Şi scriitorii sunt oameni

0
70
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Sondajul nostru

Conform opiniei dumneavoastra, care a fost cel mai bun presedinte postrevolutionar al Romaniei:

View Results

Loading ... Loading ...

Bârfe  şi caterincă pe strada Literaturii

  • Filosoful Nae Ionescu avea sumedenie de admiratori (mai ales din rândul stundeţilor săi: Mircea Eliade, Ţuţea, Noica etc), dar avea şi destui duşmani. Nu-i mai puţin adevărat că filosoful se băgase ruşions în politică (făcea parte din camarila regală), făcea caz de religiozitatea lui şi, peste noapte, căpătase gustul de a trăi pe picior mare, afişându-se la volanul unor  maşini elegante şi scumpe.
  • Nimeni nu poate contesta carisma lui Nae Ionescu, o fascinaţie întreţinută de o ţinută impecabilă. Uşor megaloman,  vorbind despre Moda în filosofie, Nae Ionescu se evocă pe sine, îmbrăcat  în haine de catifea, cu pantaloni scurţi, ciorapi de mătase, pantofi cu copci, guler şi manşete de dantelă. La ziar, îşi făcea apariţia în celebrul lui  raglan de lodden beige pe care îl afişa cu mândrie copilărească: “Măi, ce zici de ăsta?”… Cu aceeaşi mândrie naiv protească se interesa despre  poveştile care circulau prin saloanele bucureştene despre hainele, despre cămăşile şi despre batistele lui!
  • Mult comentate sunt şi ciudatele preferinţe ale filosofului pentru femeile mature şi supra-mature, făcându-l pe Argentoianu să constate:  „După ce s-a ţinut ani de zile de Maruca Cantacuzino, care mai era şi nebună, s-a legat de d-ra Lucuţa Popovici, fiica ultramatură şi nesatisfăcută a profesorului Popovici Lupşa de la Herăstrău, profesoară şi ea de armonie sau de ritmică sau de aşa ceva la un conservator de muzică sau la o şcoală de educaţie fizică”.
  • La rândul lui, Mircea Vulcănescu (ucenic şi mare admirator al filosofului) îşi arată uimirea faţă de iubirile lui Nae Ionescu: „Ce‐a căutat Profesorul în pasiunea lui efemeră pentru Ileana, în flacăra lui arzătoare pentru Ştefania Zottoviceanu, în legătura lui spirituală şi curtenitoare cu Maruca Cantacuzino, în tovărăşia Elenei Popovici‐Lupa ori în pasiunea lui adâncă, de la urmă, pentru Cella Delavrancea?… Ce a‐nsemnat influenţa Cellei Delavrancea în viaţa lui, în acest timp, am început a desluşi abia în 1940, când l‐am văzut la el în casă. Influenţa ei se revărsa aci din plin: clavirul la mijloc, florile, pretutindenea; pe masă: bustul. În casa omului acesta, aspru şi ne‐mpăcat, plutea acum o atmosferă de dulceaţă, de linişte, de lumină. Pereţii albi, florile risipite‐n glastră, clavirul din care aveai impresia că nu‐ncetase orice sunet, te făceau parcă s‐aştepţi să vezi ţâşnind un stol de rândunele. Numai biblioteca lui şi tabloul din perete păstraseră încăperii atmosfera gravă, de clarobscur, a vieţii lui de mai‐nainte. Lângă masa lui de lucru, pe o etajeră, bustul femeii iubite domina atmosfera casei, transfigurat de Miliţa Petraşcu ‐ ca totdeauna, când pune drag în ce face. ” (Uranus X)

 


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here