Acasă Jurnalul Bucurestiului Informatii NecenZuratmm.ro : ADIO CHARLIE!

NecenZuratmm.ro : ADIO CHARLIE!

145
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Edi(c)torial

Dedic acest articol acelor milioane de manifestanti care in zilele de 10 si 11 ianuarie 2015, in cadrul marilor miscari populare  contra terorismului, ca urmare al masacrului de la  “Charlie Hebdo” la Paris, atat pe teritoriul national (francez) cat si in strainatate s-au simtit solidari cu Charlie, fara sa fi fost Charlie !
Daca atacul terorist de la WTC din 11 septembrie 2001 a lovit in plin simbolul business-ului amercian, la New York, in inima Americii, cel din 7 ianuarie 2015 de la Charlie Hebdo, a dat o lovitura de gratie simbolului presei satirice franceze, la Paris, in inima Frantei si a Europei.

Amandoua atentate sangeroase sunt regretabile, condamnabile si nu pot fi sub nicio forma justificate.

Sub niciun pretext.

Insa, chiar daca ambele atentate, aparent, ar fi fost comise de catre musulmani extremisti (radicalizati), in cel de la WTC, acestia ar fi avut acordul si sprijinul autoritatilor americane, in schimb, in cel de la Charlie Hebdo, “solutionat victorios” de catre trupele speciale de elita ale Jandarmeriei (GIGN)[1]respectiv, ale Politiei Nationale (RAID)[2], nu suntem siguri inca nici de acordul si nici de sprijinul comanditarului.

Motiv pentru care nu suntem siguri nici de faptul ca versiunea oficiala este cea reala.

Cum adevarul, nu depinde de numarul celor care cred in el.

Cum adevarul, este misterios si usor de pierdut, deci trebuie recucerit mereu.

Cum, nu exista adevar.

Acesta este adevarul. (A se vedea pentru detalii si articolele autorului: “Un deceniu de terorism si antiterorism american. Corespondenta de la New York”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/04/bilantul-terorismului-si.html;  “Radicalizarea islamistilor-extremisti in mediul carceral”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/07/thomas-csinta-radicalizarea.html

                                                                                      

“Charlie Hebdomadaire” (Saptamanalul), este un jurnal satiric francez fondat in 1970 ca succesor al jurnalului “Hara Kiri” (Lunar, fondat in 1960 de catre Georges Bernier si François Cavanna), dupa interzicerea acestuia, iar QG (Cartierul General) al acestuia, la nr. 10 din Strada Nicolas Appert (1749-1841, industrias francez, creatorul primei fabrici de conserve din lume !), se afla in inima Parisului, inima presei (scrise) umoristice franceze, care debuteaza de altfel, practic, imediat, dupa Revolutia din 1789.

Ca si Charlie Mensuel  (Lunar, intre 1969-1986, fondat de catre Delfeil de Ton), Charlie Hebdo  (cu o orientare politica profund “stangista” si catre ateism), transpune in caricaturi si imagini umoristice (cu texte satirice reprezentative, asociate), contextul social-politic, economic, religois, cultural actual, dar in special problematici cu care se confunta Sectele, Dreapta extrema, Catolicismul, Islamul, Iudaismul, precum si personalitati publice asociate acestora.

Tot ceea ce ma lega de acest Charlie, era “Chemin Vert” (nu neaparat Eulerian sau Hamiltonian din teoria grafurilor) pe care il imprumutam din Cartierul meu Père Lachaise (Cimitirul !) pentru a ajunge in centrul Parisului, atunci cand aveam chef si timp sa fac o plimbare pe jos, pana la Place Saint Michel (arondismentele/sectoarele 5-6, Cartierle de la Sorbonne/de la Monnaie) la “Gibert Jeune”, un megalopol de anticariate, pe care il frecventez cu regularitate pentru ca in acesta gasasti, tot felul de carti si documente, respectiv, “taine ale naturii Horatio pe care mintea ta nici ca le-a visat” !

Dupa intersectia dintre Chemin Vert si Bulevardul Richard Lenoir (in arondismentul/sectorul 11), pe prima strada la dreapta ajungeam la Charlie, care dispune (alaturi de Le Canard Enchainé), de una dintre cele mai dotate si complexe centre de documentare in domeniul investigatiei jurnalistice.

Pentru Franck Brinsolaro (Frankie), un om deosebit, garda de corp al lui Charb (Stéphane Charbonnier, 1967-2015, Director al Publicatiei intre 2009-2015), al carui frate este politist la Comisariatul Central din Marsilia si cu care am polemicat deseori despre marea criminalitate cu care se confrunta Coasta de Azur si in special Golful Lion, cu nucleul in Marsilia, am fost (in gluma),  intotdeauna: „Thomas, le gars de la Police de Bucarest, qui vient nous donner un coup de main…” (Thomas, baiatul de la Politia Bucuresti care vine sa ne ajute….), iar cu Bernard Verihac (Tijnus, 1957-2015), nu numai desenator si caricaturist din generatia mea, dar si un intelectual desavarsit, respectiv, un anchetator implicat profund in jurnalismul de investigatie, am discutat, in repetate randuri de o serie de problematici despre care am scris mult si care m-a influentat profund. (Sarkozy: „Cele sapte pacate capitale ale unui Presedinte de Stat Francez”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/09/cele-sapte-pacate-capitale-ale-unui.html; „Legi nescrise ale Republicii franceze. Un pacat fatal al unui Presedinte de Stat Francez”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44749-legi-nescrise-ale-republicii-franceze-un-pacat-fatal-al-unui-fost-presedinte-de-stat-francez.html,  respectiv, uciderea prefectului de Corsica Claude Erignac in 1998: „Affaire Erignac. Jean Castela-Vicent Andriuzzi- Yvan Colonna”: http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2010/12/affaire-erignac.html)

Fara sa fi fost si fara sa fiu Charlie (un Clan incoruptibil, de intelectuali poligloti si interdisciplinari de inalt nivel jurnalistic si intelectual, cum rar intalnesti!), consider ca evenimentul dramatic din 7 ianuarie 2015, care a avut loc, la ceva mai putin de o ora dupa vizita mea, este un act barbar, cel mai grav, dupa atentatul comis asupra trenului pe ruta Strasbourg-Paris, pe 18 iunie 1961 la Blacy, in proximitatea localitati Vitry le François (Departamentul Marne, Regiunea administrativa Champagne-Ardenne) de catre OAS (Organizatia Armata Secreta), organizatie politico-militara clandestina franceza, creata pe 11 februarie 1961, pentru a sustine prezenta franceza in Algeria (prin toate mijloacele posibile, inclusiv, prin intermediul atentatelor teroriste), in care, intre 24-28 de persoane si-au pierdut viata si intre 132-170 ar fi fost ranite.

