ROMANII DIN VALEA TIMOCULUI O IAU MEREU DE LA ZERO

    0
    64
    Raspandeste cu incredere
    • 18
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
      18
      Shares

    Deși Bucureștii și Belgradul au convenit, în martie 2012, asupra unui protocol comun privind protecția minorităților, românii din Serbia de Răsărit își revendică în continuare drepturile pe care și le ceruseră și secolul trecut.

    Vlada Savici
    Sondajul nostru

    “Ion al meu nu a avut abețedar. Dar îi primul botezat Ion, acolo, după 200 de ani”. Bojan Barbucici este o namilă de om și, la câtă patimă pune în vorbă, ai putea spune că dacă se supără pleacă acum pe picioare până la Belgrad și dacă nu mută munții, cel puțin le va spune autorităților sârbe că a venit vremea sa nu se mai încrânceneze să ignore existența românilor din Valea Timocului.

    Dar nu o va face. Balcanii – și istoria recentă a demonstrat-o în deja prea multe rânduri – nu sunt locul ideal pentru ultimatumuri. Vlada Savici e de altă părere: “Cu sârbii nu poți obține nimic dacă nu pui presiune pe ei”. Savici se judecă de ani de zile cu statul pentru recuperara unor proprietăți ce au aparținut familiei sale și are convingerea că trage ponoasele pentru că și-a declarat oficial apartenența la minoritatea română din estul Serbiei. Încă mai sunt mulți dintre vorbitorii de limbă română din Valea Timocului care preferă să își spună “vlahi”. Barbucici nu. Nici Savici. Și de aceea sunt prezenți, la București, la a treia ediție a întâlnirii românilor de pretutindeni: ca să se plângă de încăpățânarea cu care Belgradul încearcă să nege existența unei comunități românești în afara Voivodinei. Cei ce își spun vlahi sunt “trădători” iar “Consiliul Vlah este o diversiune”, explică Barbucici tentativa majorității sârbe de a diviza populația vorbitoare de limbă română din vecinătatea malului sudic al Dunării. În discursul politic și istoric al Belgradului, vlahii rămân un popor (“cel mai vechi de pe Balcani”) pe care sârbii l-au găsit la sudul Dunării, când și-au încheiat migrația, și care nu are nici o legătură cu România. Oricine deviază de la această normă cvasi-oficială se expune presiunii din partea instituțiilor statului, acuză Savici – și enumeră: intimidări, tergiversări în justiție, șicane ale poliției.

    În condițiile în care prea puține dintre prevederile protocolului bilateral sârbo-român privind protecția minorităților naționale, semnat și, implicit, asumat de ambele țări în primăvara anului 2012, au fost cu adevărat puse în practică, Savici solicită Bucureștilor să adopte, față de românii timoceni, o strategie și un tip de relații asemănătoare cu cele practicate de Serbia față de Republica Srpska, partea sârbă din Bosnia-Herțegovina.

    În replică, ministrul delegat pentru problemele românilor de pretutindeni, Cristian David, a identificat principala problemă în interiorul comunității românești din Serbia, care, a apreciat demnitarul de la București, vorbește pe prea multe voci. “Avem impresia că o luăm de fiecare dată de la zero”, a comentat David, în asentimentul căruia a vorbit și liderul Comunității Românilor din Serbia, Stevan Mihailov: “Românii trebuie să învețe să se tolereze unii pe alții și să nu lucreze unii împotriva celorlalți”.

    • Autoare/Autor Cristian Ştefănescu
    • Redactor Medana Weident
    • Preluare  doice  Welle

    Raspandeste cu incredere
    • 18
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
      18
      Shares

    1 COMENTARIU

    1. SERBIA A LUAT RECENT MĂSURI FERME LA NIVEL LEGISLATIV ÎMPOTRIVA LIMBII ROMÂNE ÎN TIMP CE MIMEAZĂ CĂ DEPUNE EFORTURI PENTRU DREPTURILE MINORITĂŢII ROMÂNE
      http://www.aiarad.ro/forum/viewtopic.php?f=20&t=1256

      În martie 2013 au cerut oficial limba română 1617 elevi doar în judeţele Bor şi Zajecear din Serbia de răsărit. Cel puţin încă pe atâţia din judeţele Branicevo, Pomoravski şi Podunavski ar dori şi ei acest lucru. În total deci peste 3000.
      Serbia, care în ianuarie 2014 speră să îşi prezinte într-o lumină favorabilă situaţia în faţa UE în deschiderea capitolelor 23 privind legislaţia şi drepturile omului, mimează începerea din noiembrie 2013 a unor ore de limbă română pentru aproape 600 de elevi dintre cei 3000 care şi-o doresc.

