Acasă Jurnalul Bucurestiului Anchete Abderrahim El-Jabri și Abdelkader Azzimani. O eroare judiciară de aproape un milion...

Abderrahim El-Jabri și Abdelkader Azzimani. O eroare judiciară de aproape un milion de euro.

366
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Thomas CSINTA

Franța (Le Parisien)

 Redactor – Corespondent (Franța)

„Te iubesc, fratele meu și sunt onorat să am un frate strălucit ca tine” !

Nota Autorului

Abderrahim El-Jabri (l’Etrangleur–strangulatorul) si Abdelkader Azzimani (Rai – pentru talentul sau de muzician) sunt 2 tineri de origine magrebina (marocana, în vârsta de 32 si 33 de ani), cunoscuti autoritatilor politienesti si judicare (în special, pentru trafic de stupefiante–cannabis). Arestati si încarcerati în detentie provizorie, cei 2 vor fi condamnati pe 23 mai 2003, în Prima instanta (de catre Juriul Popular al departamentului Hérault, de la Montpellier–prefectura  departamentului), avându-l ca Avocat general pe Michel Legrand, la 20 de ani de recluziune criminala (pedeapsa confirmata si în Apel, în 2004, de catre Juriul Popular al departamentului Pyrénées Orientales da la Perpignan–prefectura departamentului), pentru asasinarea (cu 108 lovituri de cutit) pe 21 decembrie 1997, pe un drum (poteca) de tara la o iesire din orasul Lunel (Departamentul Hérault, Regiunea Languedoc-Roussillon, astazi Occitania) a unui „dealer de stup”, Abdelaziz Jhilal (cunoscut si sub numele de „Azzouz”, în vârsta de 22 de ani), achitati, în urma revizuirii procesului lor pe 3 iulie 2014.

Conform avocatului lui Azzimani, Luc Abratkiewicz, ei  ar fi fost deja condamnati înainte de proces: „dealeri, arabi, problema de droguri si de bani, este clar, o rafuiala între bande rivale. Sustinuti de catre familiile lor, cei 2 condamnati se vor lansa într-o contra anheta judiciara, cu ajutorul Roger-Marc Moreau (un „private investigator” – detectiv privat), care s-a afirmat si în cadrul contra anchetei efectuate în dosarul criminal al gradinarului marocan Omar Raddad (în vârsta de 27 de ani în momentul crimei, aparat de catre celebru avocat Jaxques Vèrges), încarcerat din 27 iunie 1991 la Maison d’Arrêt de Grasse în detentie provizorie) si condamnat pe 2 februarie 1994 de catre Juriul Popular al departamentului Alpes Maritimes, la 18 ani de recluziune criminala pentru asasinarea pe 24 iunie 1991, a lui Ghislaine Marchal (în vârsta de 65 de ani în momentul crimei, fosta sotie a lui Jean-Pierre Marchal), care locuia în villa sa „La Chamade” de la Mougins (comună franceză din departamentul Alpes-Maritimes, în regiunea Provence-Alpes-Côte d’Azur), aflata la intersectia a 2 mari aglomeratii urbane: Cannes –Grasse–Antibes si Nisa–Côte d-Azur Métropole (a se vedea pentru detalii articolul autorului: Omar Raddad et la grâce partielle de Chirac!).

Cadavrul însângerat si descaltat al victimei, târat pe o distanta de cca 200m,  este descoperit pe 22 decembrie, în jurul orei 07h00, de catre instructor auto, care va anunta imediat Brigada de Jandarmerie din localitate. Nu peste mult timp, anchetatorii acesteia vor descoperi nu numai identitatea lui dar si vehiculul sau, un Renault 25 bej (plin de sânge si acesta), abandonat într-o parcare în cartierul vecin. Autopsia va pune în evidenta asasinarea victimei cu o rara cruzime (108 lovituri de cutit localizate în abdomen si în torace, în fata si în gât, în brate si în mâini, respecti, în coapse – între 10 si 15 lovituri). Conform depozitiilor din anturajul sau (a membrilor comunitatii musulmane – foarte importana în Lunel), victima, Abdelaziz Jhilal (Azzouz) era „un tânar familist, onest, serios, fara niciun fel de probleme cu justitia sau politia”, cu toate ca cei din urma aveau o versiune, cu totul, diferita de ceea a apropiatilor sai, pentru ca acesta figura în baza lor de date ca traficant de stupefiante (cannabis).