Si dupa atentatul („Conspiratia Masinii Infernale”) din strada Saint Nicaise (arondismentul/sectorul 1, Cartierul Palais Royal) din 24 decembrie 1800, la ora 20h00,  avand ca scop asasinarea lui Napoleon Bonaparte (atunci Primul Consul al Frantei), dupa lovitura de stat din 9 noiembrie 1799, in care si-au pierdut viata 22 de oameni.

Expresia „masina infernala” desemna o arma de (cu) foc unica, perfectionata de catre Giuseppe Fieschi (1790-ghilotinat cu complicii sai in 1836, conspirator corsican, organizator al atentatului cu „masina infernala” contra lui Louis-Philippe si familia regala, care a facut 18 morti, dintre care 13 ucisi pe loc).

Avand insa deviza simbolica ”Cine iubeste libertatea sfideaza moartea”, „elefantii” de la Charile au cochetat voluntar cu moartea, nu neaparat pentru faptul ca s-ar fi considerat nemuritori, ci pentru ca au considerat ca libertatea de exprimare este un drept fundamental al Omului, pentru care acesta nu poate fi condamnat la moarte si executat.

Printre ei mentionez pe Georges Wolinski  (1934-2015, desenator de presa, fost redactor sef al lui Charlie Mensuel, cu colaborari la Le Figaro, l’Humanité, Paris Match, Le Nouvel Observateur, etc. ), Jean Cabut (Cabu, 1938-2015, renumit caricaturist-politic, desenator si autor de benzi de desene animate-cartoonist, colaborator si la Le Canard Enchainé), Philippe Honoré (Honoré, 1941-2015, desenator de presa si ilustrator, cu cateva minute inainte de a fi ucis publica pe Twiter o caricatura a lui Ibrahim Awad Ibrahim Ali al-Badri, seful organizatiei Statului Islamic), Bernard Maris (Oncle Bernard, 1946-2015, economist altermondialist, membru in Consiliul Bancii Franceze, scriitor si jurnalist cu colaborari la Le Figaro, Le Monde, Le Nouvel Observateur, Marianne, etc.), Bernard Verlhac (Tijnus, 1957-2015, caricaturist, desenator de presa si jurnalist de investigatie, cu colaborari la Marianne, Fluide Glacial-magazin de desene animate umoristice, lucrari de investigatie jurnalistica despre Nicolas Sarko si Yvan Colonna ), Stéphane Charbonnier (Charb, 1967-2015, desenator de presa, jurnalist, Director al publicatiei din 2009, succesor al lui Philippe Val-jurnalist, animator de Radio, umorist, scriitor, autor-compozitor-interpret, colaborari diverse la l’Echo des savanes, Télérama, Mon Quotidien, L’Humanité, Fluide Glacial, etc.), Elsa Cayat (1960-2015, psihiatru si psihanalist, rubrica „Charlie Divan”), Mustapha Ourad (1954-2015, corector- jurnalist franco-algerian, fost corector la Hachette, Viva, etc.), si invitatul lor Michel Renaud  (1953-2015, fost jurnalist la Europe 1, la La Figaro, profesor la Universitatea Blaise Pascal-Clermont Ferrand, apoi purtator de cuvant al Primariei Clermont Ferrand, fondatorul „Rendez-vous du carnet de voyage”).

Din contra, Gérard Gaillard, secretarul general al „Rendez-vous du carnet de voyage”, care l-a insotit pe Renaud la Charlie, scapa nevatamat.

In ceea ce il priveste pe Franck Brinsolaro (Frankie, 1967-2015), acesta era un ofiter experimentat de la SDPL (Serviciul de Protectia al Politiei Nationale franceze), deci stia ce il asteapta, dar din pacate, nu se astepta la un asalt din partea teroristilor in plina zi si la sediul redactiei.

Celalat politist, ceva mai tanar, Ahmed Merabet (1973-2015) fiind luat prin surprindere, n-avea nicio sansa de supravietuire in fata atentatorilor-criminali.

Cu atat mai mult, cu cat fiind de confesiune musulmana, acesta era „calsat” de catre teroristi un „tradator” al lui Allah.

In sfarsit, ironia sortii face ca agentul de curatenie Frédéric Boisseau de la Groupe Sodexo S.A (o intreprindere franceza de servicii, fondata in 1966), sa fie si el prezent la fata locului, intocmai intr-un moment cand in alte zile, la acea ora se afla in alta parte.

Daca sunt profund marcat pentru pierderea lor, ma bucura faptul ca cei din tanara generatie, ca Corinne Rey (Coco, n. 1982, desenator de presa, scenarist si autor de benzi de desene animate) si Laurent Léger (n. 1966, „Grand Reporter” la Paris Match, Le Parisien, Le Point, etc.), prezenti si ei la fata locului, au scapat cu viata, nevatamati, iar  Philippe Lançon (n. 1963, jurnalist si scriitor, specialist in literatura latin-americana, colaborari la Libération, Critique Littéraire, etc.), ranit la fata si la incheietura unei maini, Laurent Sourisseau (Riss, n.1966, caricaturist si autor de benzi de desene animate, jurnalist, Directorul de Redactie), ranit la umar, Sigolène Vinson (n.1974, avocat, actrita de cinema si scriitoare, responsabila cu rubrica judiciara),respectiv, Simon Fieschi (n.1984, webmaster), cel mai grav afectat, ranit la coloana vertabrala, si cu un plaman perforat sau din vechea generatie, ca Fabrice Nicolino (n. 1955, jurnalist, colaborari la Géo, Télérama, Le Canard Enchainé, Terre Suavage, etc.), victima a unui alt atentat pe 9 martie 1985 in Cinematograful Rivoli, ranit la un picior, din fericire au supravietuit.

Desi, ca regula generala, nu este bine vazut faptul ca nu esti „prezent” la o sedinta.

Insa, in anumite situatii, cum s-a intimplat si acum, absenta te poate salva de un cosmar sau de o eventuala drama.