      Autorităţile române şi internaţionale, jurnaliştii români, trebuie să întrebe răspicat Belgradul:

      a)De ce doar 600 elevi din cei 3000 care şi-o doresc au început ore de limba română în Serbia de răsărit?

      b)De ce în orar, cele două ore de limbă română sunt programate chiar seara sau la câteva ore de la terminarea cursurilor, făcând imposibilă participarea multor elevi la ele? Şcolarii termină cursurile la ora 12-13 iar orele de limbă română sunt puse târziu, atunci când nu mai au mijloc de transport spre şcoală sau de la şcoală spre satele lor.

      c)De ce s-au făcut presiuni ca elevii să renunţe la limba română? În loc să rezolve cererile părinţilor şi elevilor cu bună credinţă, Belgradul, fiind deranjat că aşa mulţi doresc limba română, a elaborat un plan prin care să le scoată din cap românilor limba română sau să motiveze că nu sunt cadre didactice. Celor 1617 elevi din judeţele Bor şi Zajecear, care pe primul formular primit în martie 2013 de la şcoală optaseră pentru limba română, şcolile, în încercarea de a-i face să renunţe la opţiunea pentru limba română, le-au mai dat în septembrie un formular în care aveau de ales între limba română şi informatică. Vreo 600 s-au încăpăţânat şi nu au renunţat nici de această dată.

      d)De ce administraţiile şcolare din Pojarevaţ, Jagodina şi Belgrad din judeţele Branicevo, Pomoravski, Podunavski şi regiunea Belgrad, în care trăiesc, conform recensământului sârb, chiar mai mulţi români decât în Zajecear, nu au mai făcut şi ele un astfel de sondaj în rândul elevilor spre a-i consulta dacă doresc ore de limbă română?

      e)De ce au fost chiar cazuri când şcolile au refuzat până şi să înregistreze cererile pentru ore de limbă română făcute de părinţi din proprie iniţiativă?

      f)De ce consiliul local Kucevo (raion cu cel mai mare procent de români din întreaga Serbie) au dezavuat în şedinţă şi în presă încercările unor părinţi de a cere ore de limbă română? De ce în aceste judeţe deci, spre deosebire de Bor şi Zajecear, se curmă chiar din faşă orice tentativă de a cere măcar ore de limbă română?

      c)De ce autorităţile sârbe nu au început selecţia cadrelor didactice care să predea orele de limbă română încă din primăvara lui 2013, imediat după ce părinţii ceruseră oficial acest lucru încă în luna martie?

      d)De ce selecţia cadrelor didactice nu s-a făcut după legislaţia existentă în primăvara lui 2013? De ce legislaţia a fost modificată în vara lui 2013 încât profesorilor din partea locului cunoscători ai limbii române li se interzice să predea ore de limbă română?

      e)De ce din legislaţia sârbă a educaţiei a fost eliminat în chiar vara lui 2013 subcapitolul numit explicit ,,limba română cu elemente ale culturii naţionale”, capitol care reglementa favorabil condiţiile de angajare a celor care ar fi predat această disciplină? Această eliminare să o încadrăm ca semn al unui progres în atitudinea Belgradului faţă de minoritaea română? Orarul infernal (cu ore puse seara) este cauzat de numărul mic de profesori, iar numărul mic de profesori este cauzat de modificările legislative din vara lui 2013 care nu mai dau dreptul să predea limba română câtorva sute de profesori care până atunci ar fi avut acest drept.

      f)De ce în Monitorul Oficial al Serbiei nr. 55 din 3 iulie 2013, la trei luni după ce 1617 elevi ceruseră ore de limbă română, apar modificări la articolul 121 din legea educaţiei încât ore de limba română pot preda doar cadrele didactice care ele însele au terminat studiile în limba română? Legislaţia în vigoare până la acea dată permitea, în mod flexibil, predarea orelor de limbă română de către învăţătorii/profesorii din partea locului care au cunoştinţe de limbă română. Sute dintre aceştia au cunoştinţe de limbă română suficiente încât să predea abecedarul deşi nu terminaseră ei înşişi studii în limba română fiindcă niciodată nu s-a permis aşa ceva în zona Timoc-Morava pe vremea când ei erau la studii. Aceşti profesori/învăţători fiind de-ai locului, îi cunosc pe copii de la celelalte ore pe care le predau acestora, iar în ei părinţii şi elevii au încredere. Iată un link care duce la legea sârbă care la articolul 30 modifică articolul 121 al legii educaţiei în aşa fel încât în afară de una-două persoane din zonă, nicun cadru didactic de origine română să nu poată preda abecedarul în limba maternă elevilor lor:
      http://www.unijasprs.org.rs/images/slik … itanja.pdf