În sfârsit, interpelarea celor 2, Abderrahim El-Jabri si Abdelkader Azzimani are loc pe 20 aprilie 1998 de catre Brigada de Jandarmerie din Lunel, iar cei 2 vor marturisii sub presiunea psihologica a anchetatorilor ca ar fi furnizat 5 kg de shit cu câteva ore înainte de moartea acestuia, fara ca cei 2 sa fi avut de-a face cu moartea lui. Cei în cauza, nu numai ca sunt ultimii care ar fi vazut victima în viata, dar ar fi trecut si pe la locul crimei, iar conform depozitiei cumnatului lui Azzouz, acesta din urma le-ar fi fost dator si cu 45.000Ffr (cca 7.000€). În plus, Errol Fargier (un fermier, crescator de cai, în vârsta de 60 de ani), afirma ca ar fi asistat la drama (avuta loc în proximitatea proprietatii sale) în jurul orei 16h30 si îi „recunoaste” pe Abderrahim El-Jabri si Abdelkader Azzimani ca cei 2 agresori ai lui Azzouz. În ciuda faptului ca medicul legist mentioneaza în raportul sau, ca ora decesului are loc la 20h30 (cu o oarecare aproximatie), jandarmii sunt convinsi ca cei 2 sunt asasinii cautati. De altfel, în 2008, acesta se va retracta în fata lui Roger-Marc Moreau si a unei camere de televizune de la France 3: „L-am  confundat pe El Jabri cu un alt om”. Ca urmare, ei vor fi prezentati unui judecator de instructie de la TGI (Tribunalul de Înalta Instanta) Perpignan, care îi va inculpa într-un dosar infractional criminal pentru „trafic de stupefiante” si „omucidere voluntara”, dupa care îi va plasa în detentie provizorie la Cendrul de Detentie (Maison d’Arrêt) din oras.

Norocul lor consta în arestarea pe 14 martie 2011 a altor 2 suspecti în dosar, a lui Michel Boulma (un muncitor necalificat în varsta de 30 de ani din Saint-Laurent-d’Aigouze, un mic traficant de droguri, deja condamnat), precum si a lui Bouziane Helaili (Director al centrului de agrement „Léo Lagrange” din Lunel, în varsta de 32 de ani). Amprentele lor genetice (ADN) corespundeau cu cele prelevate (recuperate) de la locul crimei în cursul lunii septembrie 2010, iar acestea vor fi confruntate cu cele aflate în baza de date FNEAG (Fisierul National Automatizat al Amprentelor Genetice, creat în 1998), în prezent cu un numar de 3.482.011 de profile genetice identificate si  256.165, neidentificate. Dintre acestea, cca 84%–conservate timp de 5 ani, apartin unor persoane presupuse „nevinovate”, dar cercetate penal, iar restul de 16% – conservate   timp de 40 de ani, apartin unor persoane condamnate (definitiv).

De fapt, primul identificat este Michel Boulma, care în timpul audierii sale (asistat de avocatul sau Antony Chabert) va face „dezvaluiri” complete în legatura cu asasinat, în care recunoaste prezenta sa la locul crimei, dar îl desemneaza ca asasin  pe Bouziane Helaili, „mai presus de orice îndoiala” (casatorit si el, tatal a 2 copii,  aparat de Iris Christol), director al centrului de agrement „Léo Lagrange” din Lunel dar si asistent social (ocupându-se atunci, printre altele si de copii unui condamnat), care cu ocazia funeraliilor victimei a adresat familiei acestuia si „sincere condoleante”. Cu alte cuvinte, Boulma, ar fi aplicat o serie de lovituri de cutit pe corpul victimei, pe picioare, brate, în abdomen (dar, neletale), în schimb, cele mortale i-ar fi fost aplicate de catre Helaili, în gât, în torace si în cap. Din contra, cei 2 recunosc ca ar fi actionat de comun acord si nu-i cunosc pe cei 2 condamnati, El-Jabri si Abdelkader. Dupa ce l-au ucis pe Azzouz, ei se vor debarasa de corpul acestuia, dupa care vor dispare de la locul faptei cu vehiculul victimei, un Renault 25 (si cu cele 5kg de cocaina la bordul acestuia), pe care îl vor abandona într-o parcare în localitatea vecina.

Cu acest „element nou”, în aprilie 2011, Ministrul Justitiei, Michel Mercier (n.1947, în functie între 2010–2012) sesizeaza CRCP (Comisia de Revizuire a Condamnarilor Penale), în fata careia, cei 2 condamnati, se vor prezenta pe 18 iunie 2012, iar El Jabri (n° de detinut 25977, aparat de avocatul Luc Abratkiewicz), singurul care mai era încarcerat, este pus îl libertate conditionata sub control judiciar, dupa 13 ani de detentie criminala. De altfel, Avocatul general (reprezentând Ministerul Public), Valdès Boulouque, va solicitata, implicit, trimiterea dosarului „Lunel” în fata Curtii de Revizuire (a condamnarilor penale). Între timp, tatal sau a murit, femeia, care trebuia sa-i devina sotie, l-a parasit, iar casa lui a fost vânduta.