Este si cazul Redactorului Sef, Gérard Biard (n.1959, jurnalist si scriitor), aflat in vacanta la Londra,  a lui Zineb El Rhazoui (n.1982, jurnalist si conferentiar universitar la Universitatea franceza din Cairo/Egipt, respectiv, purtator de cuvant si al asociatiei NPNS – „Ni Putes ni Soumises” fondata in 2003 de catre Fadela Amara, n. 1964), aflata intr-o calatorie de reportaj, in Maroc (tara sa de origine) sau a lui Renald Luzier (Luz, n.1972, desenator de presa, caricaturist si autor de benzi de desene animate, colaborari Fluide Glacial, Les Inrocks, etc.) si a lui Catherine Meurisse (n.1980, ilustrator, desenator de presa, scenarist si desenator de benzi de desene animate, numeroase lucrari si premii), amandoi intarziati, respectiv, a lui Antonio Fischetti (n.1960, conferentiar universitar de fizica in scolile superioare pariziene de inalte studii ingineresti Conservatorul National de Arte si Meserii, respectiv, Conservatorul National Superior de Muzica si Dans, jurnalist stiintific, specilist in acustica, redactor sef adjunct al publicatiei „Sciences et Avenir”), care se afla la o inmormantare si a lui Mathieu Madénian (n.1976, umorist si actor de origine armeniana, colaborari la Europe 1, France 2, etc., integreaza redactia din septembrie 2014), Bernhard Willem Holtrop (Willem, n.1941, desenator satiric de origine olandeza, colaborari la Hara Kiri, l’Enragé, fost redactor sef al Charlie Mensuel, singurul olandez distins cu Marele Premiu de la Angulême), respectiv, Patrick Pelloux (n.1963, medic specialist in medicina de urgenta, colaborari la Europe 1, La Magazine de la santé, France 5, Premiul Institutului Francez pentru scrierile sale), care nu trebuiau sa asiste la sedinta redactiei.

Charlie, ca si membri redactiei sale, cei 21 de desenatori-caricaturisti, respectiv, 27 de redactori  permanenti sau ocazionali, printre care in afara de cei ucisi si mentionati mai sus, as aminti si pe Riad Sattouf (n.1978, autor-desenator de benzi de desene animate si realizator, din octombrie 2014 se muta la Nouvel Observateur), Luc Zeebroeck(Kamagurka, n.1956, autor de benzi de desene animate, pictor,  realizator de televiziune si desenator belgian/flamand, colaborari la The New Yorker, Hara Kiri, Titanic, Humo, NRC Handelsblad) si  François-Henry Monier (Babouse, n.1972, desenator de presa, jurnalist, ilustrator si autor de benzi de desene animate),respectiv,pe Jean-Yves Camus (n.1958, cercetator, eseist si politolog, specialist in Extrema Dreapta),Iegor Andreïevitch Siniavski  (Iegor Gran, n.1964, scriitor de origine rusa, inginer,  absolvent al celebrei scoli de inalte studii Ecole Centrale de Paris, fiul scriitorului dizident sovietic Andrei Siniavski), Jean-Baptiste Thoret  (n.1969, istoric, eseist si critic de film, profesor de cinematografie la Universitatea Poitier si Paris 7, specialist in filmul american, in particular al celui de Nouvel Hollywood si in filmul italian al anilor 1970, fost co-redactor sef al revistelor Simulacres intre 1999-2003, Panic in 2005, colaborari la France Inter, France Culture, France 3, Arte, etc.) si Roger Lenglet(n.1956, filozof-estetica/etica/epistemologie, filozofie politica si renumit jurnalist de investigatie, fost profesor la Universitatea Paris 12), in repetate randuri au facut obiectul unor amenintari, care s-au si materializat, intr-adevar, fara consecinte dramatice: in noaptea de la 1 catre 2 noiembrie 2011, cand localurile sale sunt complet avariate, iar pe 22 septembrie 2012, Charb este „decapitat” pe un website si ulterior, amenintat sistematic cu moartea, dupa ce pe 8 februarie 2008, ziarul publica 12 caricaturi ale Profetului musulman Mahomet („La Vie de Mohamet”/Viata lui Mohamet) in care Charb descrie viata Profetului Islamului.

In ceea ce ma priveste, personal, adept al ideilor ca „Religia este un opiu pentru popor”, respectiv, ca „Stangismul este boala copilariei comunismului”, nici inainte de manifestatiile din 10-11 ianuarie 2015 si nici cu ocazia acestora nu m-am simtit Charlie.

Pentru ca „ideologia” lui Charlie nu ma reprezenta, sub nicio forma.

Problemele de „directie”, in special catre „stangism”, respectiv, ateismul acestuia, ridicat la rang de „dictatura” in politica redactionala, au avut ca efect, intr-o oarecare masura si „tamponarea” lui din 7 ianuarie 2015.

In ciuda faptului ca sunt un pagan, fara frica lui Dumnezeu si apolitic, niciodata nu mi-am permis sa cirtic pe oameni nici pentru credinta lor si nici pentru religia lor.

Doar pe cei contaminati cu virusul HIS (Handicap Intelectual Sever), pe pseudo-intelectuali si pe cei demagogi.

Sau pe TDM-uri (Talhari la Drumul Mare).

 Ceea nu are, absolut, nimic de a face nici cu rasa, nici cu religia si nici cu sexul.

Din contra, in timpul manifestatiilor din 10-11 ianuarie, m-am simtit solidar cu Charlie si consider ca acest lucru era de datoria oricarui cetatean francez sau strain onest (de buna credinta), care considera ca dreptul la libera exprimare este un drept fundamental al Omului, pentru care acesta, indiferent de ideile pe care le sustine,  nu poate fi sanctionat cu Pedeapsa Capitala si cu atat mai putin executat.

Dupa parerea mea, aceste manifestatii n-au atins, in realitate, obiectivul propus!

Pentru ca i-au unit pentru prima data, de aceasi parte a baricadei, dusmani (feroce!) de clasa!

Pe de o parte, Extrema dreapta (a carei prezenta nu a fost agreata la manifestatie, ceea ce este anti-democratic, pentru ca totusi ei reprezinta o forta in Franta si sunt francezi si ei chiar daca sunt nationalisti!), iar pe de alta parte, pe Extremistii islamici (fundamentalisti, radicalizati), care n-au putut decat sa admire si sa se felicite pentru victoria lor, pentru raul care au provocat (comis), familiilor nevinovate ai celor ucisi, contra libertatii de exprimare, contra celor care se opun Profetului Islamului, contra natiunii franceze, contra opiniei publice mondiale.

In sfarsit, am convingerea ferma, ca majoritatea celor care au participat la manifestatiile din 10-11 ianuarie 2015 (cca 4 milioane in Franta), desi au sustinut ca sunt Charlie,  n-au fost deloc Charlie, iar multi dintre ei, in special, oameni politici, inainte de masacrul din 7 ianuarie, ar fi facut tot ceea ce omenste era posibil pentru a-l interzice pe acesta.

