Acasă Opinii Romania Curata : Și acum ce ne facem ?

Romania Curata : Și acum ce ne facem ?

19
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Alina Mungiu-Pippidi

 2012 în reluare

Ar fi trebuit să fie vara relansării noastre. Prin nu știu ce miracol, economia iarăși a crescut, FMI și Banca Mondială au updatat pozitiv estimările – a crescut industria, nu doar consumul. La Bruxelles, în loc să ne luăm morala că absorbim încet banii, s-a făcut o reîmpărțire pe ciclul viitor la care devenim mari cîștigători, și așa eram pe locul patru la fonduri de coeziune, acum Polonia se duce în jos și noi urcăm. Dat fiind că e știre falsă că se fură fondurile europene cel mai mult la noi (se investighează cel mai mult la noi, asta e adevărat, am fost în ultimii zece ani în topul de investigații OLAF prezentat ca mare știre azi, și de la guvernele Boc-Udrea încoace, care au dat înapoi cei mai mulți bani pentru fraude mergem mereu spre mai bine, se fură mai puțin, licitațiile neconcurențiale sunt duble în Polonia față de noi, care suntem aproape de media UE), și dat fiind că nu e adevărat nici că suntem îndatorați peste cap (ne temem pentru alte țări europene, nu pentru noi), dar în schimb e adevărat că anul ăsta devenim o țară prosperă, trecînd pragul a 10 000 de euro per capita, ceea ce simt chiar și cei care se plîng mai tare, dacă te uiți numai la ultimii doi ani pentru cîtă lume au crescut veniturile, nu neapărat pe bază de merit, ar fi fost poate momentul să punem armele jos și să facem un front unit pentru președinția europeană românească de la anul.

În Rond-Point Schumann atîrnă pe clădirea Consiliului afișul cu președinția bulgară, care se petrece calm, fără incidente sau emoții, dar și fără ca Bulgaria să fi fost scoasă din MCV sau invitată în Schengen. O merită, că sunt corupți și nu arestează pe nimeni? Dar cum rămîne cu noi, care arestăm pe toată lumea, și tot corupți suntem, deși pe un sfert mai puțin corupți decît acum zece ani? Merităm să ne alegem singuri cu ce ne pregătim, o președinție penibilă, dominată de conflicte și pîre la Bruxelles, fără nici o șansă de Schengen, că ne dăm singuri cu țara în cap zilnic, din cauza unor politicieni ocupați să se lichideze total, deși nu au șanse decît să se umple reciproc de sînge? Nu era mai bine ca, în loc de episodul zece din Pesediada, noua sagă eroică în care Obelicșii autohtoni își imaginează că luptă cu Ceaușescu și cu minerii, dar numai pentru că nu fost pe acolo cînd ne luptam pe bune cu respectivii și pentru că spun orice, se petrecea episodul trei din Înțelegerea? În primele două, toate partidele, și atunci încăierate, au agreat să nu ne sabotăm între noi și să prezentăm o candidatură unită la UE (anul 1996), iar în episodul 2 (2000-2001), un PSD proaspăt ales s-a dus la Bruxelles și a spus că acceptă invitația să aderăm în termenii oferiți guvernului precedent, cel inamic, că țara e una și toți vrem să intrăm în UE și să facem cît mai mult din asta.

Pierderea colaterală cea mai recentă a Pesediadei de doi bani (dar nu de neglijat, că joacă în ea actori de la servicii cît se poate de proeminenți și periculoși) o reprezintă decizia CCR privitoare la numirea procurorilor. Nu trebuia să se ajungă la ea, pe fond e a doua oară cînd CCR spune că DNA nu e constituțional (nu am auzit nici un jurist serios să spună pe fond că e, și în multe țări candidate nu s-au putut face asemenea agenții ”autonome” cum a cerut UE, chiar din această cauză), prima oară s-a cosmetizat chestiunea făcîndu-se direcție din Parchet, dar acum cu cîți suflă în foc s-a reînviat – că era acolo, și este articolul cu procurorii sub autoritatea Ministrului Justiției. Și așa s-a ajuns la o decizie probabil constuțională, dar care putea fi evitată, și care e proastă , nu doar că poate pica Codruța înainte de termen (cineva care spune unui procuror, în ședință cvasipublică, că vrea să vadă un prim ministru inculpat, și după aceea se ajunge la achitarea lui nu mai este de regretat), nu că e scos din ecuație Klaus Iohannis, ci pentru că se elimină un lucru bun, consensul politic asupra numirii și revocării unui procuror general.

