Acasă Supliment Cultural Literatura Proza de duminică – Vila Wagner

Proza de duminică – Vila Wagner

120
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  • 10
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    10
    Shares


Prin anii 80, împreună cu un prieten, l-am căutat pe pictorul Ioan Titus Petruse, nu mai ştiu ce aveam de vorbit ori de împărțit, îi plăcea să-l citeze pe poetul german Hölderlin, despre care spunea: poetul care a înnebunit, completare peiorativă pentru că apăruse o ediţie a poemelor neamţului şi lumea citea. Dar şi despre Esenin se ştia pictorul din care îi plăcea să recite patetic. Avea o cărticică cu poemele rusului, pe care o purta într-un buzunar al paltonului său verde, la fel ca pădurile Apusenilor, pentru că pictorul Titus era un boem. Umblând noi aşa prin domeniul Coloniei de Pictură, am dat peste cineva care ne-a îndrumat spre vila Wagner, probabil că era pictorul cu o pipă în colţul gurii Alexandru Şainelic. De asta însă nu sunt sigur . Numele acesta te trimite automat cu gândul la muzicianul celebru şi apoi sună parcă nepotrivit, un pictor şi o vilă. În acei ani pictorii băimăreni nu erau boieri, însă de un lucru eram convinşi, atât eu, cât şi prietenul meu, că sunt nişte focuri vii care emană cultură. Pictor şi vilă, poate la Bucureşti să fi avut dintre acei ce-l făceau nemuritor pe Conducător, dar nu în Baia Mare. Eu tocmai aterizasem din capitala Banatului, eram mândru de asta, iar prietenul meu din cea a Moldovei. Am fost priviţi cu suspiciune de către literaţi, dar nu la fel de către pictori, cu care am devenit prieteni de-adevăratelea. Din Ţara Moldovei până în Ţara Banatului/Înfloreau merii, înfloreau perii…
Clădirea arăta deplorabil, ce fel de ciocoi o mai fi fost şi acesta de este atât de neluat în seamă cu moştenirile sale cu tot, ne-a fulgerat prin gând? Pe faţada de către Valea Usturoiului se putea vedea locul unde se aflase statueta Sfintei Fecioare, patroana spirituală a zidirii. Deşi nu arăt, am colindat cu voia, dar şi fără voia mea mai multe aşezări urbane. Doar în Braşov mai erau asemenea vile în drumul spre Poiana, case clădite în coastă de munte, cu o fundaţie imensă. Te făceau să te simţi neînsemnat în faţa măreţiei lor. Am fost întâmpinaţi de un lacăt ruginit, uşile demisolului încastrat în piatră aduceau a orice, numai a intrări într-o vilă nu. Pe Titus nu l-am aflat, o fi fost plecat să picteze pereţi de biserici, pentru că el era unul dintre frescarii autorizaţi de mai marii bisericii pentru astfel de lucrări. Avea câteva ajutoare dintre literaţi.Se spune că şi în Câmpia Aradului a pictat o biserică în stilul său specific, iar sfinţii erau îmbrăcaţi în straie de moroşeni. Încă nu am ajuns să verificăm aceste legende, pentru că după mai bine de treizeci de ani multe întâmplări devin legende.O luam prin parcul Regina Maria, pe aleea cardiacilor, traversam podeţul de beton de peste Valea Usturoiului, pe lângă terenul de tenis, înaintam pe lângă gardul grădinii zoologice şi iată-ne în faţa unei arătări cu două nivele. Un arbore de tuia secular, intrarea prin partea dinspre grădina zoo, câţiva cireşi şi un nuc. În partea opusă, intrarea se făcuse mai întâi printr-o terasă cu trepte din piatră şi balustradă, acum cu uşa de la intrare înfundată. În jurul clădirii, bucăţi de mortar căzute de pe pereţi, urzici şi multe buruieni.