In incheiere, mai mult ca sigur, Charlie va supravietui.

Pentru ca exista atat fonduri cat si desanatori-caricaturisti francezi (din generatia tanara) de mare talent.

Dar niciodata Charlie, nu va mai fi ca Charlie, inainte de 7 ianuarie 2015, fara „elefantii” sai, profesionisti de renume si de mare prestigiu, pe care i-am iubit si admirat:  Wolinski, Cabu, Honoré, Tijnus, Oncle Bernard si evident Charb….

Adio, Charlie…

NOTA AUTORULUI

Oricat de mult ne-am stradui sa fim impartiali, prin actiunile noastre lezam, sub o forma sau alta, mai mult sau mai putin, interesele unora, altora.

Cu alte cuvinte, nu putem fi pe placul tuturor.

Motiv pentru care suntem expusi, direct sau indirect, tot timpul, unor presiuni sau constrangeri sociale, politice sau economice care incearca sa ne convinga, sa renuntam la ceea ce facem.

In principiu, cand suntem implicati (angajati) trup si suflet intr-un proiect, acest lucru nu este posibil.

Din acest moment nu ne ramane decat sa traim prezentul capabil sa ne ofere experiente noi, care sa deschida orizonturi fructuoase catre frontieerele imposibilului si sa trezeasca in noi ceea ce ramane adormit si inchis, cu convingerea ferma ca intotdeauna avem o parte de raspundere in ceea ce ni se intampla si ni se pare nedrept, pentru ca noi suntem responsabili de alegerile noastre si care ne determina viitorul.

Ccum ele il conditioneaza, trebuie sa le facem pe deplin constienti, in urma carora trebuie sa acceptam consecintele lor, fara regrete sau resemnare, ci cu seninatate si umilinta!

Cred acesta ar fi fost ultimul lucru la care s-ar fi gandit Charb (inainte sa moara), dupa ce, celebra sa caricatura cu mentiunea: „ Niciun atentat inca in Franta? Mai e  timp in cursul lunii ianuarie pentru oferte….”,  in ziarul de miercuri din 7 ianuarie, a facut inconjurul lumii. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: „Dans la peau d’un homme à abattre. Testament”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44360-dans-la-peau-d-un-homme-a-abattre-testament-1.html)

