Republica.ro : Ruşinea Bucureştiului. Bulevardul General Vasile Milea

1
25
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Vasile Milea(Foto: mapn.ro)

„Cine a fost Milea, tati?”

„Un general, comandantul Armatei în decembrie 1989.”

„Şi a fost un erou?”

„Nu chiar.”

„Atunci de ce are numele pus pe plăcuţă?”

„E mai complicat tati, lasă că o să înţelegi tu când mai creşti. Hai, că întârziem la film!”

Măsura recunoştinţei şi memoriei la români: dacă ai fost criminal primeşti un bulevard, dacă ai fost erou primeşti o străduţă între blocuri

Nu, nu am auzit cu urechile mele dialogul de mai sus. Totuşi, sunt convins că măcar o singură dată în ultimii ani, în drum spre sălile de cinematograf de la AFI Cotroceni, un copil şi-a întrebat părinţii exact asta. Şi mai cred că nu este hazardat să presupun că alţi părinţi vor putea fi întrebaţi acelaşi lucru şi în viitor. Poate că ei vor şti exact cine a fost Milea şi vor considera că nu trebuie să-şi încarce copiii cu explicaţii complicate (exact ca tatăl din dialogul meu imaginar), poate că habar nu vor avea şi vor încropi ceva pe loc, poate că vor ridica din umeri plictisiţi şi îşi vor vedea mai departe de lucrurile mult mai importante pe care le vor avea de făcut. Majoritatea probabil că vor repeta mecanic varianta cea mai răspândită astăzi: „Milea, da, păi şeful Armatei. S-a sinucis (cu varianta „a fost ucis”, iar cei mai „spirituali” vor prefera varianta „a fost sinucis”) ca să nu îndeplinească ordinele lui Ceauşescu şi să tragă în oameni. Că altfel Armata trăgea în noi şi ne omora pe toţi. Ceauşescu a fost un om rău..”

Copiii însă, după cum cred că ştiţi, sunt încăpăţânaţi când vine vorba de răspunsuri, spre deosebire de noi adulţii, care înţelegem dintr-o modulaţie a vocii, o privire piezişă sau o tăcere lungă că trebuie s-o lăsăm baltă. Pentru un copil răspunsul clar la întrebarea pe care o pune este obligatoriu. Nu poţi s-o scalzi. Şi atenţie mare la minciuni. Tot ceea ce le spuneţi este axioma vieţii lor şi nu cred că veţi dori să vă aflaţi în situaţia în care propriul copil va afla că l-aţi minţit. Chiar şi în privinţa unor detalii, care la prima vedere vi se par nesemnificative. Ştiţi momentul ăla jenant când, după ce aţi uitat de mult discuţia, vă treziţi cu ei din senin: „Mai ţii minte tati când mi-ai spus că Milea este un erou şi că de aia are bulevardul numele lui? Să vezi ce am aflat azi….”

Dar articolul de faţă nu este unul despre relaţia părinţi-copii. Informaţi sau neştiutori, implicaţi sau nepăsători, atenţi sau plictisiţi, nu părinţii sunt vinovaţi că vor trebui să poarte discuţia asta. Cinstit, ce am putea să răspundem fiecare dintre noi, dacă am fi puşi în situaţia de mai sus? Chiar dacă am fi cei mai buni cunoscători ai evenimentelor din decembrie 1989, dornici să le oferim copiilor noştri informaţiile corecte şi o mică lecţie de istorie, cum le-am putea explica, de exemplu, faptul uimitor că, deşi Vasile Milea a condus personal (adică direct din stradă, nu dintr-un birou) măcelul de la Intercontinental din noaptea de 21/22 decembrie 1989, măcel în care au fost ucişi tineri bucureşteni (deci locuitori ai oraşului), Primăria Municipiului a găsit de cuviinţă să-l omagieze numind un bulevard după el? Cum explici inexplicabilul unui copil? Logic, o să pună următoarea întrebare firească: „Păi dacă a fost criminal, de ce au numit bulevardul aşa? Oamenii ăia nu ştiu ce a făcut?”. Şi o să te afunzi şi mai tare, încercând să-l lămureşti: „Bineînţeles că ştiu, dar au fost alte interese atunci când i-au pus numele. Apoi din ticăloşie, indolenţă şi indiferenţă l-au lăsat aşa”. Nu o să înţeleagă nimic. O să tacă din gură, cum fac ei atunci când ceva li se pare ciudat, dar nu o să fie convins. Ceva nu se va lega. Întrebarea va rămâne. Şi, mult mai grav, ea rămâne şi pentru noi. Cetăţenii oraşului Bucureşti.

Şi, revenind, ce putem răspunde noi? Că ne-a lovit amnezia şi nu mai ştim cine a fost Vasile Milea? Că nu ne priveşte şi că este responsabilitatea autorităţilor? Sigur că da. Dar ce te faci când vezi că până şi autorităţile au uitat ? Cum o fi pentru zisele autorităţi să omagieze în fiecare an victimele represiunii din decembrie 1989 prin depunere de coroane la câteva străzii distanţă de bulevardul dedicat unuia care a ordonat uciderea lor? Cred că nici nu le trece prin cap în ce situaţie de un ridicol sublim se pun în fiecare an. Dacă ar fi un banc, ar fi unul negru. Dar nu este. Este Bucureşti, România, ianuarie 2018.

Apropo, ştiaţi că nu foarte departe de bulevardul Vasile Milea, în acelaşi Sector 6, se găseşte strada Bogdan Şerban Stan? Puţin probabil să vă întrebe cineva, copil, turist străin sau rudă venită în vizită, cine a fost cel după care a fost numită o străduţă între blocuri. Iar dacă totuşi, cu o şansă de una la o mie, o să vă întrebe puteţi ridica liniştiţi din umeri. În afară de mama lui Bogdan, care locuieşte chiar pe strada respectivă, nu mai ştie nimeni.


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here