Procurorii șefi au marea lor parte de vină că s-a ajuns aici, dar și toți suflătorii în foc nu pricep că o arhitectură anticorupție pe alocuri neconstituțională (nu e acesta singurul loc) s-a menținut prin presiuni externe și un oarecare consens intern (minus UDMR) între actorii principali că de dragul angajamentelor externe ne facem că nu vedem că nu prea e conform cu Constituția de la 1991 ce facem. De unde însă să mai existe consens, și cu cine, cînd miza jocului a ajuns una singură, să îi elimini pe ceilalți băgîndu-i la pușcărie pentru delicte minore, de acum zece ani, deși, în cazul principalilor șefi PNL, e vorba de eliminarea foștiilor camarazi de la referendumul anti-Băsescu din 2012? Nu mai ai cu cine să faci consens, și atunci tabăra cealaltă distruge tot ce am construit noi, mai ales ca să se apere. Și asta se putea evita, dacă nu sesiza nimeni Curtea nu se întîmpla nimic, și dacă nu era radicalizarea de după pierderea alegerilor de către tabăra Iohannis (cu inculpări gratuite la Tăriceanu, Dragnea) părerea mea e că o parte din instituțiile anticorupție rezistau PSD, care ar fi atacat mai puțin disperat și frontal. Excepția sunt conflictele de interese pentru parlamentari, că la asta a fost mereu majoritate contra, dar văzînd că unele constrîngeri mai modeste nu sunt acceptate de către parlamentarii europeni e clar că asta se va rezolva cînd vom avea altă categorie de politicieni.

Dar fără nici un constituționalist (nu doar că tabăra ”Rezist” are în frunte doar autodidacți, care nu citează pe nici un jurist, cu alte cuvinte au un jurist netransparent și anonim, dar pînă și președinția a făcut sesizări îa CCR în afara termenelor, și alte lucruri jalnice), și numai cu răcnete și huiduieli, ne-am tăiat singuri un picior, și asta o să aibă impact, dincolo de Kovesi, și nu e nici consolare că nu era constituțional, putea sta acolo mult și bine dacă nu dădea din copită aiurea.

Și acuma ce facem? Armele sunt scoase din teci pentru un 2012 reluat– sunt de o săptămână la Bruxelles și nu aud decît că din România vin apeluri disperate la intervenție. Dnul Toader merge mai departe – după ce a provovat chestia asta, de ce s-ar opri? Nu îi e clar cum e cu reacția europeană, a subestimat-o mereu și o subestimează și acum. La fel, și ziariștii luptători pentru justiție care de acum un an calificau CCR drept ticăloasă și mincinoasă, și corul lor de huligani facebook, care cer exact ce a dus la începutul problemelor din Ungaria și Polonia – intervenții peste CCR. Mai urmează arestări, suspendări, și comparații pe care le facem chiar noi cu Polonia și Ungaria, adică cu niște țări unde niște radicali de dreapta au reușit să elimine fosta stîngă comunistă coruptă și compromisă, dar moderată, și acuma ne arată care e idealul de guvernare al dreptei – unul mai antieuropean și mai autoritar decît al stîngii.

Polarizarea politică din România și folosirea serviciilor secrete și a DNA în politică au ajuns o problemă chiar mai mare decît corupția în acest moment, iar combinația a toate e letală. Ea distruge sistematic instituțiile anticorupție pe care le-am plătit cu sacrificii personale acum zece ani. Lipsa de discernămînt și simț critic al fiecărei tabere față de ai săi a dus la o escaladă care promite cele mai rele deznodăminte prezise de mine în luna ianuarie. Nu doar că Schengen și eliminarea MCV (deja irelevant la ce probleme trebuie rezolvate și cum se rezolvă ele) se eternizează, și odată cu ele statutul vostru de țară de rangul doi (că unii au și alte alternative), dar chiar trageți de uși să vă băgați singuri în celulă. Dar cum nebun e ăla care se bagă între doi care vor să se omoare, cînd în sfîrșit barca prinsese direcția spre mal, omorîți-vă, frate! Dacă nu aveți potențial pentru nimic altceva.


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here