatra Veche, Caiete Silvane,etc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here