Şi scriitorii sunt oameni. Bârfe şi caterincă pe strada Literaturii

0
70
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

  • Mircea Eliade (îşi aminteşte Mihail Sebastian) avea simpatii legionare. Era cinic şi arogant. Atunci când scriitorul Geo Bogza a fost arestat şi condamnat pentru pornografie, Eliade s-a grăbit să-l acuze: “Mai întâi, Bogza nu e scriitor. Nu e nici mebru al Societăţii Scriitorilor. Şi pe urmă e mai mult ziarist decât prozator, lăsând la urmă faptul că versurile lui sunt cu adevărat pornografice şi patologice… De ce să mă revolt eu de arestarea lui Bogza! L-au arestat? Ei şi  ce? O să stea o lună la puşcărie şi gata. Nu e grav”. Mai târziu, Eliade Mircea va recidiva în acelaşi stil, venind vorba despre Nicolae Titulescu: “Titulescu? Ar trebui executat. Pus în faţa unui pluton de mitraliere. Ciuruit cu gloanţe. Spânzurat de limbă!”.
Sondajul nostru

  • Mai mult decât atât, Eliade îşi declara făţiş iubirea faţă de Garda de Fier. Spera în victoria ei finală şi în reînvierea lui Ion Vodă cel Cumplit, Mihai Viteazu, Ştefan cel Mare, Bălcescu, Eminescu, Hajdeu… În opinia lui Eliade, toţi marii noştri oameni de stat au fost premergători ai Legiunii… Argumentul final al acestei adeziuni l-a năucit pe Sebastian prin lipsa de logică, de potrivire: “Eu totdeauna am respectat spiritul”  zicea Eliade. “Totdeauna am crezut în primatul spiritului”.

  • Un alt personaj mereu prezent în amintirile lui Sebastian este Nae Ionescu, care începe să o ia razna cu accesele lui de megalomanie, pretinzând că el a avertizat pe nemţi că nu se poate fără o pace şi o alianţă cu Franţa, că toată politica mondială (ca să fie validă) ar face bine să treacă mai întâi pe la el. Apoi, brusc, marele filosof fără operă, Nae Ionescu, face o confesiune  lui Sebastian: “Mă, eu sunt un om terminat. Un om căzut, ratat, fără viitor… Viaţa mea se frânge în două. Până la 5 iulie 1933 şi de la 5 iulie 1933. Până în ziua asta am fost un om tare. De atunci nu mai sunt nimic”. Întrebând peste tot şi răscolind prin amintirea prietenilor comuni ce s-a întâmplat pe 5 iulie 1933, Sebastian a aflat. Pe 5 iulie, Nae Ionescu se despărţise de Maruca Cantacuzino, cea care îl va schimba pe filosoful nihilist cu blândul şi cumintele George Enescu, căruia îi va oferi clipe minunate de linişte la conacul ei de la Tescani-Bacău. Fatală femeie a fost Maruca, mama lui Bâzu Cantacuzino. Femeie pasională şi plină de nuri, Maruca avea pe faţă avea o arsură destul de inestetică. Ştia însă ca nimeni alta să se îmbrace şi, mai ales, să iubească.

Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here