Romania Curata : Premierul Cioloș la mitingul electoral al PNL.

    0
    35
    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    Asistăm la o schimbare de facto a structurii puterii executive ?

    Participarea premierului Dacian Cioloș la manifestările electorale ale unui partid politic din care nu face parte este semnalul unei mișcări foarte interesante a structurii de putere: corpul electoral și politicienii sunt pe cale să producă, în fapt, o modificare a raporturilor dintre puterile statului, în defavoarea celei legislative, fără o modificare explicită a Constituției.

    Nevoia de „locomotivă” și decăderea legislativului

    Structural, problemele derivă din arhitectura instituțională: avem în fruntea ramurii executive un președinte ales direct de electorat, cu o legitimitate mai mare decât a oricărui alt politician, dar prim-ministrul nu este ales direct, ca la americani (unde președintele e și șef direct al cabinetului), nici nu este, prin cutumă, șeful partidului câștigător, ca în Marea Britanie, și nici nu este, de facto, politicianul cel mai puternic, precum în republicile parlamentare, în care șeful statului e ales de deputați. Iar mandatul președintelui a fost făcut de cinci ani, decalându-se astfel prezidențialele de parlamentare, ceea ce a eliminat și găselnița „tandemului președinte-premier”, care a funcționat, explicit sau nu, în cazurile Constantinescu-Ciorbea (1996), Iliescu-Năstase (2000), și chiar Băsescu-Tăriceanu (2004).

    Dar oamenii știu că un nou parlament va da un nou premier și un nou cabinet, astfel că dorința lor de a ști cine va conduce executivul dacă un partid câștigă majoritatea în legislativ este perfect legitimă. Chiar dacă desemnarea unui prim-ministru s-a dovedit adesea destul de complicată, din cauza prevederilor constituționale insuficient de clare, este în interesul electoratului să știe, măcar pe bază de scenarii, la ce personaje să se aștepte ca ocupanți ai fotoliilor de la Palatul Victoria. Acum, se pare, problema e pusă pe dos: pe baza sondajelor de opinie, sunt circa 40-45% dintre români favorabili unei rămâneri a lui Dacian Cioloș în fruntea guvernului și după alegeri, așa că premierul preia inițiativa, pe baza opiniilor favorabile ale electoratului, iar partidele n-au decât să se alinieze în spatele său.

    Asistăm la o modificare a arhitecturii executivului, fără ca (sau înainte) să fie modificată Constituția. Alegerile parlamentare nu vor mai fi axate pe găsirea unor persoane care să facă cele mai bune legi, ci pe decizia asupra celui care va guverna cel mai bine. Iar Parlamentul, care oricum nu se bucură de încredere printre români, devine un fel de „colegiu electoral” în care se alege premierul, iar rolul său fundamental de legislativ, de loc în care se dezbat și adoptă actele normative, devine evanescent. Situație la care au contribuit din greu și guvernele de până acum, cu nenumăratele lor ordonanțe de urgență, pentru care votul parlamentului era adeseori o formalitate, dar și partidele, trimițând la Palatul Parlamentului tot felul de „penali”, care au distrus credibilitatea forului legislativ.

    Cum poți candida la o funcție numită

    Problemele de coerență vin din faptul că premierul Dacian Cioloș a declarat că nu va candida la parlamentare, nu își va face partid și nici nu se va înscrie într-unul. „NU voi candida la alegerile parlamentare din acest an și nu voi intra într-un partid politic sau nu îmi voi crea un partid politic, tocmai pentru a-mi putea focaliza credibilitatea, atât cât o am, energia pe un proiect, chiar dacă de scurtă durată, care să dea sensul acestei stabilități, dar care să poată și să împingă lucrurile mai departe folosind toate forțele pozitive, constructive, proactive care doresc să susțină și să se implice în aceste proiecte”. Declarația aceasta tranșantă a venit mai ales ca răspuns la solicitarea directă a președintelui Iohannis de a își asuma o opțiune politică. „Recunosc că personal cred că ar face bine să continue, are proiecte bune începute, dar atunci să își declare măcar simpatia, sau adeziunea, sau preferința pentru partidul cu care ar putea să colaboreze în viitor, după alegerile parlamentare”, spunea șeful statului în septembrie, adăugând: „Dacian Ciolos ar putea să își continue foarte bine proiecte importante, dacă acum când situația este incertă își declară intențiile de viitor. Mai devreme sau mai târziu sigur va trebui să declare și cu cine vrea să își pună în practică aceste planuri”. Președintele a și întărit idea spunând că nu va desemna ca premier persoane independente politic.

