REVOLUTIA ROMANA : VICTORIA REVOLTEI DE LA TIMISOARA SAU DESPRINDEREA TRANSILVANIEI DE ROMANIA ?

    109
    0
    DISTRIBUIȚI
    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    Revoluţia Română: Victoria revoltei de la Timişoara sau desprinderea Transilvaniei de România? Partea a VI-a

    © Foto: en.wikipedia.org/Mazarin07/cc-by-sa 3.0

    În prima parte a materialului despre Timişoara spuneam că pentru a putea pune în aplicare operaţiunea de simulare a represiunii masive, fusese nevoie ca Tokes şi veteranii operaţiunilor speciale să incite şi să scoată în stradă a mulţimea, căreia mai apoi să i se creeze percepţia că armata nu va riposta cu foc.

    Repet, aceasta era doar o impresie indusă care să funcţioneze pentru scurt timp. Anume că generalii armatei s-ar fi convins odată ajunşi la Timişoara că Ceauşescu oricum pică. În realitate, cel mai probabil, generalii au fost de la început parte activă a scenariului conceput de serviciile secrete străine şi care se afla deja în derulare. Odată îndeplinite cele două premise, mulţimii i s-a creat falsa percepţie că poate fraterniza cu armata. Lozinca lansată de veteranii luptei de gherilă urbană fiind acum: „Armata e cu noi!” Nimeni nu mai lucra în Timişoara, demonstraţiile de stradă spontane au ajuns să fie organizate pe intreprinderi (6 Martie, Azur, UMT, Electromureş, Spumatim, Detergentul, Banatul, ELBA, Electromotor şi Solventul), fiecare coloană fiind însotiţă de anumiţi oameni de ordine rămaşi pînă azi neidentificaţi. Disciplina impusă coloanelor de manifestanţi de vigilenţii oameni de ordine, n-au îngăduit persoanelor necunoscute să se ataşeze demonstranţilor, aceştia organizînd şi controlul intrărilor în intreprinderi.

    Pe 17 decembrie 1989, după căderea serii, a apărut şi declanşatorul operaţiunii de simulare a represiunii masiveprin provocarea armatei. Ca să amorsezi un astfel de moment, nu e nevoie să creezi pagube mari, ci doar ca prin panica şi haosul indus, să dai impresia că s-a dezorganizat pentru scurt timp dispozitivul de santinele al unităţilor militare. Astfel că, indivizi rămaşi necunoscuţi, cu certitudine veterani ai luptei de gherilă urbană, au deschis foc automat din clădirile învecinate şi din autoturisme în mers, asupra santinelelor unităţilor militare şi asupra miliţienilor în uniformă aflaţi pe stradă, rezultînd primii morţi şi răniţi ai revoluţiei. Totodată, în incinta anumitor unităţi militare au fost aruncate coctailuri Molotov, incendiind un depozit de echipament, dovadă că cel care a făcut-o, fusese selectat dintre cei care cunoşteau la perfecţie cazarma. Simultan cu acestea, a avut loc şi radicalizarea lozincilor: „Jos Ceauşescu”!, „Libertate, libertate!”, „Azi în Timişoara, mâine în toată ţara!”. La orele 18:45 generalii Guşă şi Stănculescu care nici nu-l mai băgau în seamă pe Ceauşescu, l-au forţat pe acesta să le transmit ceea ce ei îşi doreau de fapt: indicativul „Radu cel Frumos”, adică alarma parţială de luptă.

    http://youtu.be/ljQ2-ul6Mo8

    Astfel că, în noaptea de 17/18 decembrie, ei au trecut la derularea operaţiunii de simulare a represiunii masive, rezultînd 66 de morţi şi 196 de răniţi prin împuşcare, iar în 18 şi 19 decembrie încă 7 morţi şi 98 răniţi. Efectul urmărit de generalii Stănculescu şi Guşă se obţinuse. Pe străzile Timişoarei, ziua au ajuns să se adune peste 200.000 oameni. Peste noapte străzile se goleau de demonstranţi, pentru ca a doua zi să se umple din nou, în timp ce se striga: „Vrem Guvern Democratic”, „Vrem alegeri libere ”, „Iliescu”. Deja avusese loc acea schimbare esenţială de atitudine a populaţiei care era răspîndită prin contagiune de zvoneri de profesie în întreaga ţară. Pentru că de la ura populaţiei faţă de Ceauşescu se trecuse la acea proiecţie în viitor, de care era nevoie pentru ca planul să poată avansa mai departe, spre Lovitura de Palat.

    http://jurnalul.ro/thumbs/big/2008/12/15/timisoara-1989-tata-noi-suntem-copii-ce-sa-ne-faca-noua-18342909.jpg

