Acasă Supliment Cultural Literatura Un volum de ținută despre viața și opera lui Nichifor Crainic

Un volum de ținută despre viața și opera lui Nichifor Crainic

316
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  • 2
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    2
    Shares

O ediţie speciala a Salonului literar Axis Libri al Bibliotecii „V. A. Urechia” a adus recent lansarea unei cărţi dedicată figurii teologului, ziaristului şi omului politic controversat, ministrului, victimă a închisorilor comuniste, Nichifor Crainic. Este vorba despre cartea ”Nichifor Crainic – Lumini şi umbre: O biografie”, semnată de părintele Stelian Spînu, profesor la Seminarul Teologic ”Sf. Andrei” din Galaţi, volum apărut la Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2013, de fapt teza de doctorat a acestuia. Sarcini profesionale m-au făcut să fiu prezent la Iași în aceeași seară, dar prin bunăvoința autorului, am primit volumul cu pricina pe care l-am devorat cu pasiune. Știu că la lansare printre cei care au apreciat oferta de carte, directoarea adjunctă a Bibliotecii, Letiţia Buruiană, observa, făcând comparaţie cu opera unui cărturar gălăţean dispărut, istoricul Paul Păltănea, că dacă înaintaşul a combinat rigoarea ştiinţifică şi talentul scriitoricesc, autorul de faţă probează mai întâi harul literar. Pornind de la amintirile teologului dispărut, notate de acesta „cu o uimitoare forţă de seducţie a cititorului”, după cum observa autorul volumului de faţă, a fost nevoie de şase ani de muncă „într-o cercetare lipsită de părtinire – într-un periplu lucid pentru conturarea elementelor reale care i-au însoţit existenţa. Pe lângă cunoaşterea vieţii sale particulare, am făcut lungi incursiuni în opera sa literară şi teologică, care scoate în evidenţă o personalitate complexă, cu rol determinant în cultura română din perioada interbelică.” O adevărată aventură existenţială a unui gânditor, filosof (creator al curentului gândirist), arestat şi în timpul dictaturii carliste, condamnat de comunişti, în contumancie, în timpul procesului aşa-numitului lot al “ziariştilor fascişti”, alături de Radu Gyr, Pamfil Şeicaru şi alţii, ascuns sub nume fals, alegând apoi să se predea şi îndurând peste un deceniu de detenţie.

Detalii

Este vorba despre cel mai mare poet român creştin şi unul dintre cei mai mari poeţi creştini ai lumii. A fost Profesor universitar, academician şi ziarist. Opera sa poetică este completată de opera eseistică şi mistică. Prelegerile sale universitare îi înălţau pe auditori la ceruri. Este reprezentantul tradiţionalismului şi orientării spre Bizanţ. Filiaţia bizantină ca trăsătură spirituală a neamului românesc este structurală şi nimeni nu o poate contesta. Nici orientarea spre cultura franceză, nici aplecarea spre nemţi ori ruşi nu egalează forţa cu care substanţa noastră spirituală se simte ortodox – bizantină. Acest aspect l-a susţinut Nichifor Crainic în întreaga sa operă, contribuind în plus la reabilitarea Bizanţului, atât de nedrept calomniat în Occidentul de după Revoluţia franceză. El era de altfel ortodox convins şi adversar al catolicismului. Pentru ideile sale, Nichifor Crainic a suferit o îndelungată detenţie, în timpul căreia a compus în memorie numeroase poezii. Acestea au ajuns şi afară, unde au circulat ilegal. Acest om de o remarcabilă sensibilitate era dublat de un senzorial nestăpânit. Datorită respectului pentru opera sa şi pentru suferinţa îndurată nu vom vorbi despre slăbiciunile lui omeneşti.

