Radio Europa Libera : Cinci tone de apă, 250 de lei,…

0
8
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Cinci tone de apă, 250 de lei, sau despre apa ca sarea în bucate în sudul Moldovei

La Ciumai
Sondajul nostru

In luarea unei decizii , trebuie sa se tina cont , in special de:

View Results

Loading ... Loading ...

La Ciumai

La sfârșit de săptămână cu Europa Liberă printre locuitorii satelor Chirilovca, Ciumai, Mirnoie, com. Vinogradovca, raionul Taraclia.

Pentru mulţi locuitori din regiunea de sud a ţării accesul la apă potabilă este o problemă existențială, de fiecare zi. Unii cumpără apa cu cisternele, alţii parcurg kilometri până la izvorul din satul vecin pentru a face rost de ea. În Raportul Național de Dezvoltare Umană al PNUD Moldova se arată că în total aproape 40% din locuințele din ţară nu sunt conectate la un apeduct. Dacă la oraș nouă gospodarii din zece au robinet în casă, la sate acest raport abia de ajunge patru din zece. Mai mult de jumătate de familiile din mediul rural iau apa din acestea, asta în condițiile în care 80 la sută din fântâni conțin apă poluată şi consumul ei nu este recomandat. La acest sfârşit de săptămână discutăm despre apa cea de toate zilele.

În satele Chirilovca, Ciumai, Mirnoie, toate din comuna Vinogradovca, raionul Taraclia, apa nu este un cuvânt abstract. Ea poate fi dură sau moale, sărată sau amară, scumpă sau accesibilă, filtrată sau în două cu impurități. Cel mai important e felul în care localnicii fac rost de ea. În strategiile elaborate de autoritățile naţionale, raionul Taraclia se afla la coada clasamentului după calitatea apei. Din lipsă de resurse financiare, pe an ce trece prea puține soluţii de pe hârtie devin realitate. Am întrebat săteni întâlniți ocazional pe străzile comunei Vinogradovca de unde iau apă şi dacă ar fi dispuşi să dea bani pentru ca un apeduct să ajungă şi în casele lor.

– „Pe strada noastră peste fiecare casă erau fântâni. S-au uscat toate, nu-i nimic. Mulțumim Domnului că a rămas acest izvor”.

Fântână la Ciumai

Fântână la Ciumai

– „Ne duce în Ciumai, plătim bani. Aici este o singură fântână. Când ți-e sete, poți să bei apă şi din canal. Dar nu-i apă. Licitația a fost câștigată, banii au fost alocați, de ce nu fac nimic”.

Europa Liberă: Când aveţi nevoie de apă de unde faceți rost de ea?

– „În sun pe Jijic cu tractorul, el aduce, îi plătesc bani şi vine şi-mi toarnă în bazin, ca şi toţi cetăţenii acestui sat”.

Europa Liberă: Asta nu e scump pentru dumneavoastră?

– „În ziua de azi nu e scump pentru Timofti şi Igor Dodon, dar dacă omul primeşte salariul de 1000 de lei şi are nevoie 5-6 tone de apă, asta este costisitor. Nu există salarii care să corespundă costului acestei ape”.

– „Sunt fântâni în sat, dar foarte puţine, şi apa e foarte proastă. Este un serviciu cu plată şi e foarte scump. În sat nu este de lucru”.

Europa Liberă: De ce este aşa?

– „Pentru că, probabil, nu se străduiesc ca în sate să fie apă. Am copii, familie şi am nevoie de apă, dar n-am de unde o lua. Sunt nevoită s-o aduc din altă parte şi asta e o problemă existențială, de fiecare zi”.

– „Aducem de la Mirnoie cu maşina”.

Europa Liberă: Rezultă că cumpărați această apă?

– „Da, 5 tone – 250 de lei. Când e rece se bea bine, beau de la mine din fântână”.

– „Bem apă amară din fântână, pur şi simplu nu avem alta”.

Europa Liberă: Nu vă faceți griji că veți avea probleme de sănătate?

