tribuna.ro : Ce faci când simţi o mână străină în buzunarul tău?

    0
    35
    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    Dragoş BAKO
    Ce faci dacă, fiind în autobuz, simţi că cineva te buzunăreşte? Te uiţi rugător în ochii hoţului? Te scuzi pentru că nu ai bani la tine şi el îşi exersează îndemânarea zadarnic? Îi explici, părinteşte, că încalcă una dintre cele zece porunci şi că nu e frumos să râvnească la mărunţişul tău? Sau îi dai peste mână, vociferezi, strigi după ajutor. E o problemă de opţiune: accepţi să fii umilit, să ţi se bage mâna în buzunar sau ripostezi. Zilele trecute s-au înghesuit în presă ştirile despre cozile interminabile de la “Paşapoarte”, despre batjocura încasată de omul ce se duce să îşi reînnoiască un act necesar. Ca să fie umilinţa desăvârşită, a ieşit un vorbăreţ cu mină oficială şi ne-a explicat că oamenii sunt – de fapt – de vină pentru situaţia creată şi că aşa se întâmplă în fiecare vară. Dacă mama natură i-ar fi înzestrat pe cei ce fac şi desfac prin instituţiile statului cu mai multă minte, ar fi putut să se organizeze pentru cele trei luni în care creşte cererea de paşapoarte, buletine etc. Numai că de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere. Statul român se consideră un fel de tartaon, de tătuc cu drepturi depline asupra timpului, nervilor şi banilor sclavilor săi, cetăţenii, nişte cobai numai buni să faci pe ei experimente aberante. Dacă românii îşi rup maşinile în gropile de pe drumurile patriei, dacă sunt răniţi sau pier în accidente provocate şi de infrastructura rutieră precară, e, într-o oarecare măsură, şi vina lor. Ce s-ar întâmpla dacă zeci de mii de oameni ar da în judecată instituţiile statului, cerând despăgubiri şi decontarea reparaţiilor autoturismelor avariate pe drumurile pline de capcane? Poate că, sătui de procese, cei care ar trebui să dreagă lucrurile s-ar pune în mişcare. Ce s-ar întâmpla dacă oamenii ar reacţiona ferm când găsesc în galantarele marilor magazine, marfă expirată? S-ar putea ca această practică să se rărească. De ce nu iau românii atitudine? Pentru că tot statul, prin râgâielile şi horcăielile lui de bolnav cronic nesupravegheat, le-a băgat în cap ideea că sunt robii sistemelor putrede, că la judecată durează mult şi că e mult mai sănătos pentru tine, supusul sus-puşilor, să înghiţi mizeriile, să închizi ochii la toate umilinţele, să faci gaură în pământ cu privirea. Dacă fiecare dintre noi ar mârâi atunci când i se încalcă drepturile mai mult decât să se plângă la rude sau prieteni, dacă am folosi toate instrumentele legale de ripostă, vătafii statului s-ar simţi încolţiţi şi ar conştientiza că au de-a face cu oameni vii, nu cu nişte mâţe leşinate, revelaţie ce le-ar putea schimba comportamentul. Fireşte, nu trebuie să cădem în patima reclamagiilor de profesie, nu e cazul să vedem conspiraţii la fiece pas, dar câte o reacţie dură în faţa umilinţelor ar fi de-a dreptul necesară. Dacă azi suntem trataţi ca o mână de iobagi, e şi pentru că ne-am comportat ca nişte toleraţi, dând impresia că ne-am născut în zodia resemnării. Când unul îţi bagă mâna în geantă, în buzunar, ştiind că simţi cotrobăitul lui şi nu reacţionezi, va continua să te prade. Tu l-ai obişnuit aşa, tăcerea ta e – de fapt – o invitaţie la umilire.


    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    Sondajul nostru

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here