Articolul cu imagini pe Investigatie Jurnalistica

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2015/01/adio-charlie.html

[2]GIGN-ul (Grupul de Interventie a Jandarmeriei Nationale) devine operational pe 1 martie 1974 ca urmare a luarii ca ostatici al echipei israeline la Jocurile Olimpice de la Munchen in 1972, cum JN creaza in 1973 ECRI (Echipa de Comando regional de Interventie) in cadrul EGM (Escadrilei Jandarmeriei Mobile) la Maisons-Alfort (regiunea pariziana). In aprilie 1974, numai la o luna de la creara lui sunt infintate doua GIGN: GIGN1 la Maisons-Alfort din ECRI care opera pe teritoriile primului celui de-al doilea, al treilea, respectiv, al saselea regiuni militare si GIGN2 constituita in cadrul EGM care opera in a parta, a cincia, respectiv, a saptea regiuni militare. Cu cartierul general, din 1983, la Satory (Versailles, regiunea pariziana) si centrul de instructie la Frileuse (Beynes), GIGN este o unitate de elita a JN (Jandarmeria Nationala franceza), specializata in operatiunile de lupta anti-terorista in orice mediu (aer, mare, uscat), in cele de eliberare a ostaticilor, in cele de transfer de « persoane sensibile », in arestari cu risc ridicat, respectiv, in revoltele din unitatile penitenciare sau centre de detentie-retentie. El intervine in general in zonele periurbane, aeroporturi, aerogari, penitenciare, deviza lui fiind : « GIGN-ul, angajat pentru viata… ». Pentru integrarea acestui corp de elita a JN candidatul trebuie fie jandarm si sa aiba mai putin de 32 de ani. Incepand cu 1 septembrie 2007 are loc o profunda reorganizare a lui in trei forte operationale, „absorbind” GSIGN (Grupul de Securitatea a Jandarmeriei Nationale) : Forta de Interventie (vechiul GIGN); Forta de Observatie-Cautare, vechiul grup de obserervatie-cautare al EPIGN (Escadrila de Parasutisti al Jandarmeriei Nationale) si Fortele de Securitate-Protectie (membrii sectiei de securitate si protectie a EPIGN si al GSPR- Grupul de Securitate al Presedentiei Republicii). GIGN dispunea de un efectiv de 420 de militari (407 in august 2009, 380 in 2008, pe cand JN apartinea Ministerului Apararii Nationale) si de un buget cca 2 milioane de euro (1,5 milioane de euro, efectiv, la care se adauga un drept de „cheltuieli de deplasare” de 0,5 milioane de euro). Ca misiuni principale ale GIGN mentionam: Piratair (deturnari de avioane), Piratmer (deturnari sau atacuri asupra navelor), Piratome (atac nuclear), Piratox (atac chimic sau biologic), Piratext (sechestrare de persoane-luare de ostatici de nationalitate franceza in afara teritoriului national). Printre alte atributii ale sale putem mentiona si: neutralizarea furibunzilor, precum si arestarea persoanelor considerate „periculoase” si inarmate. SSP (Serviciul de Securitate si Paza) asigura deasemenea protectia inaltilor functionari francezi sau straini, precum si ai diplomatilor in zonele cu risc ridicat de atac armat; Securitatea Ambasadelor si a reprezentantilor diplomatici francezi, in strainatate (Algeria, Coasta de Fildes, Haiti, Afrganistan, Pakistan, Irak, etc.); Extradarea cetatenilor francezi in strainatate; Gestioneaza crize de conflict armat in strainatate in care sunt implicati cetateni francezi, precum si alte evenimente nationale sau internationale in careinteresele Frantei sau francezilor sunt in cauza. In 2004, cu ocazia a treizeci de ani de existenta a lui, GIGN avea la activ aproape 1100 de misiuni, peste 1000 de criminali arestati sau ucisi si peste 600 de ostatici eliberati. Astazi, el a pierdut 17 militari in misiuni, dintre care 15 in cursul antrenamentelor. Mentionam aici ca antrenamentele GIGN sunt printre cele mai grele si cele mai dure luand in consideratie toate trupele de lupta (nationale si internationale) avand ca „obiect” de activitate combaterea criminalitatii (inclusiv Legiunea Straina, SWAT, etc.). El s-a remrcat in mod cu totul special in decembrie 1994, cand a intervenit pe Aeroportul International Marsilia-Marignane pentru eliberarea ostaticilor cursei Air France AF8969, luat ostatec de catre GIA (Grupul Islamist Armat). El a intrevenit in egala masura si in strainatate: in Djibuti, San Salvador, Arabia Saudita, Tara Basca spaniola, Nigeria, Insulele Comore, etc. Din 2007 el se afla sub comanda Generalului Denis Favier. Printre cele mai spectaculoase operatiuni la care a participat GIGN mentionam urmatoarele: 1) GIGN1 intrevine in mai 1974 cu ocazia unei rebeliuni la Centrul Penitenciar Fleury-Mérogis (regiunea pariziana). Interventia lui este determinanta pentru solutionarea crizei cu un minim de violenta; 2) GIGN intervine pe 3 februarie 1976 (in cooperare cu a 13-a DBLE-Semi-Brigada a Legiunii Straine, creata in 1940) intr-o operatiune de salvare la Loyada (Djibuti, pe atunci colonie franceza: Teritoriul francez al Afars si Issas) a treizeci de copii luati ostatici de catre teroristii FLCS (Frontul de Eliberare a Coastei Somaleze). Doi copii, sapte teroristi, si noua soldati somalieni sunt ucisi; 3) Intreventia in septembrie 1976 intr-o deturnare, de catre cinci teroristi croati anti-Tito, a unui avion Boeing 727 al TWA (Trans World Airlines, o companie americana veche care facea parte din „Big Four”, alaturi de celelalte trei mari companii: American Airlines, United Airlines si Eastern Air Lines), care a fuzionat cu American Airlines in aprilie 2001. Cursa asigura legatura regulata pe ruta New York-Chicago. GIGN reuseste pe calea negocierilor eliberarea a 49 de ostatici si predarea teroristilor; 4) Interventia pe 30 septembrie 1977 pe Aeroportul Orly-Vest (in cooperare cu BAG-Brigada Anti-Gang condus de catre Comisarul Robert Broussard) in deturnarea unui avion al Companiei Air Inter, Cursa 429 (Paris-Lyon) de catre un furibund Jacques Robert, care tinea ostatici 49 de persoane, (printre care si Deputatul Lucien Neuwirth si fostul Ministru, Philippe Malaud) de peste sapte ore. La asaltul GIGN, un pasager moare, alti patru sunt raniti, dintre care unul grav, iar Jacques Robert se preda, fiind ulterior, incarcerat; 5) Pregatirea unei tentative de eliberarea a functionarilor Ambasadei Frantei in San salvador, in mai 1979. Teroristii accepta sa se predea inainte de interventia armata a GIGN si sa elibereze ostaticii, insa acestia din urma, in schimb, îi elibereaza in Panama; 6) Intreventia in Arabia Saudita la Marea Moschee din Mecca, Al-Masjid al-Haram (cu mii de ostatici, care isi facveau rugaciunile in interior), intre 23 noiembrie-5 decembrie 1979, care este ocupata de catre 187 de teroristi (fundamentalisti islamici) saudieni si egipteni, studenti si studente la Universitatea islamica Médine pe 20 noiembrie, prima zi a anului 1400 al calendarului musulman. Seful teroristilor Juhaiman ibn Muhammad ibn Saif al Utaibi, era un caporal al Garzii Nationale saudiene la pensie, apartinand unei influente familii sunnite din Najd, care solicita in schimbul eliberarii ostaticilor recunoasterea lui Mohammed Ben Abdallah Al Qahtan (cumnatul lui, aflat cu el in Moschee) ca Mahdi (aducatorul dreptatrii si justitiei pe Pamant). Interventia aramata a GIGN a facut numeroase victime atat in randul teroristilor cat si in randul celor sechestrati in Moschee; 7) Interventia cu ocazia luarii de ostatici la Hotelul Fesch (Corsica, Franta), de catre un comando corsican condus de catre Marcel Lorenzoni (militant nationalist) in februarie 1980. In urma negocierilor cu GIGN teroristii se vor preda; 8) Eliberarea ostaticilor, cu o interventie-surpriza, cu ocazia deturnarii unui avion la Touquet (Le Touquet-Paris-Plage, Pas de Calais) in mai 1981. Piratul care incerca sa oblige Papa sa dezvaluie cel de-al treilea secret al Fatimei (dezvaluit pe 26 iunie 2000) este neutralizat si arestat. Cele trei revelatii (care de fapt ar fi una in trei parti) ar fi fost adresata pe 13 iulie 1917 de catre Fecioara Maria (cu numele de Notre-Dame de Fátima) catre Lúcia dos Santos si versorii ei Jacinta si Francisco Marto in micul orasel Fátima din Portugalia; 9) Arestarea unui furibund (turbat) la Chelles (Seine et Marne, regiunea pariziana) in aprilie 1982. Acesta, terorizand orasul, a tras peste 2000 de cartuse, inainte de neutralizarea lui de catre oamenii GIGN; 10) „Irlandezii din Vincennes (Vincennes, regiunea pariziana)”. Pe 9 august 1982, catre orele 13H00 are loc o fuziada (schimb de focuri) pe strada Rosiers: un om arunca o grenada in interiorul restaurantului Goldenberg, iar mai tarziu, un comando format din cinci persoane deschide focul asupra celor de pe strada. Rezultatul: sase morti si douzeci si partru de raniti. Pentru a descoperii instigatoriia cestui atac armat, Presedintele Frantei, François Mitterrand, instaleaza la Palatul Élysée o celula anti-terorista cu un consilier tehnic, pe care o pune la dispozitia lui Christian Prouteau, pe atunci patronul GIGN. Pe 29 august catre orele 21H30 militarii GIGN condusi de catre Capitanul Paul Barril iau cu asalt apartamentul din Vincennes al unui numit Michael Plunkett, banuit care ar face parte din organizatia separatista irlandeza IRA (Armate Republicana Irlandeza) si gasesc la acesta, in urma unei perchezitii « minutioase » urma de exploziv ! Irlandezul cu camarazii sai (care il frecventau) sunt arestati, inculpati si incarcerati. Dupa noua luni, la sfarsitul lunii mai 1983 sunt eliberati, probele fiind insuficiente pentru traducerea lor in fata justitiei. Aceasta interventie a GIGN a dat nastere la o serie de polemici. Se pare ca, chiar oamenii GIGN au adus explozivul cu ei, pentru ai putea inculpa pe Plunket si camarazii sai, cum « problema » trebuia « solutionata », in lipsa unor dovezi clare si certe ; 11) Arestarea lui Filipe Bidart, seful gruparii teroriste baste Iparretarrak, in februarie 1988 ; 12) Eliberarea ostaticilor detinuti in grota Ouvéa in Noua Caledonie (TOM-Teritoriu francez autonom, nemetropolitan, din Pacificul de Sud) in mai 1988. Operatiunea a fost clasata de « mare succes » in ciuda decesului a doi militari de la DGSE (Directia Generala a Securitatii Externe, un serviciu de informatii francez extern aflat sub autoritatea Ministrului Apararii, condus din 10 octombrie 2008 de catre Erard Corbin de Mangoux) si 19 separatisti Kanak (Canaques, poulatia din Noua Caledonie); 13) Membri ai GIGN, uneori sub comanda COS (Comandamentul Operatiunilor Speciale, aflat su comanda Sefului de Stat Major al Armatei) au participat la o serie operatiuni de mare succes in Bosnia-Hertegovina intre 1992-1995, in special in ceea ce priveste arestarea criminalilor de razboi; 14) Pe 26 decembrie 1994, eliberarea celor 164 de pasageri al zborului AF8969 (cursa regulata intre Paris-Alger) luati ostatici de catre 4 teroristi islamisti GIA (Grupul Islamist Armat, condus Abdul Abdallah Yahia alias “Emirul”, in varsta de 25 an, un apropiat a lui Djamel Zitouni, seful GIA) pe Aeroportul Marignane (Marsilia), avand in plan prabusierea avionului deasupra Turnului Eiffel. Avionul, un Airbus A300 cu 220 pasageri la bord, decoleaza de la Aeroportul Alger (Houari Boumedienne) pentru Paris pe 24 decembrie, insa aterizeaza la Aeroportul Marignane pentru alimentare cu carburant (la orele 03H30), unde este retinut la sol timp de doua zile de catre teroristi, pana pe 26 decembrie, cand GIGN (la orele 17H08) il va lua cu asalt (filmat integral de mai multe posturi de televiziune!) si ucide cei patru teroristi, eliberand toti pasagerii, nevatamatiTeroristii revendicau eliberarea a doi responsabili FIS (Frontul Islamic de Salvare), Abbassi Madani si Ali Belhadj incarcerati din 30 iunie 1991 in Algeria. Sechestrand avionul inca pe Aeroportul Houari Boumedienne, in urma refuzului revendicarii lor de catre autoritatile algeriene, ei executa la orele 14H00, primul pasager: un politist algerian care insotea avionul. In urma negocierilor, la Marignane sunt eliberati 63 de pasageri (femei si copii). Insa, la orele 21H30 in seara Craciunului, un angajat al Ambasadei Frantei la Alger, Yannick Beugnet este totusi executat, el fiind cea de a doua victima a acestui eveniment terorist fara precedent pana atunci. Aceasta interventie care a facut celebru GIGN in lumea intreaga, in 2010 este considerata de catre autoritati ca una dintre cele mai remarcabile reusite ale GIGN. In ciuda faptului ca in urma interventiei lor 13 pasageri si membri ai echipajului sunt raniti si noua membri ai GIGN lejer (printre care si capitanul Favier) si unul grav.

