Acasă Stiinta & Tehnica Economie RFI Romania : Mai mult decât scandalul uraniului

RFI Romania : Mai mult decât scandalul uraniului

89
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Constantin Rudniţchi

Image source:
nuclearelectrica.ro

Conflictul comercial dintre Nuclearelectrica și Compania Națională a Uraniului este relevant pentru situația economiei românești. De la suprafață, situația se poate rezuma în felul următor: Nuclearelectrica a cumpărat uraniu de la o firmă canadiană și nu din România. Culmea, cu un preț mai mic. La acest nivel al dezbaterii, decizia companiei de stat poate fi surprinzătoare.

Există, în continuare, chiar dacă România împlinește foarte curând zece ani de apartenență la Uniunea Europeană, ideea răspândită ca firmele românești ar trebui să se aprovizioneze de pe piața internă. Ceea ce, în principiu, este corect. În sprijinul afirmației se aduce un argument care spune că toate țările europene găsesc mecanisme prin care își protejează piața internă. Este un enunț general, care, de obicei, nu este susținut cu exemple concrete.

Este posibil ca în pofida deschiderii pieței comune europene să existe mecanisme interne de protecție vopsite în reguli naționale. Dar birocrația europeană, pe care toată lumea o blamează astăzi în contextul Brexitului, încearcă tocmai să armonizeze legislația și regulile din cele 28 de state. Scopul final fiind exact libera concurență și accesul pe toate piețele.

Să ne întoarcem însă la cazul șocant al Nuclerelectrica, firma de stat care a cumpărat uraniu nu din România, ci din import și la principiul achiziției din surse autohtone. Toate bune și frumoase, dar ce te faci când produsul din România, în cazul de față uraniul, este mai scump și de o calitate mai slabă decât cel din import? Întrebarea este retorică, pentru că răspunsul îl avem prin chiar decizia companiei naționale.

Nu este singurul caz care naște dezbateri. Spre exemplu, și pentru legea prin care hypermarketurile sunt obligate să aibă la raft 50% din marfă de producție autohtonă se pune aceeași întrebare. Și dacă marfa din România este mai scumpă și de calitate mai slabă decât cea din import. Logica pieței comune europene este tocmai aceea de a crea concurență și de a oferi consumatorilor cel mai bun raport preț-calitate. Că în practică lucrurile stau uneori altfel, este o altă poveste.

Dincolo de principiile economice, dacă intrăm într-un alt strat al analizei relației comerciale dintre Nuclearelectrica și Compania Națională a Uraniului dăm peste o istorie tipic românească. Fără a intra în amănunte, trebuie spus că asperitățile dintre cei doi parteneri sunt mai vechi. Reprezentanții Nuclearelectrica susțin că la negocierea unui nou contract care urma să fie încheiat la începutul acestui an, Compania de Uraniu dorea o creștere de preț cu 76% față de vechea înțelegere comercială. La rândul lui, managerul Companiei Naționale a Uraniului afirma, într-o plângere la DNA, că vechiul director și vechiul Consiliu de administrație au decis să vândă mai mulți ani la rând materia primă sub prețul pieței. Ceea ce, dacă este adevărat, seamănă cu scandalul “băieților deștepți” din energie.

Să mai adăugăm încă două plângeri ale actualului director: una pentru achiziții supraevaluate și alta cu privire la dispariția din companie a unor utilaje și echipamente. Avem acum imaginea unui anumit tip de management practicat la companiile de stat. În loc de concluzii, să-l cităm pe ministrul energiei, care spune că firma de stat are capacitate limitată de a extrage în acest moment uraniu. Și că, pentru a mări producția, este nevoie de deschiderea de noi perimetre, ceea ce durează oricum trei-patru ani. De aceea, prețul este ultima verigă dintr-un lanț al eficienței sau ineficienței unei companii.


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here