      g)De ce, în vara lui 2013, în timp ce ,,limba română” este eliminată ca subcapitol distinct în legislaţie şi în timp ce cadrelor didactice care ar putea preda limba română li se pun condiţii legale suplimentare, Serbia a adoptat un curriculum pentru disciplina ,,vorbirea vlahă cu elemente ale culturii naţionale” prin Ordonanţă? (vezi Monitorul Educaţiei nr . 14 din 26 august 2013)

      h)De ce ministerul educaţiei din Belgrad oficializează o nouă limbă ,,vlahă”, limbă nestandardizată şi nerecunoscută de nicio autoritate ştiinţifică nici din Serbia şi nici de aiurea? În Serbia există catedre de limba română la nivel universitar care ar putea evalua cunoştinţele de limbă română avute din familie de profesorii/învăţătorii din zona Serbiei de răsărit încât să poată preda abecedarul în limba română. Degeaba! Această posibilitate a fost ştearsă din lege în iulie 2013 şi vor putea fi angajaţi doar cei supercalificaţi dar care lipsesc cu desăvârşire! În acelaşi timp, se dă undă verde predării unei limbi inexistente ,,vlaha”. Ce diplome pot avea cei care vor preda limba vlahă? Ce universitate ,,vlahă” au urmat? Lor si se vor aplica alte standarde la angajare decât celor doritori să predea limba română?

      Trebuie urgent cerut Serbiei să anuleze prin Ordonaţă de Urgenţă modificările legislative aduse în iulie 2013 legii educaţiei care reduc aproape la zero şansele să se găsească profesori care să predea limba română celor 3000 de elevi care îşi doresc acest lucru!

      Mai trebuie cerut urgent ca şi administraţiile şcolare din Pojarevaţ, Jagodina şi Belgrad din judeţele Branicevo, Pomoravski, Podunavski şi regiunea Belgrad, în care trăiesc, conform recensământului sârb, chiar mai mulţi români decât în Zajecear, încă din decembrie sau începutul lui ianuarie să-i consulte pe elevi dacă doresc ore de limbă română, să ia act de cererile în acest sens deja depuse de părinţi şi să înceapă din semestrul al II-lea şi în aceste judeţe ore de limba română!

      Trebuie spus clar Belgradului, că în lipsa acestor măsuri, România nu poate da undă verde capitolelor de negociere cu UE privind justiţia şi drepturile omului!
      Aceasta nu este doar părerea mea. De la Comisia Europeană –Comisarul Füle pentru Extindere- îmi scrie că aceste aspecte ar trebui să fie ridicate de către partea română, de către Ministerul Educaţiei român, în cadrul şedinţelor Comisiei bilaterale România – Serbia privind minorităţile încât să fie cuprinse în următorul raport privind progresele înregistrate în Serbia. Ataşez această adresă.
      Să nu îi dezamăgim pe cei 3000 de copii care doresc să înveţe să scrie în limba maternă ,,mamă”, ,,tată”!
      Cu respect,
      Viorel Dolha
      Preşedintele Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România
      PS
      1. Iată cum Televiziunea Bor din Serbia îşi bate joc de limba română inventând o limbă valahă pentru românii din Timoc-Morava. Românii din Serbia de răsărit nu vorbesc măcar vreun dialect sau grai distinct faţă de cei de la nord de Dunăre. Aceştia sunt o parte vorbitorii gaiului bănăţean fiind vecini cu judeţul Caraş, iar o altă parte vorbesc graiul oltean fiind vecini cu Mehedinţul. Urmăriţi subtitrarea şi la vederea alfabetului nou standardizat plângeţi sau râdeţi!
      http://www.youtube.com/watch?v=EN4dJFgw3js
      2. Mai ataşez:
      -formularul primit de la şcoală în luna martie 2013 pe care părinţii a 1617 elevi din judeţele Bor şi Zajecear au semnat deja atunci că doresc să înveţe limba română din ,,următorul an şcolar” (od naredne şkolske godine) adică din 1 septembrie 2013!
      -formularul prin care la început de septembrie elevii au de ales între limba română şi informatică, deşi au optat în martie pentru limba română
      -centralizatoarele oficiale din luna martie 2013 cu cei 1617 elevi (655 din licee şi 962 din şcoli I-VIII) ale căror familii au optat să înveţe limba română din 1 septembrie 2013
      – Monitor oficial din Serbia din august 2013 care oficializează ,,Vaski govor”
      – Alfabet vlah al unei limbi inexistente expus in vitrinele din Serbia!

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here