In urma acestui eveniment, Air France a suspendat zborurile sale catre Algeria pana in 2003. Astazi zborul AF8969 nu mai exista, el fiind inlocuit cu cele AF3543 si AF7667; 15) In septembrie 1995, GIGN participa alaturi de EPIGN la prinderea lui Khaled Kelkal (islamist algerian, membru GIA, considerat ca principalul responsabil de atentatele comise in Franta in vara anului 1995) in padurea Vaugneray in apropiere de Malval (Lyon, Rhône), insa majoritatea fiind tranferati intr-o alta actiune „Azalée” in Comore, este EPIGN care localizeaza si il ucide pe Kelkal pe 29 septembrie (filmata de catre televiziunea locala Lyoneza). Si aceasta „executie” a dat nastere la o serie de polemici. Dupa parerea mea, care am urmarit de aproape acest eveniment, Khaled Kelkal, nu trebia ucis! Merita mentionat aici faptul ca, contrar politistilor (functionari al Ministerului de Interne), jandarmii (pe atunci functionari Al Ministerului Apararii) au fost autorizati sa faca uzaj de arma (cu foc) chiar daca nu erau intr-o situatie de „legitima aparare”, conform Decretului din 20 mai 1903!; 16) Participarea la „Operatiunea Azalée. Este vorba de eliberarea statului african, Uniunea Comore fosta Republica Federala Islamica Comore, situata in Oceanul Idian, colonie franceza pana la obtinerea independentei pe 6 iulie 1975, ocupand Arhipelagul Comorelor, ale caror insule apartin Colectivitatii TOM franceze Mayotte. Operatiunea a avut ca scop si arestarea mercenareului Bod Denard sub autoritatea COS in septembrie-octombrie 1995; 16) Intreventia pentru arestarea unui furibund la Valaurie (Drôme) pe 23 iunie 1997, cand un membru GIGN, Jean-Louis Prianon, este ucis ; 17) Interventia, in 2005, in colaborare, cu Comandoul marin „Hubert” (creat in decembrie 1947 purtand numele locotenentului Augustin Hubert ucis in batalia din 6 iunie 1944 la Riva Bella) pe vasul „Pascal Paoli„ (dupa numele omului politic si amiral corsican Pascal Paoli) de la SNCM (Societatea Nationale Maritima „Corse-Méditerranée”), deturnat e catre sindicalistii STC (Sindicatul Muncitorilor Corsicani, fondat pe 1 mai 1984); 18) Arestarea pe 19 ianuarie 2007 a unui furibund (furios turbat), inarmat, baricadat la el acasa in Gensac-sur-Garonne (Haute Garonne). In timpul asaltului, catre orele 22H00, individul deschide focul si raneste mortal pe Maréchal des logis-chef (sergent) Frédéric Mortier 35 ans (promovat major, cel mai mare grad in corpul subofiterilor militari, post-mortem). Este vorba de cel de-al doilea membru GIGN care moare in cadrul unei operatiuni armate ; 19) Pe 11 aprile 2008, participarea la Operatiunea « Thalathine ». Este vorba de interventia GIGN pentru eliberarea ostaticilor de pe vasul de croasiera de lux « Ponant » apartinand CMA-CGM (Compagnie Maritime d’Affrètement – Compagnie Générale Maritime), al treilea armator mondial de transport maritim in containere si primul francez, rezultata din fuziunea in 1996 dintre CMA (creat in 1978) si si CGM (creat in 1975, prin fuzionarea dintre CGT-Compagnie Générale Transatlantique fondat in 1851 si MM-Messageries Maritimes in 1855), cu sediul social-administrativ la Marsilia (a se vedea pentru detalii si articolul pe aceasta problematica : „Infernul indian, un secret de stat. Sechestratii de pe vasul de croaziera Ponant”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/10/thomas-csinta-monitorul-org-pentru-ap_1867.html).