– „Ne facem griji, pentru noi, pentru copiii noştri, dar pe cei de la putere nu-i interesează problemele noastre, nici pe administrația locală – primăria, nici pe cea raională şi aşa mai departe”.

Europa Liberă: Când vă e sete unde mergeți?

– „O cumpărăm. Vedeți chiar faţă de dumneavoastră am cumpărat o sticlă”.

Europa Liberă: Cât vă ajunge această cisternă?

– „Trei tone – 200 de lei – într-o lună. Asta aşa numai de băut, spălat. Dacă am conecta mașina automată de spălat, am epuiza-o în două săptămâni. 70 de litri de apă o spălare şi suntem nevoiţi s-o luăm din fântână, ea este dură, trebuie să punem mai mult detergent. E un cerc vicios”.

La Ciumai

La Ciumai

– „Apa o aducem de la izvorul din Copceac. În fântâni este dar e sărată, nu poate fi băută. Dacă uzi plantele, pâmântul se face alb de la sare”.

Europa Liberă: Odată la patru ani vi se promite să facă ceva cu apa. Şi care este rezultatul?

– „Deocamdată, niciunul. Am auzit că în acest an vor să ne facă un izvor, dar nu văd nicio acţiune”.

Europa Liberă: Despre apeduct nici nu vă gândiţi?

– „Nu cred că va trage cineva apeduct şi va investi bani. Aici locuiesc maximum 300 de oameni”.

– „Este şi sărată, şi dură, diferită, în diferite fântâni apă diferită, în funcţie de relief. La marginea satului e sărată, aici e mai moale. Primarul va decide. Avem un primar de aur, este la Lukaşenka, bravo!”

Europa Liberă: De ce apa este necalitativă?

– „Acum peste tot sunt nitraţi, pesticide, acum şi ploile nu sunt de calitate. Avem fântână în curte. Nu ştiu cum e, analiză nimeni nu a luat. Cum ne-am făcut casă, am săpat şi-o fântână”.

– „Nu am nici fântână, nici bazin, nu am nimic. Au fost vremuri când cumpăram apă cu 20 de ruble. Opresc tractoarele care remorchează cisterne şi-i rog să-mi umple recipientele. Desigur că pentru mine este un serviciu scump”.

– „Avem fântână, desigur apa este sărată, dar avem cu ce uda roşiile, una-alta. Cine are fântână se salvează”.

– „În Mirnoe nu este apă. Luăm de la fântână. Dacă gospodăria piscicolă pompează apa, în fântâni nu este. Tatiana Dmitrevna (Ţurcan – primarul comunei Vinogradovca – n.r.) ne-a promis să facă apeduct, au strâns contribuţia localităţii. Proiectantul a murit, nu e clar ce a fost acolo”.

Europa Liberă: Se întâmplă să veniți la Ciumai special pentru apă?

– „Iau apă de la buvetă, este tratată”.

– „Avem de unde lua această apă, dar trebuie să punem şi noi bani şi vor fi curățate aceste aceste izvoare şi va fi apă”.

Europa Liberă: Ați da bani pentru așa ceva?

– „Putem da, dacă acest lucru va fi foarte necesar. Eu sunt pensionar, dar pot da puţin, atât cât pot, mai ales acum e căldură mare şi apă ne trebuie. Oamenii dau o fugă până la izvor şi de acolo iau şi beau”.

Europa Liberă: De ce aveţi problema cu apa?

– „La noi e Bugeac, e stepă, e un loc uitat de Dumnezeu”.

Europa Liberă: Această problemă trebuie să fie rezolvată de stat, de administrația locală sau de oameni?

– „E clar că guvernul nu face nimic fără oameni. Dacă ne iau pe noi de aici, rămâne cu nimic. Ei trăiesc pe spatele oamenilor. Dacă nu ar exista oamenii, pe cine vor conduce, de aceea trebuie oamenii salvaţi, păstraţi”.

Europa Liberă: De ce statului nu-i ajung bani pentru sate?