Trecându-i în revistă biografia menționăm că marele teolog și filozof s-a născut pe 22 decembrie 1889, anul morții Luceafărului poeziei românești – Mihai Eminescu, în Bulbucata, județul Vlașca (unitate administrativă din perioada regatului României având ca vecinătăți Teleormanul, Argeșul, Dâmbovița și Bulgaria) sau Giurgiul de astăzi cu aproximație, într-o familie de oameni simpli. O nouă perspectivă i se deschide tânărului Ion Dobre odată cu accederea la seminarul teologic central din București, pas făcut la determinarea imuabilă a tatălui său, unde spera să se împlinească și să înțeleagă ”comportamentul omului religios” al lui Mircea Eliade. În sprijinul părintelui trudit, la îndemnul lui Constantin Vuiescu, D. Theodorescu și I. Popescu-Pasărea, Nichifor Crainic devine unul din litografii seminarului, ducând la bun sfârșit și monografia satului său natal, ori petrecea vacanțele de vară ca agent fiscal, încercând din răsputeri săși învingă soarta de om sărac și să ușureze povara de pe umerii tatălui său. După terminarea seminarului în 1912, cu media generală 8.0015, se înscrie la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, unde spera săși clarifice și săși fundamenteze concepția teologică a dogmelor însușite, dar care în nenumărate rânduri i-au produs adevărate ”crize dogmatice”, după cum singur mărturisește. Perioada studiilor de la Viena reprezintă un moment de răscruce pentru gânditorul nostru, pe de o parte devine leac pierderilor recent suferite, anume moartea martirului său tată și divorțul de prima lui soție, pe de altă parte devine un imbold puternic, alimentat de prietenia cu oamenii de cultură ai vremii, dar în special cu Lucian Blaga și Alexandru Busuioceanu, care îi vor alimenta geniul creator în poezie, proză, teologie, filosofie, artă, publicistică, fiind unul din cei mai prolifici autori interbelici. Scriitor cu înclinații sămănătoriste, exprimând legile nescrise ale satului în care s-a născut, Nichifor Crainic trece ulterior spre un alt nivel al înțelepciunii culturale prin gândirism, realizând o măreață unire dintre românismul sămănătorist și spiritul legii gândiriste, pornind de la zămislire la împlinire, de la gând la faptă, realizând o pătrundere în tainele profunde ale culturii românești cum numai el singur a știut-o. Prin înzestrarea lui specială, avea să producă mutații nu doar în literatură, artă, poezie sau publicistica vremii, ci avea să dea naștere unei noi configurații ideologice în universal teologiei și misticii creștine cu care intrase în conflict de interese încă de pe băncile Seminarului Teologic Central din București. Prin specificitatea întregii sale opere brazdate de teologie și mistică ca de un fir roșu impregnat de Mesianitate și teandrie, Nichifor Crainic rămâne un fenomen cultural național singular, un tezaur cu vădite efervescențe tradițional-creștine, a cărui valoare, dacă va fi pe deplin studiată, va dăinui să lumineze orizonturile întregii societăți românești. Formula de succes a lui Nichifor Crainic este formula de succes a creștinismului primar, care a reușit să cucerească lumea prin mesajul său divin, înlăturând monopolul pe care uneori l-au impus unii capi ai Bisericii în ce privește Persoana lui Hristos și dăruindu-l ca Ideal tuturor românilor ortodocși. Opera teologică a lui Nichifor Crainic se dovedește a fi o enciclopedie hermeneutică nu doar pentru teologia românească interbelică, de altfel firavă fără personalitatea gânditorului nostru ci și pentru teologia românească ulterioară cât și pentru teologia modernă în sânul căreia aduce idei de o forță nemaiîntâlnită până la el având valențe deosebite cu teologia rusă, teologia greacă și teologia mistică germană. Dragostea și devotamentul pentru studiul filosofiei, al teologiei și al misticii ca principale trăsături ale operei marelui gânditor au făcut din autorul nostru un compendiu de urmat pentru întreaga pleiadă pe care a precedat-o, începând cu Nicolae Mladin, Ioan Gh. Savin, Dumitru Stăniloae, Andrei Scrima până la Ioan I. Ică junior, care îi și dedică o remarcabilă reeditare a cursurilor de mistică.

Nichifor Crainic a fost, în cele din urmă, un gânditor creștin ortodox. Dar a fost nu numai un gânditor al ortodoxiei, ci și un trăitor al ei. Gândirea și simțirea lui creștina poartă o pecete românească, ceea ce face din scrisul lui Crainic o mărturie a spiritualității românești, care e o sinteză între credința ortodoxă tradițională și calitățile specifice ale poporului nostru, determinate de originea, de spațiul și de istoria lui. Poezia lui Crainic nu e nici ea o poezie a unor simțiri general umane, și în acest sens, o poezie “abstractă”, ci o poezie care exprimă viața spirituală concretă a poporului român. Poezia lui poate fi considerată, de aceea, ca expresia spiritualității concrete a acestui popor. Însuși titlul unuia din eseurile sale, tipărit în ”Gândirea” exprimă această calitate a poeziei sale: Iisus în țara mea. S-ar putea spune că Nichifor Crainic este poetul nostru creștin prin excelență, cum este Paul Claudel poetul creștin francez prin excelență, sau Rainer Maria Rilke poetul creștin german prin excelență. Cum putem spune, aspect remarcat cu justețe și de Pr. Prof. Dr. Dumitru STĂNILOAIE, că poezia de cea mai profundă spiritualitate românească s-a născut în închisoare și credem că și alte opere importante au fost fructul meditației din această perioadă de grele suferințe a multor spirite alese ale poporului român.