Cu altă ocazie, l-am cunoscut pe unul dintre vechii locuitori ai stabilimentului, pictorul Iosif Hamza. El avea o cameră la etaj, bine întreţinută. Ne-a povestit despre vila doctorului Wagner de la fostul sanatoriu.Încă puteau fi văzute nişte pavilioane din vechiul ansamblu pentru tratament. În interbelic Baia Mare fusese staţiune balneară. Ce legătură poate exista între un doctor vindecător de boala de plămâni şi pictură? Cu privirea sa inocentă, Hamza mi-a răspuns: un pictor ştie mai multă anatomie de câtă pictură ştie un medic. Este drept că doar doctorul Ţuculescu, pictorul, ne poate contrazice. Am fost la Craiova în muzeul amenajat lui Ţuculescu, i-am admirat lucrările, e drept în mare grabă, dar mi-au rămas în memorie lucrări din tinereţe cu peisaje marine şi cu imagini din Grecia. Devine celebru după moarte cu acele lucrări în care culorile explodează, iar perechile de ochi inundă cadrul lucrărilor. Am vrut numai să-i demonstrez maestrului Hamza că nu sunt un ageamiu în artă. În atelier avea o bibliotecă bogată: albume de artă, monografii, afişe, ediţii Larousse, cărţi de literatură, colecţii de „Secolul 20”, „Steaua” (de pe vremea lui A. E. Baconsky). Atelierul părea un depozit cosmic cu bibliotecă, pânze, rame, cuie, borcane cu pensule şi un şevalet, bineînţeles, care, la rândul său, avea o istorie complicată. Erau şi un pahar pentru horincă, o ceaşcă pentru cafea, femei n-am căutat, poate să fi fost nu doar pe pânze. Atelierul lui Titus era închis şi nu se putea vedea nimic dincolo de fereastra zidită, parcă. Odată mi-a arătat nişte numere din ziarul local cu poemele sale, caiete cu schiţe şi desene. Îl preocupa Brâncuşi. Alt locatar pe care l-am cunoscut în vila Wagner era sculptorul Ştefan Várvédö, el păstra în atelier copia în ipsos a lui Petőfi, după care s-a turnat în bronz bustul poetului. Plantase nişte arbuşti, pe care-i împletea pe măsură ce creşteau.Vremurile au trecut şi deodată cu ele şi noi. Dintre cei de atunci nu-mi amintesc să fie prezent pe aici niciunul. Am aflat o pagină din gazeta locală, galbenă şi trasă la faţă, am vrut s-o mototolesc şi s-o arunc la ex-haust. Oare de ce am păstrat-o, totuşi, mi-am zis. Acolo era un articol de-al meu despre vila Wagner şi despre pictor.Încercasem să-l republic după vreo zece ani, dar era ca un făcut că nimeni nu se îndemna să-l tipărească, deşi aveam o rubrică de cultură. Nu este de actualitate şi apoi vila Wagner a fost retrocedată moştenitorilor, deşi susţinea maestrul că este concesionată uniunii artiştilor plastici pentru o sută de ani. Cine mai crede în uniuni şi în pictori?
Fie ca aceste rânduri să reprezinte o evocare pentru cei care au fost cu mine pe acolo: poetul Claudian Cosoi (1952 -2001), pictorul Iosif Hamza (1937 – 1998), pictorul Ioan Titus Petruse (1947 – 1985), sculptorul Ştefan Várvédö (1947 – 2002).


Raspandeste cu incredere
  • 10
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    10
    Shares
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentREFORME IN CHINA COMUNISTA
Articolul următorAGERPRES : Sarbatori Religioase – 25 februarie
Licențiat în științe economice,scriitor,publicist. A publicat: Pagina de gardă, roman,ed Dacia, Păpușa de rumeguș, povestiri, ed Risoprint, Peretele cel mai iubit, povestiri ,ed Gutinul, Poeme uitate,boeme regăsite,ed.Cybela. Redactor asociat la revista Nord Literar. Colaborator la revistele : Familia, Viața Românească, Vatra Veche, Caiete Silvane,etc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here