– „Pentru că aceşti bani ajung în altă parte, prin anumite buzunare. Sunt investitori, ei dau bani ca să se facă anumite proiecte, printre degete ne dau şi nouă, iar restul îşi împart ei şi oamenii rămân cu aproape nimic. Se spune că peştele de la cap se strică. Oamenii, tinerii pleacă peste hotare să câştige bani, lasă familiile. Şi la sfârşit familiile se destramă, banii vin, iar familia nu mai este. Aşa ca feciorul meu. Guvernul trebuie să ne ajute, dar cei de acolo au alte interese. Ne-au făcut „Pământ”, lucraţi băieţi, iar ei vom colecta impozitele şi se vor odihni”.

– „Noi avem fântână, dar e la adâncime şi trebuie curățată deseori. Mulţi oameni nu au. Chiar şi noi ne ducem după apă de băut la izvor. Noi toată viaţa bem apă de la izvor”.

Europa Liberă: Sperați ca vreodată să aveţi apă în casă la robinet?

– „Visăm. Am mai mult de 40 de ani. Despre această idee s-a vorbit acum 35 de ani, însă a fost dată uitării. Ştiţi această idee era ireală din timpul copilăriei mele, chiar dacă era Uniunea Sovietică şi finanțare era suficientă. Acum nu ştiu dacă este reală”.

Europa Liberă: De ce chiar şi atunci nu era real să fie făcut apeduct?

– „Pentru că atunci era problema ca această apă să fie găsită”.

– „Acum au făcut o buvetă şi dimineața şi seara apa este accesibilă pentru toţi, adică nu e peste tot această problemă. Pe străzile de mai sus este apă, aici în vale e o necesitate”.

Europa Liberă: Cum credeţi, această problemă este a autorităţilor locale, a oamenilor sau a statului?

– „Este comună. Este şi a statului, pentru că oamenii se îmbolnăvesc şi aşa mai departe. Ea este şi a noastră, pentru că e vorba de sănătatea noastră”.

– „Luăm apă de băut de aici, de la buvetă, dar e o problemă că este o restricţie, se dă după un anumit grafic – dimineaţa şi seara. Iată azi dimineaţă nu a fost apă, aseară nu a fost. Apa este primul punct în promisiunile electorale”.

Europa Liberă: Şi doar promisiune rămâne?

– „Acum au făcut buvetă, promit să facă până în toamnă apeduct, parţial, nu ştiu dacă va cuprinde tot satul. Am vrea să fie aşa. Şi eu o să-mi trag apeduct, dacă va fi aşa, pentru că vara seacă fântânile. Avem seră acasă şi nu se ajunge apă să udăm, să facem baie, să spălăm şi celelalte”.

– „Am apă în casă, dar toată vara deschid robinetul şi apă nu-i, nu ajunge la toţi. Dacă ar face un apeduct calitativ şi care să funcţioneze fără întrerupere, aş da bani doar ca să am apă în casă permanent. Nu aşa ca acum, am plătit, iarna este, iar vara când utilizezi cea mai multă apă lipseşte. Rezultă că ai dat banii în vânt”.

– „În primul rând, este problema statului şi mai apoi a autorităţilor locale care trebuie să facă presiune pe autorităţile statului ca să ne ajute cumva. Vedeţi şi singuri oamenii pleacă, noi unde putem ajutăm”.

La Ciumai

La Ciumai

– „Sunt bani mari pentru aşa o plăcere scumpă”.

Europa Liberă: Dar cine trebuie să plătească?

– „Sponsorii, cred că”.

– „Nici asta nu este corect, cred că oamenii au suficiente resurse pentru a contribui”.

– „Trebuie să ajutăm, asta depinde de noi, locuitorii. Trebuie cumva să ne mobilizăm, asta se face colectiv, primăria de una singură nu va face nimic. Trebuie găsită o abordare înțeleaptă întrucât tot ce se face este pentru oameni”.