    Pe acest fond, presa occidentală, care era instruită să exagereze la infinit, a derulat fulgerător operaţiunea media de culpabilizare a lui Ceausescu. Jurnaliştii occidentali prezenţi la Timişoara „găsiseră” şi publicau la greu poze şi filmări ale unei gropi comune care ar fi ascuns 4.000-10.000 de victime ale Securităţii. În care ulterior s-a constatat că nu erau mult de 19 cadavre ale unor decedaţi din cauze naturale, rămase neridicate de rude de la morga spitalului judeţean şi îngropate cu câteva luni înainte de decembrie 1989. Motiv pentru care majoritatea cadavrelor erau fară îmbrăcăminte, unele din ele fiind găsite legate cu sârmă ghimpată. Prin această operaţiune, în afara graniţelor României, i s-a creat lui Ceauşescu imaginea unui ucigaş notoriu, din moment ce a ajuns să-şi omoare propriul popor şi nicio ţară din lume nu mai cuteza să-i acorde vreun sprijin de acum încolo.

    Întrebarea la care în mod voit nu s-a răspuns până azi este de ce a fost aleasă Timişoaraca loc al derulării celor două operaţiuni: de declanşare şi de simulare a represaliilor masive din planul de răsturnare de la putere a regimului Ceauşescu? Ajuns în acest punct, mă simt nevoit să apelez la noţiuni de geografie militară. Datorită caracteristicilor barierei muntoase reprezentate de Carpaţii Occidentali, atacarea României dinspre vest, din Ungaria este posibilă doar pe două direcţii operative. Prima este „Poarta Someşului”, care străbate masivul Apuseni prin pasul Ciucea, situat între munţii Vlădeasa şi Plopiş, urmând traseul Carei-Zalău-Cluj-Tg.Mureş-Sfîâtu Gheorghe. Acţionând pe această direcţie, Ungaria nu poate răpi României decât mai puţin de jumătate din Transilvania, ca şi în cazul Dictatului de la Viena din 30 august 1940.

    http://www.nostalgiciizborului.ro/resources/harta5.jpg

    A doua direcţie operativă este Poarta Mureşului care are două variante: una porneşte de la Arad, prin Lipova, urmează cursul râului Mureş, străbătînd culoarul Lăpugiu ajunge la Deva şi Hunedoara şi de-acolo prin culoarul Orăştiei la Sibiu-Făgăraş-Braşov-Miercurea Ciuc şi Sebeş-Alba Iulia-Tg.Mureş-Bistriţa. A doua porneşte de la Timişoara, urmează cursul râurilor Timiş sau Bega, prin Lugoj, Caransebeş, apoi culoarul Bistrei, străbătînd astfel pasul Poarta de Fier a Transilvaniei şi ieşind în Ţara Haţegului, face joncţiunea cu prima variantă în culoarul Orăştiei.

    http://www.profudegeogra.eu/wp-content/uploads/2011/10/Occidentali1.gif

    Acţionând pe Direcţia operativă „Poarta Mureşului” armata ungară avea posibilitatea să blocheze întîi trecătorile din Carpaţii Meridionali după care să se avanseze nestingherită în podişul Transilvaniei. Întrucât concomitent cu aceasta, etnicii maghiari, majoritari în depresiunile Giurgeu, Ciuc şi Braşov, blocau cu uşurinţă trecătorile Păltiniş, Tulgheş Bicaz, Ghimeş şi Oituz din Carplaţii Orientali, tăind legăturile cu Ardealului cu Moldova, permiţînd astfel armatei ungare să ocupe întreg teritoriul Transilvaniei.

    http://www.oocities.org/dmarioara/images/Caorient.GIF

    La primele ore ale zilei de 20 decembrie 1989, armata a primit ordin de la generalul Guşă să înceteze tragerea şi să predea muniţia, fiind fost pusă la dispoziţia liderilor mulţimii. Mulţime, despre care e bine să fac precizarea că la acel moment nu mai recunoştea ordinea de drept şi conducerea legal aleasă a României, acţiunea ei fiind încadrată în tiparele secesionismului, chiar dacă majoritatea liderilor ai ei nu conştientizau acest lucru. Astfel că în ziua de 21 decembrie 1989 s-a reuşit crearea unei enclave secesioniste în întregul Banat, dar şi în cele două judeţe vecine din est, prin care se putea controla întreg traseul de pe direcţia operativă Poarta Mureşului : Hunedoara şi Sibiu. Adică exact acolo unde existau puternicele garnizoane militare: Arad, Lipova, Lugoj, Caransebeş, Reşiţa, Deva, Hunedoara şi Sibiu.

    Aşadar, dacă din varii motive Lovitura de Palat nu mai avea loc sau dădea greş şi Ceauşescu rămînea la putere, se aplica planul B al lui „Marcel”, conform Declaraţiei de la Budapesta din16 iunie 1989. Şi armata ungară intra în plină viteză pe culoarele anume lăsate libere de dispozitivul militar românesc, pus acum sub comanda liderilor secesionişti, în toate localităţile cheie de pe direcţia operativă Poarta Mureşului. România fiind redusă teritorial, la perioada de dinantea primului război mondial.

    Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.

    Preluare  Vocea  Rusiei

    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here