Un patron hot, tovarasul Radu E. Ivan si o nu mai putin “solida” firma – Real WESTECH, prototipul investitorului strategic al anilor 90!

0
123
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Sondajul nostru

Conform opiniei dumneavoastra, care a fost cel mai bun presedinte postrevolutionar al Romaniei:

View Results

Loading ... Loading ...

Acum vreo 20 si ceva de ani am avut “sansa” sa dau peste un produs al societatii de consum de tip american, “tovarasul” Radu E. Ivan (adresa e-mail: [email protected], site: http://www.westech.ro/).

Proaspat revenit in tara natala, autoexpatriatul nostru din America era de fapt un tip extrem de alunecos si “tare lihnit” dupa bani obtinuti usor stimuland egoul si profitand totodata de credulitatea si, mai ales, de prostia localnicilor.

Si Romania era, atunci ca si acum, locul potrivit, nu-i asa?

Culmea este ca individul facuse tot felul de afaceri dubioase si in America si in Iraq, in special dupa primul pseudo-razboi americano-irakian, in fapt un masacru bine ascuns de media aservita intereselor celor cu bani multi si storsi ca de obicei din exploatarea resurselor altora ca pe ale lor si le conserva si protejeaza cu deosebita sfintenie!

Amuzant era ca nici de condus nu conducea masina bine, asta desi avea carnet de sofer din State de peste 30 de ani, acesta reusind performanta sa-si loveasca masina proprie sau … masinile vecinilor, de fiecare data cand pleca sau venea de la “vanatoarea” de prosti ahtiati dupa americanisme ieftine.

Individul in speta pusese cu ceva timp in urma umarul, contribuind asiduu la reconstructia Irakului. Cum veti intreba? Simpu! Vanzandu-le acestora vechituri si jeguri second hand la prima mana, materiale spitalicesti, aparate medicale vechi si uzate si care erau reparate intr-o hala pe care o detinea undeva prin State si din care plecau drept produse noi vechiturile proaspat vopsite taman in Orientul Mijlociu, de doua ori pe luna! Frumos caracter, frumoasa afacere construita pe nenorocirea altora!

CULMEA CULMILOR ERA CA, LA NICI O LUNA DE LA VENIREA IN FIRMA, AM CONSTATAT CA INDIVIDUL PRIMISE CHIAR SI O DIPLOMA SI UN TROFEU PENTRU CONTRIBUTIA ADUSA LA … RECONSTRUCTIA IRAKULUI DIN PARTEA GUVERNULUI STATELOR UNITE!!!

ASADAR, CURAT MURDAR COANE FANICA!

Cand intalnesti un astfel de roman stii clar cu ce subspeta umana ai de a face! Mai ales daca nu ai 20 de ani! La 20 de ani insa tot ce zboara se mananca, nu-i asa?

Tineretea si lipsa alternativelor (institutul de cercetare in care lucrasem deja de 5 ani se desfiintase peste noapte, subsemnatul ramanand cu salarii restante pe sase luni in urma) nu au fost insa cei mai buni sfetnici de asta data!

Cum acasa scandalul era vesnic prezent si asta de cum deschideam usa, ora sosirii fiind probabil grav aspectata astral, povestea a culminat dupa vreo sapte luni cu sfatul primit, sfat ce trada, de ce nu, pupincurismul mostenit in timpul celor 45 de ani de comunism de la cei cu … mai multa “experienta” de viata. Sfatul suna extrem de mieros: “mai rabda draga ca poate iti mai da ceva acolo ca doar nu ti-o da el saracul cat ii ceri tu!”.

Trist dar extrem de adevarat! Era cea mai mare rusine atunci sa-ti dai demisia si sa ramai somer! JALE MARE, ce mai tevatura, ce discutii!

Asta dupa ce tot ei, cei cu mai multa “experienta” adica, cretinii membri ai familionului, se opusesera unei eventuale plecari in afara pronuntand cu celeritate tembela fraza clasica: “nicaieri maica nu e mai bine ca aici!”