***

Primarul comunei Vinogradovca, Tatiana Ţurcan, – care e la al treilea mandat – , spune că pentru zona de sud problema apei este numărul unu. În ciuda promisiunilor electorale şi a multiplelor proiecte pe care le-a câştigat, această investiție rămâne o piatră de încercare. Potrivit ei, nu poţi să rezolvi toate problemele comunității având 80% din buget pentru salarii şi întreținerea edificiilor cu menire socială. Acest ghem de probleme poate fi descâlcit doar cu implicarea statului, crede Tatiana Ţurcan.

Tatiana Țurcan

Tatiana Țurcan

Tatiana Țurcan: „Odată cu construcția canalului în ’79-’80, când era o intenție să unească, prin lacul Ialpug, Dunărea cu Nistrul și era o programă foarte mare în fosta Uniune Sovietică, în toate satele amplasate de-a lungul canalului a dispărut apa din fântâni. În 2007, una din problemele care au fost ridicate de concetățeni care m-au votat și m-au văzut primar la primărie a fost problema aprovizionării cu apă.

Canalul la Chirilovca

Canalul la Chirilovca

Până la momentul de față au fost pregătită și finalizată toată documentația tehnică pentru a construi rețelele de apă și canalizare în satul Ciumai; satul cel mai populat din comuna noastră. A fost forată o sondă procurată din sursele bugetului local, care a costat 500 de mii. La Vinogradovca avem 99% apeduct, unica problemă la Vinogradovca este că sonda care aprovizionează cu apă cetățenii îi la balanța întreprinderii de vinificație, însă apa este potabilă. Este o fântână arteziană făcută în anii 1960. Am scris foarte multe demersuri la toate nivelurile de guvernare și de multe ori am avut întâlniri cu oamenii din conducerea centrală, dar până astăzi așa și a rămas așa cum este.”

Europa Liberă: Și de unde oamenii iau apă?

Tatiana Țurcan: „În satul Ciumai avem o fântână în care este un izvor și fântâna are o capacitate de 40-50 de metri cubi în 24 de ore. Și de la fântâna ceea noi am tras o conductă de aprovizionare cu apă în care a fost prioritar liceul, școala profesională și două străzi care sunt aproape. Și am făcut o miniconductă de aprovizionare cu apă cu ajutorul agentului economic care atunci funcționa, cu ajutorul comunității și o susținem până acum. Astea-s 72 de gospodării de gospodării individuale; restul oamenilor din Ciumai aduc apa de la o distanță de 15-20 km.

Avem un izvor la Copceac, peste deal, avem noi două izvoare în care a fost captată apa în cisterne de 20 de tone. E apă de consum casnic, nici nu putem să spunem că-i potabilă. Sonda pe care au forat-o noi în 2014, am găsit folosirea ei parțială. Cum?

Prin proiectul PNUD, cu susținerea financiară a Bulgariei, noi am construit o buvetă, în care apa se curăță și am amplasat-o în satul Ciumai. Deci, oamenilor le dăm apă potabilă la buvetă.”

Europa Liberă: În Chirilovca și Mirnoe vin oamenii după apă potabilă?

Tatiana Țurcan: „Vin oamenii după apă. Da, vin oamenii și nu numai din satele noastre, dar și din satele de alături Musaitu și Budăi, oamenii de acum s-au învățat. Știți, suntem în secolul XXI, dar astăzi sunt unele priorități pe care ar trebui să le acopere statul. Sunt unele drepturi pe care le au oamenii prescrise în Constituție, care tot ar fi trebuit să le acopere statul, fiindcă astăzi un primar dintr-o comunitate cu un buget foarte-foarte mic n-ar trebui să se transforme într-un alergător după proiecte, fiindcă știți că proiecte sunt foarte puține, dar noi suntem foarte mulți. Și câteodată este foarte greu să ajungi la un proiect.”

Europa Liberă: Sunt foarte multe proiecte finanțate de parteneri externi acum în sudul Republicii Moldova – fie că e vorba de Cahul, unde s-au implicat Guvernul Germaniei și Guvernul României. Sunt foarte multe proiecte chiar și în Găgăuzia, și în Taraclia. Guvernul Bulgariei, Turciei, am înțeles că și slovacii dau bani. Acum și Uniunea Europeană are proiecte pentru apă. Credeți că această problemă a apei este mai degrabă problema statului, problema oamenilor? Cine mai mult trebuie să pună umărul, să contribuie la găsirea de soluții?

