Acasă Jurnalul Bucurestiului Editorial Jurnalul Bucurestiului Tovarășul Klaus Werner Iohannis a mâncat la cantină împreună cu oamenii muncii

Tovarășul Klaus Werner Iohannis a mâncat la cantină împreună cu oamenii muncii

89
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

de justitiarul

  Cornul abundenței s-a revărsat în România, pe malurile Dunării! Iată ce se servea în data de 18 octombrie a. […]

Cornul abundenței s-a revărsat în România, pe malurile
Dunării! Iată ce se servea în data de 18 octombrie a. c. la cantina
centralei de la Cernavodă, unde și-a umplut tovarășul Klaus Werner
Iohannis, cel mai iubit fiu al poporului, burdihanul prezidențial:
„Meniul a cuprins supe creme, somon, legume, piure de țelină, orez cu
legume, salate, plăcinte și tarte.” (Sursa: Știrile Pro TV)

Auzi colea: somon la preț de cantină, piure de țelină pentru
lipsă de virilitate, „supe creme” dacă și-a uitat proteza acasă, nu doar
plăcintă proletară, ci și tarte capitaliste la desert! Trebuie să fii
tâmpit ca să crezi că ăla-i meniul obișnuit la cantina unei centrale,
cât o fi ea de nucleara!!!

Ceaușescu era mic copil pe langa infatuatul acesta căruia îi
pute tot ceea ce este românesc! Până și cultul personalității era mai
rezonabil la cuplul Ceaușescu decât la plăvan și stafidita lui! Iată ce
spune un angajat al Centralei Nucleare de la Cernavodă:

Cei care erau la coadă și la mese erau directori și oameni special
aleși, în număr de 45. Mulți nu iau niciodată masa acolo și nu o vor
lua, chit că s-a schimbat mobilierul peste noapte. Care mai mănâncă
acolo, nu stă la coadă, ci e servit într-o încăpere separată.
Sper că ați remarcat că nimeni nu a deschis portofelul. Cantina se plătește de angajați.
În acea zi clienții obișnuiți (printre care eu nu mă număr) au mâncat pe birouri ce și-au adus de acasă.
„Selecția participanților” s-a făcut cu o săptămână înainte și unii, mai
emotivi, încă își mai repetau grelele întrebări adresate „onoratului”
în noaptea dinaintea minunăției.
Toată lumea a reținut că insul a împins tava, nu că industria nucleară
trebuie sprijinită. Au fost popularizate poze de imagine de campanie, nu
cele de interior, cu ceea ce înseamnă acest domeniu. Mult mai mult
decât niște găluște.
Mie mi se pare regretabil modul în care conducerea noastră s-a
comportat. Umil, penibil. Dar măcar i-am văzut și pe ei o dată la coadă…
Mâncând pe mesele celor cu care nu au obiceiul să se amestece.

Dar, dacă din vârful Statului a venit program de cantină, care pe
mine m-a uluit de la început, ai noștri nu au avut coloana vertebrală
(pe care se îndârjesc cu alte prilejuri să mi-o îndoaie mie) să-i spună
celui aflat în campanie că locul nostru de muncă e centrala, al lor
fiind birourile de director sau șefi. Era mai interesant dacă își lăsau
costumele scumpe și se echipau, să intre ca să vadă, măcar că unul e
profesor de fizică, de curiozitate, cam ce e înăuntru, cam cum arată cei
care țin acel loc în fiecare zi. Uneori împotriva celor care ies în
față. Dar mă opresc aici, că istoria e lungă… Cu amar o fac, după 21 de
ani în acest loc.

Dacă până la 50 de ani nu m-a îndoit nimeni (au fost prilejuri de
care au depins viața și cariera mea), de acum, când trebuie să fiu model
pentru fiul și tinerii din jur (că asta a rămas din idealurile mele de
când eram de vârsta lor), nu cred că va mai putea ceva sau cineva să o
facă. Dintotdeauna am stat pe picioarele mele și sunt convins că am fi o
societate mult mai bună dacă așa am proceda așa cu toții, dacă am avea
pretenții de la noi și de la ceilallți, dacă am ști că suntem oameni, cu
greșelile noastre, cu demnitatea noastră, dar fără mândria care să ne
întunece, fără lăcomie nemăsurată, fără să ne dorim devenirea pe alte
căi decât cele firești, ale recunoașterii și respectului celorlalți.
Sigur, eu mai cred în valori, dar mă disperă să văd mizeria ce crește în
jur, de care aș vrea să îi pot feri pe cei dragi. Pentru sufletul meu
și al lor…

Cele expuse sunt încă puține. Am avut senzația că renaște Ceaușescu,
împreună cu toate „organili” și obiceiurile proaste. Și la Cernavodă am
mai avut vizite, iar eu am avut ocazia să întâlnesc, cu plăcere sau nu,
personaje sus-puse. Efemer…

Autorul acestui text a semnat curajos, dar dorim să-l
protejăm fiindcă știm până unde merge răutatea, ranchiuna și dorința de
răzbunare, atunci când cineva spune adevărul despre impostorul Klaus
Werner Iohannis.


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here