Şi scriitorii sunt oameni! Bârfe şi caterincă pe strada Literaturii

0
70
Raspandeste cu incredere
  • 3
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    3
    Shares

Sondajul nostru

Dimitrie_Anghel_-_Foto01Cine îşi mai aduce aminte de Dimitrie Anghel (1872-1914), poetul cu o biografie năucitoare. Născut dintr-un tată avut şi dintr-o mamă orientală ce i-a trecut în suflet toate amintirile şi basmele Bosforului, Anghel avea, după cum îşi aminteşte Victor Eftimiu, mlădieri şi visări de femeie, trăind între fantezia dezordonată şi, poate, violenţa tatălui său. „Era ciudat în aprecieri, inegal şi capricios cu prietenii, pătimaş în credinţe, rigid cu cei antipatici şi viforos cu cei ce-l supărau. Ar fi ucis într-o clipă de mânie, dar n-ar fi iignit niciodată cu o vorbă rea, or cu un gest dispreţuitor. Cu prietenii era cald, foarte comunicativ, duios, sincer”
Extrem de bogată, familia poetuluilui va sfârşi în mizerie, atinsă fiind de o puternică criza economică. Astfel. tribunalele încep să-i scoată la mezat recoltele şi moşia din Corneşti. Tot aşa vor pierde numeroase bunuri, printre care şi casa din Sfânta Vineri, Iaşi. Nemairezistând, tatăl poetul moare de inimă rea şi, după ani, fiul scrie pagini memorabile despre el, invocând idealismul patern, faptul că, din dorinţa de a oferi Moldovei o agricultură modernă, adusese în principat unelte agricole moderne, ba chiar şi sute de italieni, care să muncească diferite meseii tehnice.
Încă om avut, Dimitrie Anghel va pleca într-o călătorie în Italia (1892) şi se stabileşte pentru o vreme la Paris, unde duce o viaţă de boem rafinat, atras de saloanele modernilor şi de cafenelele poeţilor simbolişti din acea vreme. Curând va pierde totul, inclusive prieteniile literare.
Sărăcia îl va urma mereu pe acest om cândva bogat ca un principe, un lucru bun dacă ne gândim că, pentru a trăi, poetul a fost nevoit să scrie şi să publice cât mai mult, devenind un peot al florilor, un „Luchian al literaturii române”.
Poetul va fi urmărit şi după moarte de nenoroc. De parcă nu ar fi fost destule multiplele nedreptăţi literare la care a fost supusă opera lui, după revoluţia din 1989, conacul copilăriei sale de la Corneşti, conac transformat de comunişti în casă memorială, a fost distrus de către ţărani, fiecare furând tot ce se putea fura: o cărămidă, o grindă, nişte cărţi de pus pe foc. În anul 2008, pe locul unde s-a aflat Casa memorială „Dimitrie Anghel” nu mai era decât un morman de moloz, resturi dintr-un beci, toate acestea fiind năpădite de buruieni care aproape că le ascundeau cu totul. (Uranus X)


Raspandeste cu incredere
  • 3
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    3
    Shares

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here