Tatiana Țurcan: „Noi avem o experiență foarte mare în proiecte numai de aceea că eu am avut acces la informații, știind limba, ceea ce poate nu au toți primarii din raionul Taraclia, fiindcă astăzi primarii din Taraclia, neposedând limba, ei undeva nu ajung la vreme…

Primarul Tatiana Țurcan

Primarul Tatiana Țurcan

Acum sunt proiecte, construcția unui apeduct este o problemă foarte costisitoare și eu socot că aici ar trebui, în primul rând, să facem o strategie de implementare a primelor necesități. Asta – apă, canalizare, drumuri și când aducem la un oarecare minimum problemele acestea, atunci putem vorbi despre amalgamare sau despre optimizarea primăriilor.”

Europa Liberă: Dar sunt proiecte foarte costisitoare, statul spune că nu are bani și amână aceste investiții ani de zile. Și atunci, cine vine și dă banii aceștia? Trebuie sau nu să contribuie oamenii cu puținul pe care-l au?

Tatiana Țurcan: „Știți, dacă e să vorbim despre contribuția oamenilor, astăzi vizitatorii din diferite părți ale Republicii Moldova când trec prin sud, uitându-le la case, își fac o impresie că aici trăiesc oamenii mai greu. Și eu astăzi sunt cu oamenii foarte solidară și vreau să-i ajut aducând proiecte, dar vreau să mulțumesc concetățenilor mei, fiindcă contribuția cetățenilor este foarte costisitoare și este apreciată de mine. Noi întreținem multe obiective, întreținem multe servicii pe care le facem cu ajutorul oamenilor.

La momentul de față, cetățenii au strâns 26 de mii de lei pentru ca să schimbăm unele porțiuni ale apeductului care s-au deteriorat; țevile-s metalice, ele au ruginit. Eu am venit cu contribuția de 28 de mii de lei de la primărie, oamenii au venit cu bani și cu brațele de muncă. Acum noi apeductul acesta de la Ciumai vrem să-l reconstruim.

Noi am înaintat un proiect la Ambasada Slovaciei, un proiect de 200 de mii de lei, în care este inclusă reconstrucția fântânii arteziene și noi, știind că acolo este o parte de contribuție pe care trebuie noi s-o punem până la moment, haideți noi acum să facem bucățica aceasta a noastră și dacă vine proiectul, noi o punem la contribuție și mai departe avem ceea ce avem. Acum noi ne-am pus numai să schimbăm țevile, dar atunci o să facem și o zonă de protecție la izvorul acesta. Îl curățăm, fiindcă el din anii ‘65 n-a fost curățat.”

Europa Liberă: Ați spus că aveți pe moment trei proiecte cu aprovizionarea cu apă potabilă.

Tatiana Țurcan: „Proiectul acesta care cu reconstrucția, al doilea proiect este cu SARD, care presupune construcția turnului de apă; avem la sondă să facem tot zonele de protecție, legăturile electrice și vreo 2,5 km de apeduct, dar avem nevoie de încă 8 km. Și deci reiese că nici nu-s 30% care pe care o să le acoperim. Bucățica pe care o facem cu SARD este într-o sumă de un milion două sute mii de lei din 17 milioane.”

Europa Liberă: Și asta-i vorba numai de Ciumai, un singur sat?

Tatiana Țurcan: „Da, da, da, noi vorbim numai de Ciumai. Vedeți cât de greu – asta zece ani zi de zi. Numai având bani, se poate de făcut, dar la un buget de trei milioane la primărie și având patru sate, având patru biblioteci, patru cluburi, grădinița de copii, trei cimitire și toate obiectivele pe care le mai avem – muzeu… 80% din bugetul primăriei merge la salarii și la întreținerea edificiilor. Toate edificiile și toată infrastructura pe care le avem la momentul de față au fost reabilitate cu proiectele care au fost implementate.”

Europa Liberă: În cazul celorlalte două sate, care este situația?

