Şi scriitorii sunt oameni! Bârfe şi caterincă pe strada Literaturii

0
879
Raspandeste cu incredere
  • 3
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    3
    Shares

imagesSe spune că George Călinescu se purta foarte urât cu soţia lui, Alice Vera Călinescu. Afându-se împreună la o expoziţie, maestrul i-a ars o palmă soţiei de faţă cu toată lumea, după care, vreme de două ore, i-a explicat cu argument estetice şi filosofice înalte de ce nu trebuia să-i placă tabloul în faţa căruia se opriseră.
George Ivaşcu, omul împreună cu care George Călinescu edita la Iaşi Jurnalul literar, s-a certat crâncen cu maestro, la sfârşit aruncând-i în faţă cererea de demisie. A doua zi, pe Ivaşcu îl va vizita soţia maestrului, doamna Vera, care cu o voce calină i-a spus: “Domnule Ivaşcu, am auzit că v-aţi certat cu soţul meu, dar să ştiţi că numai eu sunt de vină. Eu am greşit cumplit… I-am dat lui George să mănânce carne de viţel la tavă şi de câte ori mănâncă carne de viţel devine nervos”.
Înveselit de confesiunea doamnei, Ivaşcu s-a grăbit să-l caute pe Călinescu şi într-un fel să repare răul făcut. Văzându-l în uşa biroului, George Călinescu s-a uitat la tânărul colaborator, după care a izbucnit năvalnic: “Îmi place de tine Ivaşcule! Eşti ca soaţa rusă! O bate soţul, o calcă în picoare, dar ea tot acasă, la copilaşii ei se întoarce”.
Despre micile lui escapade cu studente ce îl adorau ca pe un zeu se cunosc prea puţin. Asistentul lui preferat, Alexandru Piru, povestea că marele critic era mai curând voyarist. Adică profita cum putea mai bine de munca altora. El doar privea ascuns după o perdea.
Se spune că George Călinescu se purta foarte urât cu soţia lui. Afându-se împreună la o expoziţie, maestrul i-a ars o pală soţiei de faţă cu toată lumea, după care, vreme de două ore, i-a explicat de ce nu trebuia să-o placă tabloul în faţa căruia se opriseră.
În sinea lui, Călinescu ar fi vrut să reediteze cumva destinul şi traseul literar al lui Titu Maiorescu. La Iaşi fiind,  Călinescu a militat pentru ideea înfiinţării unei societăţi literare care să scoată Iaşul din lâncezeala lui moldavă şi să continuie tradiţiile Junimii, fapt pentru care asociaţia a fost numită Noua Junime. Prima sedinta a Noii Junimi a avut loc pe ziua de 10 mai 1938, în redactia ziarului Iaşul. Pe lângă G. Calinescu participau profesorii universitari I. M. Marinescu, Iorgu Iordan, Octav Botez, Andrei Oţetea, scriitorii Eusebiu Camilar, Magda Isanos, Nicolae Tatomir, Mircea Barsan si George Ivascu.
Pe când era profesor la Iaşi, s-a întâmplat să întârzie nepermis de mult la cursuri. Un fost student îşi aminteşte: “Era într-o zi marţi, la orele obişnuite de curs. Amfiteatrul, ca de obicei, era plin până la refuz. Sfertul academic trecuse şi Calinescu nu-şi făcuse încă apariţia. Studentii deveniseră nerabdători… La orele 17, Calinescu a intrat nervos, a făcut câţiva paşi în dreapta şi în stânga catedrei, începând: <Dintr-o imbecilitate a secretariatului mi s-a schimbat ora de curs>. Apoi a intrat direct în expunerea prelegerii. A doua zi, în faţa aceluiaşi auditoriu (Calinescu avea credincioşii lui care nu l-au tradat niciodată, cel puţin cât a fost în viaţă), profesorul a revenit asupra întârzierii lui din ajun afirmând, spre hazul întregii asistenţe: <Imbecilitatea n-a fost a secretariatului, a fost a mea>”.


Raspandeste cu incredere
  • 3
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    3
    Shares

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here