La acestea se adauga numeroase arestari ai unor teroristi (in special in tara Basca de nord din sudul Frantei al grupului IK-Iparretarrak-cei din nord, in limba basca), ai unor criminali periculosi, precum si o serie de interventii in mediul penitenciar contra rebeliunilor. Armamentul folosit de GIGN este foarte variat si de mare precizie, de ultima generatie. In general, in cazul unei misiuni „ordinare”, armamentul „de baza” se compune din pistoale (trei-patru), un MP-5 si pusti calibrul 12 (una-doua), pentru fiecare militar. Pistoalele cele mai utilizate, in functie de dificultatea misiunii, sunt: Manurhin MR-73 cu cartuse 357 Magnum de diverse lungimi al tevii (4, 5 ¼ inci, respectiv, 8 inci şi 10 inci, pentru o tragere de mare precizie); PA (Pistol Semi-automat) de talie „compacta” (in principiu Glock 19 de 9mm Para echipata cu o lampa Insight Technology M3 LED sau M6 cu laser integrat, SIG-Sauer P228, FN Five-seveN si PAMAS G1S, respectiv, G26, G27); S&W 686 GFS « Stainless » cu cartuse 357 magnum si lungimea tevii intre 4-10 inci; Sig-Sauer P228 (si P226) de 9 mm Para cu incarcatoare de 20 de cartuse; Beretta 92F ; FN Five-seveN Tactical IOM de 5,7 mm cu o lampa-sare Insight Technology M6 fixata pe sina Picatinny; GIAT PAMAS G1S de 9 mm Para (Parabellum) ; Beretta 92G ; SIG-Sauer Pro SP 2022 de 9 mm Para. In misiunile „clasice” sunt utilizate MR-73 cu teva de 4″, Glock 19 si P228. Din contra, in misiunile „kaki” (in natura) sunt preferate Glocks 17 si P226. Printre pistoalele-mitraliera mentionam: HK MP5 in versiunea A5 (selector 3-Round Burst), SD3 si K-PDW (amundoua cu selectoare SEF) cu colimatoare Aimpoint CompM2 sau EOTech 550 AA, respectiv lunete Trijicon ACOG 3,5 x 35 sau inca tip  „mini-luneta” montata lateral. Pe Modelele MP-5A5 si MP 5K PDW exista montaje SureFire ”cocking tube mount” pe extremitatea tubului cu gaz de admisie care permit fixarea laserilor L72 de culoare rosie si L75 infrarosie, precum si a lampilor Nitrolon P. Le MP-5SD6 ; FN P90 Tactical cu laser integrat si 50 de cartuse tip FN5,7 x 28mm care pot traversa si vesta anti-glont. Pustile de lupta cele mai utilizate in misiuni sunt : Remington 870 de calibru 12 Magnum cu colimator Aimpoint CompM2, Aimpoint 3000 ou EOTech 550 AA si o lampa cu laser ; Benelli M3T Super 90 de calibre 12 ; Franchi SPAS 12 Special Purpose Automatic Shotgun également de calibre 12. Pustile de asalt : HK G3 TGS de 7,62 mm echipate cu un selector de tragere tip numeric si cu MSG-90 si cu o aruncatoare de granada HK 79, respectiv un colimator Aimpoint 3000 sau 5000 cu un montaj SureFire « cocking tube mount » 490 sau 491 pentru o lampa si laser in varianta diurna ; SIG-550 si 551 SWAT cu luneta Hensoldt 6 x 42 BL, SIG-552 Commando cu un colimator Bushnell HOLOsight ; HK 33 EA2 echipata cu un HK tip A3, cu un selector 3-Round Burst avand patru pozitii si o luneta diurna Hensold 6 x 42 BL ; GIAT FAMAS F1 ; HK G36C, de calibru 5,56 OTAN. Arme de precizie : MR-73 de 8 si 10 inci, modele speciale echipate cu lunete Magnum Phantom marind de 1,5 x, produse de catre Bushnell, precum si optice 4×32 ; S&W ; Modele Accuracy cu lunete Schmidt & Bender Mk.II 3-12 × 50 si Mil-Dot : AW de 308 (7,62 mm OTAN) ; AWS de 308 cu o teava echipata cu un amortizor de zgomot ; AW SM de 338 Lapua Magnum (8,6 × 70 mm) pentru trageri intermediare cu munitie de 7,62mm -12,7mm ; Barrett M82, Barrett M95 si McMillan, cu modelele Hécate II standard si Hécate II polimer cu o luneta Scrome J10 10 × 40 Mil-Dot, pentru neutralizarea vehiculelor ne sau blindate usor. GIGN are in dotare cca 128 de astfel de arme, echipate si cu telescoape monoculare Leica Televid 77 mm (sau l’Apo-Televid 77 mm) cu mariri pana la 60 ×, un binoclu Leica Vector IV (sau infrarosii Thomson Sophie, noaptea). Echipele de tragatori de elita (compuse in general din doi militari, un observator si un tragator) dispun si de un telemetru laser Leica Rangemaster LRF 1200 dotata cu o optica de 7 × 21 mm avand o precizie de un metru (abatere) pana la o distanta de 1100 m, de o mini statie meteo Skywatch Geos 9 (anemometru cu palete-vânt, busola, higrometru, termometru, barometru, altimetru). Arme sub-letale utilizate de GIGN sunt : Pistoale cu impulsuri electrice Taser X26 in experimentare din 2003 (a se vedea si articolul autorului: “Pistoale Taser X26 cu camera video incorporatehttp://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/03/pistoale-taser-x26-cu-camera-video.html). Din 2006 GIGN dispune ca mijloace de deplasare de elicoptere armatei terestre si ale aerului pusa la dispozitia lui de catre 4e RHFS (al 4-lea Regiment de Elicoptere al Fortelor Speciale, instalata la Baza Aeriana 107 la Villacoublay (Yvelines, regiunea pariziana)