Tatiana Țurcan: „În Mirnoe la un izvor avem un captaj, în care iarăși în 2010 am făcut o curățare. Este cu un agent economic care le aduce apă cu cisterna. Acolo, costul la trei tone de apă este 80 de lei; la Ciumai este 200-250, la Chirilovca este cel mai problematic, fiindcă în Chirilovca n-avem niciun rezervor, n-avem niciun izvor. Iaca acum am pus o problemă împreună cu comunitatea și cu asociația de băștinași.

Tatiana Țurcan

Tatiana Țurcan

Primăria noastră lucrează în Programul PNUD „Migrația și dezvoltarea locală”. Grație acestui program, ne-am mai învățat să lucrăm cu comunitatea, să-i mobilizăm la petrecerea unor activități care nu-i neapărat să fie susținere din exterior. Și iată noi am depistat trei izvoare, care sunt de-a lungul traseului. Este un izvor la Chirilovca, care se găsește la 300 m de la traseu și este abandonat. Noi am propus să-l curățăm și să-l extindem până la traseu. Satul este mic – 250 de locuitori -, dar asta nu înseamnă că oamenii n-au dreptul să aibă servicii de calitate. Trebuie să aibă.

Este un izvor în Ciumai și avem lângă dânsul niște rezervoare în care captăm apa, din care pe urmă o distribuim în satul Ciumai, și avem un izvor care a fost până prin anii 2000, a rămas locul numai unde a fost izvorul. Suntem în regim de acumulare a banilor. Până acum avem strânși de la băștinași undeva la o mie de euro din necesarul de patru mii de euro. Dacă nu adunăm, noi avem partea primăriei, care este 60 de mii de lei, cât o să acumulăm, pe atâta și o să facem. O să micșorăm proiectul și o să-l ducem la capăt.”

***

Guvernul Germaniei, prin intermediul Agenţiei pentru cooperare internațională (GIZ), investește de mai mulţi ani în sisteme publice de apă şi canalizare, inclusiv la construcția apeductelor Chişinău-Străşeni-Călăraşi şi Cahul-Vulcăneşti. Fostul vicepremier şi ex-ministru al economiei în guvernul Ion Sturza, Alexandru Muravschi este managerul interimar al proiectului „Modernizarea serviciilor locale” din cadrul GIZ şi ne spune ce soluţii finanţează în comunităţile din sudul ţării guvernul german.

Alexandru Muravschi: „Dacă vorbim despre regiunea sud, acolo deja au fost implementate niște proiecte. De exemplu, a fost completat proiectul cu aprovizionarea cu apă a satului Roșu, lângă Cahul, și conectarea la sistemul de sanitație al orașului Cahul. A fost reabilitată Stația de epurare a apei în Cahul. La momentul acesta, merg lucrările în satul Lebedenco și vreau să vă spun că agenția germană este de implementare și toate proiectele sunt implementate datorită suportului financiar din donații.

Alexandru Muravschi

Alexandru Muravschi

Donatorul principal este Guvernul Germaniei; în satul Roșu a fost cofinanțare din partea Guvernului României, satul Lebedenco este cofinanțat din partea Guvernului Elveției și acum este posibilitatea de a începe implementarea proiectului foarte mare cu finanțare de la Delegația UE în Moldova. Este vorba despre proiectul construirii apeductului Cahul-Vulcănești, prin care va fi asigurată cu apă potabilă toată regiunea de sud – satele Găvănoasa, Pelinia, Alexandru Ioan Cuza și orașul Vulcănești. Aici este un exemplu al cooperării foarte bune dintre diferiți donatori – Germania, România, Elveția, Uniunea Europeană și Agenția de Dezvoltare Internațională din Turcia TIKA.

A fost convenit că partea europeană să fie ocupată cu construirea apeductului Cahul-Vulcănești, iar partea turcească va asigura reabilitarea rețelei interne și construirea a trei arteziene care, în caz critic, pot fi folosite drept rezervă. Este foarte important faptul că prin apeductul respectiv va fi asigurată și aprovizionarea cu apă a Zonei Economice Libere Vulcănești și asta deschide ușa pentru atragerea investițiilor în zonă și va stimula dezvoltarea economică a zonei.”

