REVOLUTIA ROMANA : SIMBOLUL CHEIE AL TRANSFORMARILOR INCEPUTE IN DECEMBRIE 1989 [9]

    116
    0
    DISTRIBUIȚI
    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    Emil Străinu. Foto: Arhiva ziaristului Dan Badea

    Prin evacuarea cuplului Ceauşescu din CC, Lovitura de Palat reuşise, armata conducând încă din 17 decembrie ostilităţile. Întrucât ea continua să deţină puterea, a apărut în direct la TVR Sergiu Nicolaescu, originar din Timişoara, cu un discurs extrem de coerent şi plin de simboluri, adresat generalilor armatei române.

    Prin acest discurs, în definitiv corect, dacă ar fi să-l analizăm ca şi când în 22 decembrie 1989 am fi picat direct din Lună, celebrul regizor de profesie Sergiu Nicolaescu le sugera voalat militarilor români să-şi bage minţile în cap şi să meargă până la capăt. Întrucât peste câteva ore era planificată ultima etapă a planului, operaţiunea de legitimare a noii puteri, decisă din afara graniţelor României.

    http://youtu.be/2YMke0HK6P0

    Primul personaj din setul cărţilor de joc care trebuia suprimat (după modelul utilizat de agenţii speciali americani de lichidare şi care a folosit ultima oară în invazia din Irak în 2003) era locotenent colonelul Gheorghe Trosca, şef de Stat-Major al Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă (USLA).

    http://images-02.delcampe-static.net/img_large/auction/000/179/961/310_001.jpg

    În noaptea de 22/23 decembrie 1989, conducerea Armatei a chemat a echipă de intervenţie a USLA pentru a asigura paza sediului MApN, informând totodată trupele propriului dispozitiv de apărare că în faţa instituţiei urmează să apară două maşini blindate cu terorişti. Deşi Trosca personal a dat prin staţia radio parolele corecte de recunoaştere şi a discutat cu comandanţii dispozitivelor de apărare, aceştia au deschis focul şi 8 dintre cei 16 uslaşi care purtau uniforma kaki a armatei române, printre care şi locotenent colonelul Gheorghe Trosca, au fost ciuruiţi de gloanţe. Trosca era absolvent al Şcolii de ofiţeri de infanterie şi al Academiei de comandă şi stat major-secţia Infanterie şi tancuri, având numeroşi colegi printre comandanţii dispozitivului din faţa sediului MApN, care a tras totuşi în el. Trosca îşi începuse cariera militară în calitate de comandant de pluton într-o unitate de infanterie a armatei şi fusese transferat de câteva luni la USLA. Anterior lucrase în contraspionajul militar şi UM 0110, la dosarele Corbii I /II şi Azur. În această calitate, îl monitorizase atent pe generalul Nicolae Militaru şi ştia că grupul acestuia, ieşise de câţiva ani de sub controlul Moscovei, aliniindu-se nucleului de intelectuali neo-kominternişti subordonaţi AVO maghiar şi serviciilor occidentale.

    În vara lui 1988 am participat ca pilot de MiG-21 la aplicaţia „Granitul”, organizată în cadrul Tratatului de la Varşovia, în rol de agresor, având misiunea de a străpunge apărarea AA din nordul şi centrul Bulgariei pentru a ajunge nedetectat la cap Emine, unde urma să atac prin procedeul „la catarg” o grupare navală inamică din Marea Neagă, care naviga la sud de Varna. La un moment dat, în hărmălaia de comenzi de dirijare transmise prin radio piloţilor de vânătoare bulgari, am auzit vocea unui pilot român de la alt regiment de aviaţie, care m-a apelat aşa cum o făceau doar colegii mei din şcoala militară: „Sile cu stelele de cinci kile”. Deşi nu ne mai întâlnisem de la absolvire, mi-a recunoscut vocea şi acest detaliu, în aparenţă nesemnificativ, mi-a dat mie pe cerul Bulgariei un sentiment de încredere pe care doar camaraderia militară îl poate conferi.

    După nouă ani, arestat fiind în Ţigareta 2, ca urmare a înscenării puse la cale de noua armată, rezultată ca urmare a evenimentelor din decembrie 1989, am avut surpriza să întâlnesc, în persoana unuia dintre magistraţii militari, pe unul din bunii mei prieteni, cu care împărtăşisem pâinea amară şi visele de adolescent, pe parcursul celor patru ani de liceu militar, la Breaza. Acesta nu numai că nu a vrut să mă recunoască dar m-a tratat ca pe un criminal. Dar despre umilinţele la care am fost supus atunci, pe nedrept, de către magistraţii militari, n-aş vrea niciodată să-mi mai amintesc. O posibilă explicaţie ar fi aceea că mulţi dintre actualii magistraţi militari erau în decembrie 1989 ofiţeri activi ai trupelor de uscat şi ai DIA şi au tras cu mare pasiune în români. Metamorfoza la care aceştia au fost supuşi după decembrie 1989, şi pe care eu am simţit-o pe propria piele, nu poate avea la bază decât o pată rușinoasă din trecutul lor, care poate fi îndată făcută publică, în caz că nu mai răspund comenzii. De aceea, persoanele mai sus amintite apără doar interesele mafiei în solda căreia s-au înrolat şi n-au niciun interes să lase să se afle adevărul despre teroriştii din 1989. Şi nici despre contrabanda cu arme de după 1989, de pe urma căreia s-au îmbogăţit probabil aceiaşi terorişti. Pentru cine vrea să-l cunoască pe fostul meu coleg de liceu militar, îl găseşte azi în calitate de preşedinte al Curţii Militare de Apel Bucureşti.