    Mai mult, Dacian Cioloș s-a arătat nemulțumit de prezența sa pe afișele preelectorale ale partidelor careau anunțat public că-l vor în continuare la Palatul Victoria. „I-am rugat să nu folosească imaginea mea, i-am rugat pe amândoi, şi unii şi alţii (PNL şi USR – n.r.), tocmai pentru că am spus că nu vreau să dau mesaje ambigue oamenilor cărora le-am zis că nu voi participa la campania electorală. Nu pentru că nu aş vrea să susţin anumite idei sau valori, ci pentru mi-am luat un angajament”. Cu toate acestea, orașul e plin de pozele premierului, și foarte rar vezi și fotografiile celor care candidează cu adevărat pentru un loc în Parlament.

    Dar, pentru a oferi partidelor ce-l susțin o modalitate de a ieși din această situație, premierul Cioloș a lansat, la jumătatea lunii octombrie, Platforma „România 100”. Făcând trimitere la cei 100 de ani de la Marea Unire, care se vor aniversa în mandatul viitorului parlament și cabinetului susținut de majoritatea formată după alegerile din 11 decembrie, prim-ministrul în funcție a enunțat o serie de principii și a invitat partidele și cetățenii să o susțină. Prin acest artificiu, partidele nu susțin un om, ci un set de principii – altminteri corecte și generoase – și își pot masca „criza de personal”, adică lipsa unei personalități capabile să fie „locomotivă” în alegeri.

    Problema morală e destul de simplă: din moment ce participă la mitingul electoral al PNL – și se pare că va participa și la lansarea candidaților USR – și apare în afișe electorale, orice decizie guvernamentală a premierului va putea fi considerate și atacată ca gest electoral. Ceea ce nu partidelor le dăunează, ci credibilității cabinetului și bunei guvernări. Iar susținerea reciprocă dintre cele două partide și premier este problematică în raport cu modul în care a ajuns în această funcție, după mitingurile ce au urmat tragediei de la Colectiv, cu votul de învestitură al întregului Parlament, dar și de natură să ne facă să ne întrebăm dacă, într-adevăr, e nevoie acum de un „guvern de uniune națională”, chiar dacă doar parțială.

    De ce marșează partidele la o astfel de propunere

    PNL, în ciuda festivismului de la miting, se află într-o stare deplorabilă – scor mic la locale, fuziune neîncheiată, criză de leadership. De fapt, din două partide, chiar dacă cu unele pierderi (fostul PNL fără ALDE, fostul PDL fără PMP), marele PNL – peste 250.000 de membri – nu reușește să extragă candidații potriviți pentru cele mai importante funcții alese: șef al statului, premier, primar general al Capitalei. Cristian Bușoi, Ludovic Orban, Marian Munteanu și, până la urmă Cătălin Predoiu, au fost nominalizați pentru candidatura la primăria Bucureștiului. Bușoi a fost înlocuit cu Orban pentru că sondajele arătau că este fără șanse, Orban a fost retras după ce DNA i-a făcut dosar penal, Munteanu a părăsit cursa din cauza scandalului legat de colaborarea cu Securitatea și opțiunile extremiste, prolegionare, iar Predoiu a pierdut la scor, alături de PNL, cu un scor mult sub Uniunea Salvați Bucureștiul.