Europa Liberă: Ați pomenit câteva guverne care se implică, în special, în zona de sud. Acolo unde am fost noi, mai erau Guvernul Slovaciei, Guvernul Cehiei, Guvernul Bulgariei… De ce toate aceste țări se implică pentru a rezolva o problemă atât de acută în sudul Republicii Moldova?

Alexandru Muravschi: „Guvernul Republicii Moldova nu stă deoparte, pentru că foarte multe investiții provin și din bugetul Republicii Moldova. De exemplu, proiectele de aprovizionare cu apă și sanitație sunt finanțate și din Fondul Național de Dezvoltare Regională, din Fondul ecologic, în unele cazuri din partea cofinanțării din bugetul administrației publice locale.

Dar trebuie să recunoaștem că problema aprovizionării cu apă este foarte dificilă în Republica Moldova și Dvs. ați pomenit cifrele – 40 la sută din populație, chiar dacă vorbim despre accesul la apă calitativă, încă mai mult, pentru că în multe sate oamenii au acces la apă din arteziene care nu în toate cazurile sunt calitative. Și în special la sud, în Găgăuzia.

Sunt multe probleme care trebuie rezolvate și nu numai în sectorul aprovizionării cu apă, și în alte sectoare. Asta necesită o mulțime de investiții pe care, cu regret, Moldova n-are posibilitate să le investească, ținând cont de faptul că economia nu este așa de dezvoltată și de aceea noi trebuie să le mulțumim tuturor guvernelor care vin cu ajutor.”

Europa Liberă: Dar parcă investițiile alocate de statul Republica Moldova sunt prea puține și prea cu țârâita, așa le zic oamenii. Dvs. la un moment dat ați fost la putere. De ce asemenea probleme așteaptă cu zecile de ani? Poate e cazul ca statul să aibă un program național, așa cum a fost în cazul gazificării – pe unde forțat, pe unde benevol, dar acel proiect, până la urmă, a acoperit cea mai mare parte a țării?

Alexandru Muravschi: „În primul rând, vreau să vă amintesc că eu am fost la putere aproape 20 de ani în urmă, când situația era încă mai dificilă, comparativ cu situația de azi. Acum, Guvernul are posibilitate să investească, poate nu așa de mult cum trebuie să fie, dar, ținând cont de realități, se investesc destul de mari sume în sectorul vizat. Aici trebuie să înțelegem un lucru că toate țările din UE, practic, au o politică de susținere a vecinilor. Și ei vor ca vecinii lor tot să trăiască normal; nu trebuie să fie niște pericole de război ș.a.m.d. Și de aceea sunt multe programe.

Noi lucrăm în parteneriat cu structurile naționale și practic toate proiectele sunt implementate de către agențiile de dezvoltare regională cu suportul GIZ; suportul tehnic și financiar din partea donatorilor. Este foarte important că Delegația UE a primit decizia de a finanța proiectele din două domenii – apă și sanitație și eficiență energetică în volum de 40 de milioane de euro. Aceștia-s bani direct investiții. Vor fi implementate zece proiecte legate de aprovizionarea cu apă, inclusiv partea de sud și proiectele în eficiență energetică, spitalele și liceele regionale. Implementarea proiectului din punctul de vedere al conceptului GIZ, aceasta-i nu numai investiție, asta-i lucrul cu populația.

La fiecare proiect sunt create consilii de teritoriu locale cu reprezentanții cetățenilor din localitatea respectivă, administrația publică locală, societatea civilă, reprezentantul ADR. Acesta-i lucrul cu operatorii, pentru că „Apă-Canal” trebuie să fie operatorul care asigură lucrările după finalizarea proiectului și transmiterea la balanța administrației publice locale. Noi lucrăm împreună cu operatorii asupra creării operatorilor regionali. Dacă vorbim de zona de sud, pe baza mai multor întreprinderi mici „Apă-Canal” a fost creată „Apă-Canal Cahul” în formă de societate pe acțiuni, care deservește tot sudul. Întreprinderea mai mare poate fi atractivă și pentru specialiști calificați, poate fi și echipamentul mai modern. Sunt multe lucruri care stimulează dezvoltarea capacităților întreprinderii și scopul final este prestarea de servicii cât mai calitative pentru populație.”