    http://romanian.ruvr.ru/2013_09_26/Nini-Sapunaru-Si-scheletele-din-dulapul-USL-Partea-a-V-a-1817/

    Revenind la masacrul din noaptea de 22/23 decembrie 1989 din faţa sediului MApN, cadavrele militarilor USLA au fost lăsate de armată, în mod intenţionat stradă, iar capul unuia dintre militari a fost detaşat de restul corpului şi arborat pe post de trofeu. Diversiunea creată doar cu câteva ore înainte, odată cu lăsarea întunericului, sugerată prin sintagma Securişti = Teroriştitrecuse astfel, proba verităţii în ochii opiniei publice, prin intermediul unei înscenări criminale. Imediat au intrat în scenă ofiţerii specializaţi în manipulare (unul dintre ei fiind căpitanul de atunci, generalul de astăzi, Emil Străinu), fabulând enorm câteva zile la rând, la TVR şi în ziare, pe seama bieţilor uslaşi. Căpitanul Streinu aparţinea direcţiei de război psihologic, Propagandă Specială a Consiliului Politic Superior, trecut pe 22 decembrie sub comanda lui Ioan Talpeş (cel care avea să devină general şi director al SIE). O flegmă mai mare ca aceasta, pe uniforma armatei române, purtată cu demnitate şi onoare la Mărăşeşti, Oituz şi Mărăşti, nici că se putea!

    http://images4.okr.ro/serve/auctions.v7/2012/aug/09/ed0c2dba5353b4107efd023e49c13c26-4454175-700_700.jpg

    Simbolistica declanşată odată cu discursul special pregătit al lui Sergiu Nicolaescu, devenea, în câteva ore, din ce în ce mai sugestivă şi doar pe un oligofren nu-l ducea cu gândul la soarta împărtăşită de Mihai Viteazu, cel care avusese îndrăzneala să alipească Transilvania la Ţara Românească şi la Moldova, devenind primul domnitor al celor trei ţări româneşti unite. Nu se poate spune că a fost o întâmplare, întrucât filmul istoric Mihai Viteazul a fost regizat, în 1971, chiar de Sergiu Nicolaescu, având două părți distincte: Călugăreni și Unirea. Şi acest simbol planează şi azi ca o ameninţare vie deasupra capului celor, care, deţinând probe de necontestat, încearcă să devoaleze în toată splendoarea ei, povestea teroriştilor îmbogăţiţi după 1989. Prin urmare deviza pentru militari trebuia să fie: capul plecat, sabia nu-l taie !

     Generalul Constantin Nuţă, şeful Miliţiei şi adjunctul său, generalul Velicu Mihalea, care fuseseră în structura operativă condusă de generalii Guşă şi Stănculescu la Timişoara, au murit în seara de 23 decembrie 1989, după ce elicopterul care-i aducea la Bucureşti a fost doborât în apropiere de Alba Iulia. Nuţă, care anterior fusese şeful contrainformaţiilor militare înţelesese pe deplin jocul făcut de armată la Timişoara şi trebuia eliminat cu orice preţ. În dimineaţa zilei de 23 decembrie Nuţă şi Mihalea fuseseră daţi jos din tren, la Deva, de liderul FSN local, arestaţi şi puşi sub paza regimentului de geniu din oraş. Au fost urcaţi într-un elicopter IAR-330 (unde au fost legaţi cu frânghii de scaune). După decolare, în loc să zboare spre Capitală, elicopterul a fost redirecţionat spre Alba Iulia, de către şefii comandamentului Aviaţiei şi Apărării AA de la Bucureşti. Elicopterul a fost doborât de către militarii de la sol, la ordinul celulei de comandă a MApN de la Bucureşti, care-l indicase ca „terorist”. Şi generalii armatei n-au ezitat să-şi arate şi pe mai departe devotamentul lor faţă de beneficiarii străini ai loviturii de stat, adăugând încă 942 de morţi (din care 663 camarazi de-ai lor, militari români), la cei pe care-i omorâseră tot ei, înainte de 22 decembrie 1989. Aşa cum am descris-o într-un articol mai vechi.

    http://romanian.ruvr.ru/2012_11_03/93358286/

    Aşa că românii au acum armata pe care şi-au dorit-o şi de care sunt mândrii când o văd defilând pe sub arcul de Triumf, pe 1 Decembrie.

    http://youtu.be/VbWHl5b3-L4

    Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.

    Preluare  Vocea  Rusiei

    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here