Acasă Supliment Cultural Barfe literare Şi scriitorii sunt oameni! Bârfe şi caterincă pe strada Literaturii

Şi scriitorii sunt oameni! Bârfe şi caterincă pe strada Literaturii

148
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  • 5
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    5
    Shares

Cioran-TuteaTalmudic şi pardoxal părea fi  gânditorul fără operă, Petre Ţuţea. Ceea ce te impresiona la Petre Ţuţea era simţul formulelor memorabile, umorul şi o putere colosală de simplificare. Îmi amintesc cum a redus într-o discuţie la o cafea întreaga filosofie a lui Heideger. “La moară la Târţa-Pârţa… E filosoful căruia nu-i tace o clipă gura”.  Altă dată constata năucitor: “Fără religie, am lătra precum câinii… Singurul mod de a evita neliniştea metafizica a cimitirelor este religia. Cu religia intrăm în cimitir ca într-o plimbare. Cu filozofia intram în cimitir cum a intrat prietenul meu Cioran – în neputinţă şi disperare”.
Acelaşi Ţuţea spunea: “Cioran e o inteligenţa în stare pură. Păi, pentru ca să te fâţâi ca el prin Paris, trebuie să ai inteligenţă nu glumă… Eu m-aş întalni cu Cioran în neliniştile mele, care seamana cu ale lui, iar el s-ar întâlni cu misticismul meu în lirismul lui desuet. … Ceea ce e ciudat la Cioran nu e neliniştea de a fi om, ci neliniştea de a fi român.”
Într-adevăr, Cioran, care nu a vrut să vorbească româneşte de cum a ajuns la Paris, a murit bolnav de Althzeimer, uitând succesiv toate cuvintele franceze şi rămânând în final doar cu vorbele româneşti: mama, tata.
Cioran s-a recompensat moral faţă de vechiul lui prieten, Petre Ţuţea, mimând prin 1974 o subtilă criză de modestie, când, în faţa snobilor intelectuali parizieni, a spus nonşalant: “În România, eu făceam figură de idiot. Adevăratul  filosof al României era Petre Ţuţea, singurul spirit genial pe care mi-a fost dat să-l întâlnesc în viaţa mea.”


Raspandeste cu incredere
  • 5
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    5
    Shares

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here