Europa Liberă: Aveți o experiență bogată în implementarea proiectelor în zona rurală. Oamenii au învățat că e cazul să vină cu contribuția lor sau încă este loc de muncă?

Alexandru Muravschi: „De la caz la caz. În unele cazuri, când este vorba despre investirea în apeductul magistral, da, trebuie să lucrăm cu populația, că ei trebuie să asigure cofinanțarea pentru conectare și cu administrația publică locală. Este altă problemă. Noi știm foarte bine că oamenii vor apă cât mai repede, dar când este vorba despre prelungirea sanitației, aici nu prea, pentru că conectarea la sanitație costă mai mult, dar fără sanitație, noi de fiecare dată creăm mai multe și mai multe probleme pentru mediu. Și de aceea trebuie să lucrăm cu populația în informarea care vor fi consecințele, pentru că tot merge iarăși în subteran la apă și calitatea apei devine mai rea și mai rea. Trebuie să lucreze și administrația publică locală, și NGO care sunt specializate în mediu. Acesta-i un lucru permanent.

Trebuie inclus și mecanismul de penalizare, pentru că nu numai cu filosofia că trebuie să fim buni; trebuie să fie niște oameni și penalizați. Poate și în unele cazuri Guvernul trebuie să fie mai activ în promovarea priorităților, pentru că noi avem multe probleme și rezolvarea fiecărei probleme are nevoie de investiții. Desigur, cultura populației trebuie să fie ridicată, în special sunt sectoarele specifice unde, fără educarea populației, puteți investi și rezultatul o să fie „0”. De exemplu, managementul deșeurilor solide – puteți pune platforme, puteți construi poligoane pentru colectarea deșeurilor dar, dacă populația nu este educată, și asta tot durează de zeci de ani…”

Europa Liberă: Dvs. sunteți adeptul filosofiei unor donatori care, totuși, insistă că o parte de contribuții de la cetățeni pentru a-i implica și a-i responsabiliza și a nu transforma cetățenii acestei țări în oameni care stau cu mâna întinsă și care o dată la câteva zeci de ani tot au să ceară: Dați-ne, dați-ne… Sau aveți o altă soluție miraculoasă?

Alexandru Muravschi: „Miracol nu există. Miracolul este unul – munca și responsabilitatea. Când noi vorbim despre contribuția populației, nu este vorba obligatoriu despre bani, este vorba de participare că noi ne străduim la fiecare proiect care este implementat prin GIZ sunt create consilii de directori locali și oamenii de la „0” trebuie să înțeleagă și să participe la tot procesul și când va fi proiectul finalizat fizic și va fi transmis, oamenii deja știu cum de administrat, cum de monitorizat, pentru că noi înțelegem că situația financiară la oameni, în special în zona rurală, este foarte grea și în multe cazuri chiar nu putem cere de la ei bani, dar contribuția asta este participarea.

Da, lucrăm, e foarte greu în unele cazuri, dar, pe de altă parte, sunt exemple foarte bune. De exemplu, dacă luăm zona orașului Costești, raionul Râșcani, și acolo satul Duruitoarea Veche care-i lângă, practic acolo tot satul deja are acces la apă potabilă. Ei plătesc tot, normal, la timp. Foarte important e că oameni care au părăsit orașul încep să se întoarcă și sunt cazuri deja când oameni din alte sate dimprejur cumpără apartamente acolo și vin și începe viața să se dezvolte. Apa este foarte importantă. Eu sper că, bine nu noi, dar poate nepoții noștri au să aibă posibilitate să trăiască într-o țară care nu va avea nevoie de ajutorul donatorilor. Țara care va avea posibilitatea să se dezvolte de sine stătător.”


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here