Născut ca un necunoscut, venit parcă din negura istoriei, cenzurat înainte de a se stinge, ignorat dar indispensabil culturii și teologiei românești, Nichifor Crainic își așteaptă încă o imparțială judecare, contribuția sa la fenomenul neopatristic ce lua naștere în sânul revistei ”Gândirea” și strălucea prin elocvența teologică a părintelui Stăniloae, fiind distinctă de acesta, proprie și inegalabilă. Un teolog deplin, deși fără doctorat ca și Vladimir Lossky, cel refugiat la Paris, Nichifor Crainic merită o mai multă atenție din partea culturii românești dar și a teologiei de pretutindeni, ortodoxe sau nu, întemeietorul Gândirii fiind un fenomen al teologiei patristice și filocalice ce prinde mai apoi un sublim contur la părintele Dumitru Stăniloae. Prin volumul la care facem referire, Stelian SPÎNU tocmai asta a făcut, opinia public trebuind a-i fii recunoascătoare.

În final se cuvin spuse câteva cuvinte și despre prozatorul I. OPRIȘAN, cel care semnează un scurt, dar cuprinzător text, pe coperta 4 a volumului recenzat, mai ales că dintre cercetătorii literați puțin comentați, dacă nu ocultați, niciunul nu desfășoară, din câte știu, o atât de prodigioasă și complexă activitate ca Ionel OPRIȘAN. Istoric literar cu dublă vocație, de exeget și de scotocitor de documente, autor de monografii (Sadoveanu, Hașdeu) și micromonografii („Cariatide literare“) și întreprinzător de anchete (Blaga și Călinescu în rememorări ale unor contemporani), propunător al unei „istorii a literaturii române în evocări“ și semnalator de relații și asemănări între periodice românești și germane din secolul al XIX-lea, întocmitor de felurite ediții, cu prefețe, postfețe sau ample studii introductive (Hașdeu, M. Sadoveanu, I. M. Sadoveanu, G. Călinescu, Pamfil Șeicaru, Ovidiu Papadima, Theodor T. Burada ș. a.), el nu s-a cantonat doar în teritoriul literaturii culte, nici numai în cel al culturii scrise; și l-a apropriat și pe cel al literaturii populare, cu etnologie și etnografie cu tot. Activitatea lui scriptică e dublată de una de promovare și stimulare a culturii, materializată îndeosebi într-o susținuta producție editorial de ținută. Cele trei edituri ale sale, „Saeculum I. O“, „Vestala“ și „Saeculum vizual“ (n.a. la aceasta apărând excepționalul volum semnat de Stelian SPÎNU, ”Nichifor Crainic-lumini și umbre. O biografie”) lansează constant cărți diverse de profil umanistic, de la dicționare la memorialistică, de la sinteze la bibliografii. Norocul cititorului este că aceste două spirite s-au întâlnit dând naștere unei prime ”imagini complexe a personalității lui CRAINIC, în contextual epocii, îmbiind la o nouă rejudecare a întregii sale contribuții literare, publicistice, politice și teologice”.

În concluzie, ceea ce dă valoare inestimabilă acestui volum este unicitatea sa, fapt remarcat și de un Dumitru MICU, Stancu ILIN și Pavel ȚUGUI, referenții tezei de doctorat. Mai există o monografie CRAINIC a profesoarei Geta PÂRVĂNESCU din Oradea, care repovestește însă ceea ce CRAINIC a povestit deja în amintiri.

 

                                                 Prof. univ. Asoc. Pompiliu COMȘA,

                                                     Universitatea ”Apollonia” Iași


Raspandeste cu incredere
  • 2
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    2
    Shares

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here