[2]RAID-ul (Cautare-Asistenta-Interventie-Disociere), este o unitate de lupta de elita, aflata sub comanda directa al Directorului General al PN franceze, avand mascota pantera, deviza „Interventie fara esec” si sediul central la Bièvre, Domeniul „Bel Air” (la 15 km sud-vest de Paris, Essonne-91, reg. pariziana). Ea a fost creata in 1985 de catre Robert Broussard (fost Comisar Sef de Politie, devenit ulterior Prefect, care a initiat lichidarea in 1979 a lui Jacques Mesrine « inamicul n°1 al poprului francez) si Ange Mancini (Ex-Director al SRJP-Serviciul Regional al Politiei Judiciare Ajaccio in 1983, Prefect al DOM francez Martinica din 18 iulie 2008, primul sef al RAID-ului, care a anihilat grupul terorist „Action Directe”  in 1897), pentru combaterea tuturor formelor de criminalite, precum si al marelui banditism, pe intreg teritoriul national. Printre misiunile sale (in special in zonele urbane de mare densitate), mentionam si protectia inaltilor functionari (demnitari) ai statului (SPHP), inclusiv al Presedintelui Republicii. Ea participa deasemenea la formarea politistilor francezi si straini in lupta antiterorista si anti-kidnapping, efectuand si investigatii, precum si testari de materiale specifice si sofisticate in profitul diferitelor servicii ale PN.  Asista, in cazul in care situatia o impune, serviciile de securitate publica si serviciile specializate in securizarea actiunilor de mare risc, in special, in escortarea detinutilor periculosi. In cazul amenintarii teroriste, nucleare, radioactive, biologice sau chimice (NRBC), ea coordoneaza actiunea de detasare centrala a interventiei tehnice (DCI), structura interministeriala. In anumite misiuni, desi RAID-ul, poate intervine pe intregul teritoriu francez, sunt preferate GIGN-Grupul de Interventie de elita a Jandarmeriei Nationale (echivalentul RAID-ului in cadrul JN, care spre deosebire de acesta, desi are aceleasi tip de misiuni, intervine in special, in zonele periurbane, aeroporturi, porturi maritime, penitenciare, etc.) sau BAC (Brigada Anti-Comando), la Paris, in special. Daca RAID si GIGN au o misiune comuna, este seful RAID-ului (sau adjunctul sau) care este responsabil cu coordonarea interventiei. Pe 1 august 2009, RAID dispunea de un buget de 2.019.669 euro, precum si de doua fonduri suplimentare, unul de 85.000 de euro (pentru achizitionare de material) si altul de 70.000 de euro (pentru formarea personalului), respectiv, de un efectiv de 168 functionari, din care trei membri (Comisari de Politie) al CCD (Corpul de Conceptie si Directie), 21 al CC (Corpul de Comanda), 119 al CEA (Corpul de Incadrare si Aplicatie) si 25 de persoane cu statut administrativ si tehnic (din care 1 psiholog si 6 medici), fiind compus dintr-o DAF-Diviziune Administrativa si Financiara ; 2 SO-Sectiuni Operationale (fiecare cu cate o specialitate); un GM-Grup Medical (compus din 6 medici anestezisti-reanimatoristi, respectiv, urgentisti) ; GF-Grup de Pregatire ai noilor recruti RAID ; un SOTI-Serviciul Operational de Tratament al Informatiei si un GN-Grup de Negociatori. Seful RAID-ului si cei doi adjuncti ai sai sunt membri ai CCD al PN. Actualul sef este Amaury de Hautecloque, in functie din 2007. Sectiunea RAID I (« de interventie ») este formata din 80 de politisti si se afla sub comanda unui Maior (Subcomisar) de Politie. Aceasta sectiune care asigura totalitatea misiunilor pe teren este impartita in patru grupe pluridisciplinare specializate in toate tipurile de lupta intalnite in practica, in tirurile de mare precizie, in scufundari subacvatice si submarine, in parasutism, in explozive, in NRBC, etc. Aceasta sectiune este insarcinata, in particular, si cu interventii dificile si riscante (arestare de raufacatori periculosi, eliberare de ostatici, deturnare de avion, etc.) dar si cu filatura si supraveghere in materie de terorism si mare banditism (crima organizata).  Sectiunea RAID II («srijin operational») aflata tot sub directia unui Subcomisar de Politie este formata din urmatoarele grupe : GTP-Grupa Tehnica si de Prospectie (specialisti de inalt nivel si armamentul lor sofisticat) ; GC-Grupul Cynofil (specializat in educatia animalelor si comportamentul lor, format din 8 dresori de caini, 3 caini de atac si 8 caini specializati in detectarea explozivelor) ; GL-Grupul Logistic ; GGCN-Grupul de Gestiune a Crizelor si de Negociere (format din 3 politisti criminologi si un psiholog) ; GA-Grupul de Armament ; GT-Standul de Tragere. Armamentul din dotarea RAID-ului este format din : revolver MR73 ; Glock 17, Glock 18, Glock 19, Glock 26 ; Beretta F-92; Heckler and Koch G36 ; Heckler & Koch MP-5k ; Heckler & Koch 53; SIG 553 SOW; FN-90 – VIP protection ; Remington M870 Police ; Bennelli Super 90 M3 ; Molot Vepr 12 ; Beretta M3P ; Franchi SPAS 15 ; Pusti de precizie PGM Ultima Ratio, 308 Winchester; Pusti de precizie cu raza mare de actiune PGM Hécate II 50 BMG ; Heckler & Koch PSG-1 ; FN Minimi ; Heckler & Koch MG3 ; Heckler & Koch 69. RAID s-a remarcat printre altele in anihilarea grupului terorist “Action Directe” in 1987; in dosarul “Human Bomb” (Eric Scmitt) la Neuilly (Paris) in 1993; in mai multe interventii contra GIA la Roubaix (Gang de Roubaix-Lille) in 1996; in arestarea fugitivului Yvan Colonna in 2003, inculpat pentru asasinarea Prefectului Claude Erignac in 1998; in arestarea unor membri-leaderi ai organizatiei teroriste ETA in 2009, respectiv, 2010, precum si in arestarea lui Jean-Pierre Treiber in 2009, considerat suspect in asasinarea lui Katia Lherbier Géeraldine Giraud. Interventiile spectaculoase ale RAID au dat insa nastere si la o serie de polemici in ceea ce priveste “impartialitatea”, precum si “corectitudinea” cu care ea executa misiunile cu care este insarcinat.


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here