Şomajul o perioada de coşmar – şomajul şi depresia

0
50
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Sondajul nostru

Din dorinta de a cunoaste intentia actuala a cititorilor nostri, privind participarea la vot si modul in care ati vota actualele partide parlamentare, va rugam sa raspundeti la urmatorul sondaj:

View Results

Loading ... Loading ...

Probabil şi acum după ce au trecut trei ani mă vor răscoli nişte amintiri nu tocmai plăcute pentru mine, probabil şi pentru mulţi alţii.

În anul 2012 luna octombrie, firma la care am lucrat timp de 14 ani, a intrat în insolvenţa şi s-a închis. Din luna noiembrie până în luna martie a anului 2013, am continuat să lucrez pe un proiect finanţat din fonduri europene. După două luni de căutare fără success a unui nou loc de muncă, m-am hotărât să-mi depun dosarul pentru şomaj. Am strâns toate documentele necesare şi m-am prezentat la Agenţia de Ocupare a Forţei de Muncă a sectorului de care aparţin, mi s-a dat un card şi un carneţel pe care mi s-a pus o dată din luna care urma, doamna care mi le-a înmânat mi-a zis că dacă nu mă prezint la data trecută în carnet e posibil să pierd somajul.

M-am minunat, m-am întristat, mă gândeam cu ce am greşit, am greşit plătind cotizaţia pentru şomaj timp de 14 ani, am încercat să trec peste această situaţie în care am fost pusă şi să încerc să-mi îndrept atenţia către ceva constructiv, către ceva pozitiv.

A trecut prima lună, a venit prin poşta suma primită pentru şomajul, mă gândeam în naivitatea mea la o sumă în jur de 1000 lei, având în vedere cei 14 ani de muncă, plus salariile destul de măricele avute în perioada lucrată pe cele trei proiecte finanţate de fonduri europene, însă suma lunară primită pentru şomaj era de 600 lei.

Tot ce se întampla mă întrista, mă simţeam ca şi cum aş fi fost un infractor, parcă făcusem ceva rău şi trebuia să-mi primesc pedeapsa, prezentându-mă lună de lună la data stabilită de cei de la agenţia de ocupare a forţei de muncă, doar pentru a se pune o ştampila pe un carnet, eu l-am denumit “carnetul infractorului”, “infractor” care a plătit lună de lună cotizaţia pentru şomaj timp de 14 ani. Într-una din lunile acelui an cât am fost în şomaj, în ziua când trebuia să mă prezint la agenţia de ocupare a forţei de muncă, mi-a fost foarte rău, abia stăteam în picioare, am luat telefonul, am sunat la ei şi le-am comunicat ca nu mă simt bine şi nu cred că pot ajunge pentru acea ştampilă care trebuie pusă în carnet. Doamna care mi-a răspuns, a ţinut să-mi reamintească ca nu voi mai primi “marea” sumă de 600 lei dacă nu mă prezint, chiar nu ştiam ce să fac, până la urmă decât niciun leu erau buni şi aceia atât cât erau. Am început să plâng, nu mă simţeam bine, nu ştiam la cine să apelez pentru a ajunge la agenţie, mă gândeam să sun la salvare pentru că imi era rău sau să sun la o companie de taxi pentru a ajunge la şomaj. Deja, pe lângă problemele de sănătate pe care le aveam se mai instala usor şi depresia, mă gândeam asta să-mi fie oare “răsplata” după 14 ani de muncă şi 5 ani de facultate!?! Neavând şanse de a modifica sau de a amâna pe altă zi prezenţa mea la agenţia de ocupare a forţei de muncă, am chemat un taxi şi m-am dus aşa ametiţă şi speriată să nu mi se facă mai rău pe drum. Am rezolvat, am obţinut “importanta” ştampila, voi primi cei 600 de lei, dar doar eu ştiu cum m-am târât până acolo.

Pe lângă acest “carnet de infractor”, credeam că cei de la agenţia de ocupare a forţei de muncă sunt plătiţi să informeze şomerii ce locuri disponibile au pentru ei, locuri în domeniile în care au mai lucrat. Totuşi eram în anul 2013, nu în anii 1800, singurul acces la informaţii privind locurile de muncă disponibile era un caiet pe holul instituţiei cu n pagini, pe care trebuia să-l răsfoieşti pagină cu pagină, iar eu mai visam că cei de la instituţia despre care v-am tot vorbit mă vor contacta telefonic sau pe email când au in situatiile lor vreun post în domeniul în care am mai lucrat.

A fost o perioadă de 12 luni în care nu aveam voie să plec din Bucureşti, deoarece trebuia să mă prezint la data trecută de cei de la agenţia de ocupare a forţei de muncă în acel carnet, nu puteam să plec în preajma datei respective, nu aveam voie să mă îmbolnăvesc, aveam voie doar să mă simt ca ultimul om, ultimul infractor.

Rog pe cei toţi care au trecut prin aceeaşi experienţă să-şi “verse” amărăciunea comentând acest articol.

Şomajul te poate băga în depresie, bine acum depinde de la persoană la persoană, eu, una, m-am simţit în acea perioadă ca un fost puşcăriaş, care trebuia supravegheat, în loc să mă simt să fiu tratată ca un om care a muncit 14 ani, care a făcut o facultate timp de 5 ani. Oare câţi bani am cotizat la şomaj timp de 14 ani, aşa meritaăm să fim trataţi!!??

C. T.


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here