Sa mori tu! De unde stii? Ai fost tu acolo ca sa sti? Daca nu atunci taci dracului din gura!

Pacat ca n-am pus atunci la punct lingaveala! Mare pacat! Alta ar fi fost viata mea acum!

AZI E PLINA TARA DE ASTFEL DE INDIVIZI, NU-I ASA!!

Dar cum atunci eram tanar si fara minte si inca mai credeam in conationali si in romanii ce se declarau patrioti am acceptat postul oferit de soios! Mare gresala veti zice! Si asa a si fost!

M-am angajat deci la el in “ferma” pe post de inginer de service desi el tot insista ca sa trec pe post de agent de vanzari ca lui ii convine mai mult ca da si comision daca fac asta si multe alte balmajeli de genul asta gen mumbo-jumbo!

Si iar am facut prostia si am cedat!

Activitatea  “fermei” se desfasura fix in casa noii achizitii in materie de nevesta, cea din America, tot romanca si ea, fiind lasata de izbeliste in favoarea unei femeiusti mult mai tinere si evident si mai productive in sens biblic! A si produs rapid la numai o luna de la venirea mea in firma chiar odrasla ce va mosteni cu sfintenie “distinsele” calitati ale genitorului ei, tovarasul Ivan, romanasul nostru adica!

Asa se recunoaste calitatea unei natii, dupa viteza cu care se ofera ele, femeiustile, sa strice casniciile altora!

Iar romancutele, (manca-le-ar mama pe ele de mumoase si c…) tocmai sparsesera piata in Turcia! Si Spania, si Franta si Italia si pe peste tot unde apucasera de pusesera piciorul!

Ca doar nu degeava statusera ele saracutele de 45 de ani pe margine si se antrenasera si vroiau acum, chiar acum si in cel mai scurt timp sa recupereze cat mai repede timpul irosit degeaba.

*

Si am lucrat deci pentru acest jeg aproape 9 luni, am facut si service pe teren, am vandut si aparatura! Si totul dupa cum o sa vedeti pe mai nimic!

Au trecut mai bine de 6 luni, vanzarile erau bune, chiar excelente, desi marfa nu stiai niciodata daca era noua sau refurbished ca mereu la vama se produceau incurcaturi desi acolo se ducea doar el si Alexutu, Alexutu cel cu ochelarii pe frunte in bezna incaperii de ziceai ca esti intr-un film cu prosti turnat la Buftea de vreun regizor american ratacit pe plaiurile mioritice, perioada in care insa imi tot vorbea de comisioanele datorate dar doar atat. Vorbe goale!

Culmea era ca aveam un contract de munca beton in care se stipulau chiar si comisioanele dar … cum sa dovedesti eficienta si vanzarile promovate de tine in haosul si brambureala legislativa de atunci? Am fost la un avocat dar mi-a ras ostentativ in fata! Alt jeg fara Dumnezeu!

Ivan m-a invitat odata si la masa dar nu la restaurant cum va asteptati. Nu! La subsolul cladirii, acolo unde isi organizase o bucatarie numai pentru el si rudele de prin firma (cam 70% din firma)!

Ma considera aparent vreo parte din familie si vroia sa ma abureassca cu marea familie din care faceam acum parte si ca atare tot se facea ca din intamplare ba ca uita, ba ca amana subiectul cu comisioanelor datorate. Tipic romanesc!

Cand satul de promisiuni desarte i-am spus ca plec mi-a spus ca doar nu-l credeam nebun sa-mi dea el, cu manuta lui tremuranda, cele 300 de milioane datorate! El care-i fraierise in State pe atatia, el, decoratul, el geniul ratacit si regasit al crapatilor, Ivanul!

Ce misto e sa lucrezi in Romania!

Cuvantul unui astfel de jeg are deci valoare nula, asadar atentie, mare atentie la cine lucrati.

***

Asadar, daca intalniti sau ati intalnit astfel de personaje in Romania si vreti sa va faceti publica povestea, sub protectia anonimatului sau nu va asteptam scrisorile pe adresa deja binecunoscuta a redactiei: [email protected]!


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •