marți, august 21, 2018
Acasă Jurnalul Bucurestiului Anchete Romania Libera : AFACEREA ”FORT BRAGADIRU”.

Romania Libera : AFACEREA ”FORT BRAGADIRU”.

0
65
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Sondajul nostru

 Primele indicii că autoritățile mușamalizează interceptările efectuate de ofițerii DGIA. De ce este SUSPECTĂ monitorizarea ordonată de Gabriel Oprea | INFOGRAFIC

de Silviu Sergiu

MApN nu avea de ce să folosească tehnica mobilă a NATO de monitorizare pentru a prinde… trei traficanți de droguri. În zonă există două unități militare de transmisiuni care puteau face asta. Enigma persistă: pe cine au monitorizat spionii DGIA din ordinul lui Gabriel Oprea?

Autoritățile se feresc să lămurească chestiunea interceptărilor din 2012 efectuate din incinta Fort Bragadiru XVI, reclamate în justiție ca fiind ilegale, de un fost ofițer de contrainformații militare, col. (r) Doru Paraschiv.

În primăvara acelui an, un banal caz de trafic de droguri a fost soluționat de procurorii DIICOT grație unei ample activități de monitorizare-interceptare, efectuată cu ajutorul unei tehnici NATO de ultimă generație. Trei cetățeni străini au fost prinși după ce au introdus pe teritoriul României 51 kg de cocaină. Tehnica de interceptare aparține Direcției Generale de Informații a Apărării (DGIA), la acțiune participând ofițeri ai acestui serviciu secret.

Un caz extrem de dubios, despre care „România liberă“ a scris pe larg și pe care instituțiile statului nu se grăbesc să-l lămurească. Ba chiar se străduiesc să-l ascundă și mai mult de ochii opiniei publice. Bunăoară, DIICOT a dat un răspuns total nesatisfăcător, din punctul nostru de vedere, solicitării formulate în baza Legii 544/2001 privind accesul la informații publice.

Ziarul nostru a întrebat de ce a fost utilizată tehnica DGIA, mult prea performantă pentru prinderea a trei traficanți de droguri, sau de ce nu a fost solicitat sprijinul SRI, instituție cu capacități similare. Asta ca să nu mai vorbim de faptul că, la acea dată, Direcția de Combatere a Criminalității Organizate (DCCO), din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR), dispunea de tehnică ce putea fi folosită pentru destructurarea rețelei infracționale.

Neconcordanțe

Să pornim totuși de la premisa că a fost absolut necesar ca MApN, prin intermediul ofițerilor de contrainformații militare ai  DGIA, să ofere suport logistic. Nu este însă foarte clar de ce a fost nevoie de deplasarea tehnicii ultraperformante de monitorizare în incinta Fortului Bragadiru.

O simplă investigație în teren a „României libere“ relevă faptul că, în apropierea Fortului, pe o rază de până la 1 km, există nu una, ci două unități militare de transmisiuni care dispun de aparatură de interceptare. Este vorba de UM 01295, din localitatea ilfoveană Clinceni, și de UM 01704 din localitatea Vârteju. Localizarea acestora este relevată de infografia „României libere“.

Cele două unități militare fac parte dintr-o infrastructură militară de comunicații mai amplă, situată în sud-vestul Capitalei. Această infrastructură deservește M100, denumirea militară a clădirii ce găzduiește Statul Major General al Armatei și Ministerul Apărării Naționale. Foarte interesant este că în apropierea Fort Bragadiru, pe Str. Salciei, din orașul Bragadiru, stă directorul STS, Marcel Opriș.

Așadar, dacă era absolut necesar suportul logistic al Armatei, putea fi folosită aparatura din incinta UM 01295 și UM 01704, lucru care nu s-a întâmplat. Întrebarea firească este: de ce? Pentru că tehnica DGIA a fost folosită la o operațiune ilegală, așa cum susține col. (r) Doru Paraschiv? Foarte probabil.

Să pornim totuși de la premisa că a fost absolut necesar ca MApN, prin intermediul ofițerilor de contrainformații militare ai  DGIA, să ofere suport logistic. Nu este însă foarte clar de ce a fost nevoie de deplasarea tehnicii ultraperformante de monitorizare în incinta Fortului Bragadiru.

Povestea unei monitorizări dubioase

În perioada 14-23 aprilie 2012, pe vremea când Gabriel Oprea era ministru al Apărării, ofițerii DGIA – serviciu secret condus și la această dată de gen. Marian Hăpău, un apropiat al lui Oprea – au ajutat la prinderea unor simpli traficanți de cocaină. Aceasta este varianta autorităților române.

Operațiunea s-a derulat în incinta Fortului Bragadiru XVI, situat în zona liniei de centură a Capitalei. Fortul aparține Batalionului 300 deservire, structură de forțe din cadrul Diviziei 1 Infanterie „Dacica“.

Ei au derulat o serie de activități specifice, în baza autorizației date de judecătorii Tribunalului București, despre care col. (r) Doru Paraschiv, fost ofițer de contrainformații militare al DGIA, susține că au fost, în fapt, interceptări ilegale. El spune că în locația cu pricina s-a desfășurat „o activitate ilegală – fără mandat – de interceptare, monitorizare, bruiere a convorbirilor telefonice și a altor căi de comunicații online“, „în scopul obținerii de informații pentru șantaj, amenințări de orice tip, racolări de personalități ale diverselor domenii sociale, politice, economice din România, posibil și cetățeni străini, respectiv întărirea puterii membrilor grupării Oprea-Hăpău, o grupare tipic mafiotă“, a scris col. (r) Doru Paraschiv în denunțul penal împotriva celor doi, depus pe data de 19 iulie a.c. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ). Din păcate, Secția Parchetelor Militare (SPM) a clasat dosarul 11/P/2016 în urma unei investigații sumare. Procurorii militari susțin că situația reclamată de col. Paraschiv nu corespunde realității.

DIICOT refuză să precizeze de ce nu a fost solicitat ajutorul SRI

Pentru a încerca să lămurească de ce a fost nevoie de folosirea unei tehnici ultraperformante de monitorizare-interceptare pentru prinderea a trei traficanți de droguri, „România liberă“ a trimis DIICOT o cerere de informații publice, în baza Legii 544/2001 privind accesul la informații de interes public.

Pe data de 18 noiembrie a.c., am solicitat acestei instituții să răspundă la următoarele întrebări:

1. De ce a fost necesară prezența ofițerilor DGIA pentru realizarea interceptărilor, împreună cu tehnica necesară?

2. În ce a constat sprijinul logistic specific acordat de aceștia?

3. De ce nu a fost solicitat sprijinul SRI în realizarea interceptărilor, instituție care dispunea și ea de tehnică modernă de interceptări? A fost folosită și tehnica de interceptare aparținând DCCO din cadrul IGPR?

4. De ce monitorizarea persoanelor cercetate pentru trafic de droguri a început în ziua capturării lor, 14 aprilie 2012, și nu înainte?

5. De ce activitățile de monitorizare-interceptare au durat mult după capturarea traficanților, respectiv nouă zile, din 14 până pe 23 aprilie 2012?

DIICOT nu a răspuns concret la niciuna dintre aceste întrebări, invocând un articol din Legea accesului la informații de interes public: „Informațiile solicitate nu fac obiectul comunicării publice, fiindu-le incidente prevederile art. 12 lit. e) din Legea 544, prevedere legală care exceptează de la accesul liber al cetățenilor informațiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidențiale, ori se pun în pericol viața, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfășurare“.

Argumentul invocat de DIICOT stă în picioare, cu excepția întrebării nr. 3. Nu este foarte limpede cum poate fi periclitată ancheta, finalizată în urmă cu ani buni, sau pusă în pericol viața unor persoane dacă procurorii lămuresc opinia publică de ce nu a fost solicitat sprijinul SRI în realizarea interceptărilor, sau dacă, la acea dată, a fost folosită și tehnica de interceptare aparținând DCCO din cadrul IGPR.

Un caz dubios

Despre ciudățeniile acestui caz, „România liberă“ a scris în primul episod dedicat acestui subiect, în ciuda faptului că prezența ofițerilor și a tehnicii DGIA la activitățile specifice de la Fort Bragadiru a fost legală. În 2012, articolul 142, alin. 1 din Codul de Procedură Penală nu fusese declarat neconstituțional de către CCR.

El prevedea că „procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori de alte organe specializate ale statului“. Implicarea ofițerilor de contrainformații militare în monitorizarea unor traficanți de droguri este ciudată, din moment ce în dosar nu erau implicate cadre militare, traficul de droguri nu s-a produs în incinta unei unități militare, iar cazul nu era de siguranță națională, pentru a justifica folosirea tehnicii SIGINT.

Nu este foarte clar ce aport specific a adus anchetei DIICOT folosirea tehnicii DGIA, la fel cum este neclar de ce monitorizarea traficanților de droguri a început în ziua capturării lor, 14 aprilie 2012, în preajma Sărbătorilor Pascale. Cu atât mai mult cu cât, până la acea dată, fuseseră realizate o serie de interceptări ambientale sau telefonice fără sprijinul DGIA, ele fiind menționate în rechizitoriul DIICOT ca probatoriu. De altfel, DCCO deținea, și deține și în prezent, tehnică de interceptări, care probabil a fost folosită în dosar.

Este curios și faptul că activitățile de monitorizare au durat mult după capturarea traficanților și a cocainei, respectiv nouă zile, din 14 până pe 23 aprilie 2012.

Pe de altă parte, surse militare spun că, potrivit regulamentelor, în zilele de sărbători legale tehnica militară se sigilează și se raportează acest lucru până la nivelurile superioare de comandă ale Armatei. Totuși, tehnica DGIA a fost scoasă din cazarma de proveniență și figurează ca intrare în Registrul de acces al altei unități militare.


Citește și celelalte episoade ale seriei: 

MApN l-a indus în eroare pe Klaus Iohannis pentru a acoperi camarila lui Gabriel Oprea. Noi DEZVĂLUIRI în cazul col. (r) Doru Paraschiv, mazilit de șeful serviciului secret al Armatei │Cea mai citită dezvăluire a săptămânii


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here