Romania Curata : Statul român n-a calculat niciodată…

0
21
Raspandeste cu incredere
  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    1
    Share

Lucian Davidescu

Statul român n-a calculat niciodată câți bani ar putea să ia din petrol și gaze. I-a lăsat pe experții petroliștilor să calculeze pentru el!

Câți bani poate obține România de pe urma gazelor din Marea Neagră dacă reușește să își impună propriile condiții de exploatare? Am folosit reperul de 10 miliarde de euro în plus, cu toate rezervele de rigoare, prin comparație cu așteptările altor state pentru zăcăminte similare.

Un reper „științific” localizat însă nu există, pentru că toate calculele de până acum au fost făcute pe baza redevențelor existente, sub imperiul doctrinei că trebuie să rămână așa sau să scadă.

Cu rare excepții, politicienii au evitat grațios problema redevențelor. Să facă funcționărimea scenarii și calcule despre cum să maximizeze veniturile statului? Cu atât mai puțin!

Și așa am ajuns la situația de azi. Dacă avem nevoie de cifre clare, de unde le luăm?

Reperul principal de expertiză pentru dezbaterea de acum este un studiu Deloitte care spune că până în 2040 vor veni din Marea Neagră redevențe de 5,5 miliarde de dolari (cifra ANRM = 2,8 miliarde de euro, pe aceleași redevențe neschimbate) și un impact bugetar total, direct și indirect de 26 de miliarde de dolari. Sună excelent! Dacă beneficiile directe sunt atât de mari, ce rost are să sugrumi potențialul cu redevențe, nu mai bine le lași așa mici cum sunt?

Studiul Deloitte are un mare merit și două mari neajunsuri.

Meritul este că e bine-documentat, minuțios și are un model teoretic care – în practică – e greu de contestat, măcar pentru că asta ar necesita poate chiar mai multă muncă decât cantitatea oricum mare investită la conceperea lui.

Un neajuns este că, parcurgând punctele-cheie, devine limpede că datele au fost selectate astfel încât să rezulte o anumită concluzie. Fără teamă de ridicol sau că, de la un punct încolo, cititorul ar fi putea începe să se simtă insultat. Exemplu: Cică „[p]e viitor, fiecare loc de muncă creat și menținut direct în cadrul proiectelor offshore va susține un total de 43 locuri de muncă în economia românească”! Mă abțin de la orice comentariu adecvat, ca să nu coboare prea tare nivelul dezbaterii… Dar nici nu mai pot să consider calculele de acolo de vreun folos.

Celălalt neajuns este că studiul este comandat de concesionari.

Disclaimerul este cel puțin la fel de interesant ca studiul: este „un studiu independent” dar totuși „realizat la cererea Asociației Române a Concesionarilor Offshore din Marea Neagră”. Mai aflăm că „Deloitte nu acceptă și nici nu își asumă vreo responsabilitate față de altcineva decât ARCOMN”. OK, dar ARCOMN? Găsim ceva mai jos: „ARCOMN nu acceptă și nici nu își asumă vreo responsabilitate față de terți, în legătură cu acest Raport, cu aprecierile, constatările, concluziile, recomandările sau opiniile prezentate sau deduse din acesta.”

Deci, dacă prin absurd studiul ar fi plin de bazaconii, nu răspunde decât Deloitte față de concesionari – că nu i-a îndrumat corect să facă fapte bune pentru națiune, ca să ajungă cumva și cu sufletul în Rai.

În anii trecuți, atât Deloitte cât și PriceWaterhouse Coopers au livrat studii asemănătoare despre nivelul redevențelor, cu concluzia generală că ele sunt oricum cam mari și că ar fi bine să le mai tăiem sau în cel mai rău caz să le lăsăm pe loc.

Nu este vreo mare problemă până aici. Este dreptul legitim al unei companii să comande expertiză de unde crede de cuviință, să o arate oricui e dispus să o înghită și să spună la o adică „eee, n-ați văzut unde scria să nu ne luați foarte în serios?”.

Problema este în partea cealaltă – la stat! Care ar trebui să aibă propriii experți, care să lucreze în folosul său. Teoretic îi are – oameni din autorități independente, cu pregătire similară, chiar cu salarii similare, cu trasee de carieră similare care adesea împletesc statul cu privatul după principiul revolving doors. Dar chiar și așa, tot este aproape surprinzător când ajung la concluzii similare.

Probabil că nu e nici măcar corupție la mijloc, că nu asta explică chiar totul în țara asta. Mai degrabă pare blestemul tehnocrației – când aspirația ta de carieră este să funcționezi și să fii performant în stratosfera corporatistă se produce o selecție adversă: cei care sunt capabili să vadă imaginea de ansamblu și să caute beneficiul public autentic aleg să facă cu totul alte lucruri. Eventual experți independenți, care la rândul lor trebuie căutați bine la finanțare când sar să se înscrie la cuvânt!

În lipsa propriei expertize a statului, cea minuțios-documentată și cu parfum de credibilitate a adversarului de negociere devine unică referință – că notele de subsol nu mai stă nimeni să le citească.

Orice încercare de decizie politică se izbește de lobby la nivel mai înalt și se cade la pace pe termen scurt, până vine următoarea guvernare care o ia aproape de la zero. Și așa trece timpul iar statul ajunge să fie acuzat că „de ce n-a făcut nimic până acum” și deci de ce nu „păstrează cadrul fiscal predictibil”.

Întrebări corecte! Însă răspunsul nu poate fi niciodată: „Bine, atunci vindem în condițiile voastre”. Decizia tot politică e până la urmă, aparține Parlamentului, iar Parlamentul are tot dreptul și toată legitimitatea să zică „NU”.

Vor zbura în următoarele zile tot felul de vorbe: oricum nu puteți face nimic la cadrul legal, oricum redevențele au fost stabilite acum 20 de ani pentru încă un secol… Toate aceste pretenții, chiar și de la surse de bună-credință, e cazul să fie primite cu rezerve maxime. Pentru că descoperim că, dacă mergem în urmă pe fir, majoritatea au pornit de la interpretări pe text făcute tot de câte unii avocați de-ai concesionarilor.

Testul adevărului este, din fericire, simplu – faptele: Pretinzi că o lege îți este deja favorabilă? Dacă în ultimii ani te-ai dat peste cap să o schimbi, înseamnă că știi foarte bine că nu-i așa!

Cu toată dezolarea față de politicienii și funcționarii care nu fac mare lucru pentru cetățeni și cu tot respectul pentru companiile care își fac profesionist treaba pentru acționarii lor, nu vă datorăm nimic! Petrolul și gazele se vând pe bani mulți și – până una alta – sunt ale noastre.

Vom vedea la sfârșit cum e cu locurile de muncă, cu „propagarea în economie”, dar plata nu se face în multiplicatori pentru care nu-și asumă nimeni răspunderea, se face în euro – ballpark 10 miliarde.

Cash sau card!


Despre același subiect:


Raspandeste cu incredere
  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    1
    Share

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here