Proza de duminică – Podul

0
70
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Sondajul nostru

Din dorinta de a cunoaste intentia actuala a cititorilor nostri, privind participarea la vot si modul in care ati vota actualele partide parlamentare, va rugam sa raspundeti la urmatorul sondaj:

View Results

Loading ... Loading ...

De mai bine de treizeci de ani l-am trecut aproape zilnic, cel puțin de două ori pe zi, mai ales în ultima vreme, pentru că înainte îl parcurgeam de mai multe ori pe zi. Mă uit la el cum se reconstruiește, cum se consolidează. E aproape un miracol să vezi cum “devine” altfel de cum a fost. Se lucrează la el și noaptea, mai ales când traficul trebuie întrerupt. Dar cum este deviată apa, cum este eliberat un picior și lăsat pe “uscat”, astfel ca betonul să “lucreze”. De mult se punea problema refacerii lui, mai ales că numărul mașinilor de mare tonaj, care-l traversează, a crescut numeric, dar și în greutate. Tot astfel a crescut și numărul autobuzelor care-l parcurg în trafic continuu. Mă gândesc la “Bătrânul de lângă pod” al lui Hemingway, cât de simplu descrie americanul lucrurile, mai ales cele puține ale bătrânului. Îmi iau avânt și-mi reamintesc poemul “Podul”, scris de Claudian . Chiar în aceste zile se împlinesc mulți ani de când el a devenit un pod între lumea pământeană și cea din imaginar. Un pod între ieri și azi: „În fata mea este un pod/despre care nu știu multe lucruri/după ce o să-l trec/am să spun tuturor/în spatele meu este un pod/despre care nu știu multe lucruri”. Claudian a trecut podul peste apele Styxului, despre care nu știm multe lucruri. De fapt nu știm nimic. Abia aștept să-l văd finalizat, nu de altceva, dar nu mai pot suporta să-l simt cum tremură de emoție sub picioarele mele de câte ori îl traversez la pas. Dar ce spune domnul Franz Kafka, prietenul meu ? Nu credeți că suntem prieteni, deși este doctor în drept, suntem prieteni de 30 de ani. „Nici un pod, odată ridicat, nu poate înceta să fie pod”. Să-l credem pe domnul Franz, pentru că însuși dumnealui este podul despre care facem vorbire, dar este un pod peste lumea reală și cea virtuală. Oricum, eu așa cred că este. Un pod. Cu aceasta am ajuns la Franz Kafka. E drept că de atunci am tropăit pe loc vreo nouă ani. Sub noi apa timpului, nepăsătoare. Mulțumesc pentru răbdare, drag cititorule!


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here