    Dar, cum spuneam mai sus, lista de „vedete” aduse de PNL pe listele de candidați nu e una tocmai onorantă. Printre „numele grele” folosite de liberali pentru a-și crește popularitatea s-au numărat viitori condamnați penal precum Gigi Becali sau Sorin Roșca Stănescu, artiști precum Mircea Diaconu și Grigore Leșe sau foști premieri de la alte partide, precum Victor Ciorbea și Petre Roman. Pe deasupra, spre deosebire de momentul Iohannis, acum nici transferul nu este concret, pentru că Dacian Cioloș nu s-a înscris în PNL, iar acesta nu este singurul partid care-l susține pentru un nou mandat pe actualul premier. USR a anunțat deja că-l susține și, în anumite condiții, UDMR a lăsat o portiță deschisă în acest sens.

    Partidul condus de Nicușor Dan, ca orice partid foarte tânăr, încă în curs de organizare și despre care fondatorul însuși spune că s-ar putea sparge în viitor pe criterii ideologice, era oarecum firesc să nu aibă o persoană cu suficientă notorietate pentru postura de viitor premier. Dar, după cum anunța la începutul lunii octombrie Nicușor Dan, USR vrea să voteze pentru un guvern „negociind cu primul-ministru pe program, nu neapărat pe poziții de ministru”. „Pe program și neavând presiunea internă din partid a unor oameni și grupuri care vor să fie miniștri, vom putea să avem o abordare morală asupra actului de guvernare”, mai spunea atunci liderul USR.

    Un aranjament convenabil sau o trambulină?

    Ce rezolvă acest aranjament cu platforma lui Cioloș susținută de partide se poate înțelege din aceeași declarație a lui Nicușor Dan; el spunea că nu-și dorește o alianță cu alte formațiuni înainte de alegeri, ceea ce e firesc pentru un partid ce s-a poziționat adesea împotriva vechilor partide și are mulți susținători anti-sistem (#toatepartideleaceeașimizerie). Or, e foarte convenabil pentru toată lumea să existe un premier din afara partidelor, cu o platform plină de principii bune și generoase, dar fără soluții și programe ce s-ar preta la dispute ideologice și legată simbolic de centenarul unirii. Mai ales că, imediat după anul centenarului, România va avea și președinția prin rotație a Consiliului UE, în primul semestru din 2019. An la sfârșitul căruia țara noastră va avea de a-și alege președintele.

    Poate acesta să fi fost motivul pentru care în presă și pe FB au apărut opinii că platforma România 100 este mai curând un program prezidențial decât unul de guvernare. Și poate de-asta Dacian Cioloș s-a pronunțat explicit contra ideii de lider mesianic, dar a declarat că și-ar dori să lucreze cu partide reformate și că o astfel de reformă „ar duce la recâștigarea încrederii în partidele politice, la recâștigarea încrederii în faptul că prin democrație, prin alegeri libere, putem să alegem oameni onești, oameni care vin acolo să se dăruiască”. „Pentru mine, România guvernată cu bun simț înseamnă o Românie guvernată prin asumarea propriei conștiințe”, a mai spus premeirul, adăugând că „lipsa implicării naște monștri”.

    Dacă actualului premier îi va reuși aventura în care tocmai s-a lansat, iar PSD va pierde din cauza faptului că a refuzat/amânat nominalizarea unui candidat la fotoliul de șef de cabinet, este posibil ca la viitoarele alegeri parlamentare – mai ales că ne-am reîntors la votul pe liste, unde personalitățile contează destul de puțin – legislativul să devină doar o anexă a executivului și să fie complet ignorant de public. Și să nu scăpăm de personalități mesianice, ci doar să înlocuim liderul providențial cu echipa mesianică, într-un mediu politic post sau trans-ideologic. Iar centrarea competiției politice pe lupta între candidații pentru Palatul Victoria ar putea duce la o prezență mai mare la vot (ca la prezidențiale), dar ar putea și amâna sine die orice fel de reformă internă a partidelor, al căror dezinteres pentru calitatea oamenilor de pe liste ar fi tot mai slab penalizat de electorat.


    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here