Complicele”, sau Azzimani (aparat de avocatul Jean-Marc Darrigade), a fost eliberat conditionat (sub control  judiciar) cu cca 2 ani mai devreme (dupa cca 11 ani si jumatate de detentie), având în vedere faptul ca justitia a fost mai indulgenta cu acesta, tinând cont, mai ales, de trecutul sau de delincvent mai „marunt”. De altfel, cei 2 fiind condamnati la 20 de ani recluziune criminala, fara perioada de siguranta, ei ar fi fost „conditionabili” le executarea a ½ din pedeapsa, din care erau deductibile „gratiile” închisorii pentru buna purtare (3 luni în primul an si apoi 2 luni, în fiecare ani – daca erau, „primari”, adica condamnati pentru prima oara), dar fiind considerati „recidivsti” (în materie de trafic de stupefiante), liberarea lor conditionata a fost aprobata mai târziu (la efectuarea a 2/3 din pedeapsa, procedura, clasica, generala).

În sfârsit, în urma audientei din 18 iunie 2012, Curtea de Revizuire anuleaza condamnarile celor 2 pe 15 mai 2013. Pentru achitarea lor însa, trebuie asteptat pâna pe 3 iulie 2014, când Juriul Popular al departamentului Gard de la Nîmes (prefectura departamentului) va anunta în verdictul sau nevinovatia lor, dupa ce, Abdelkader Azzimani si Abderrahim El Jabri au efectuat, deja, pe nedrept, 11 ani si jumatate, respectiv, 13 ani de detentie criminala. Ei vor fi îndemnizati pentru prejudiciul moral si material suferint în mediul carceral, cu 968.424, 57€ în total, în loc 6.129.000€ pe care i-au reclamat Statulului.

Detaliat.

Abdelkader Azzimani obtine suma de 480.000€ ca despagubire pentru prejudiciul moral suferit în 11 ani si 7 luni de detentie criminala, la care s-a adaugat suma de 887,53€ pentru prejudiciul material si o indemnizatie suplimentara de 2.000 €. Abderrahim El Jabri, pentru cei 13 ani de detentie criminala, ca si Azzimani, va fi despagubit pentru prejudiciul moral suferit cu aceasi suma, 480.000€, la care s-a adaugat prejudiciul material în valoare de 3.537,04€ si aceasi indemnizatie suplimentara de 2.000€. În contextul în care Abdelkader Azzimani solicita suma de 2,945M€, iar Abderrahim El Jabri,  suma de 3,184M€. Conform avocatului familiei Jhilal (Bruno Ferri), probabil ca daca la începutul anchetei jandarmii ar fi tinut cont de faptul ca sotia victimei avea o datorie de bani (importanta) fata de un „oarecare, Bouziane” si  ar fi exploatat aceasta pista, El-Jabri si Abdelkader, n-ar fi  fost încarcerati si nici condamnat pe nedrept. Ceea ce, evident, ar fi putut evita aceasta eroare judiciara.

Merita sa mentionez aici si faptul ca exista în acest doar în permanenta o îndoiala (ceea ce n-a fost benefica, din pacate, inculpatilor, asa cum era normal), motiv pentru care cei 2 in cauza nici n-au fost condamnati „decât” la 20 de ani recluziune criminala, fara perioada de siguranta. Ori, în cazul unei certitudini, având în vedere bestialitatea cu care a fost ucis Azzouz, cei 2 ar fi fost sanctionati cu pedepsa de 30 ani de recluziune criminala (cu o perioada de siguranta de 2/3 din pedeapsa), maxima în executare.

Subliniez si faptul si ca în raport cu ceilalti 2 predecesori ai lor, Loic Sécher (cel de-al 7-le acitat) si Marc Machin (cel de-al 8-lea achitat), încarcerati putin peste 7 ani, respectiv, 6 ani si care au fost despagubiti cu sumele de 797.532€, respectiv, 663.320€,  Abdelrrahim El Jabri si Abdelkader Azzimani, au obtinut un „scor” mult mai prost. De ce, oare? Pentru ca erau arabi – marocani si nu francezi ca Sécher si Machin? Sau, pur si simplu pentru faptul ca ei erau clasati de catre autoritatile judiciare ca „traficanti” de droguri recidivisti. Cu toate ca, asa cum am aratat, nici Marc Machin n-a fost nici el, nici înger si nici „copil de suflet”. În plus, nici familiile celor doi n-au fost despagubite financiar (cum a fost în cazul lui Loïc Sécher si Marc Machin), pentru ca „acestea n-au putut justifica acest lucru”! (A se vedea pentru detalii articolul autorului: Thomas CSINTA: Lunel).

Desigur, desi sumele reclamate de catre cei 2 achitati sunt mult mai mari decât cele atribuite de Statul francez, totusi daca tinem cont de faptul ca, în medie exista cca 130–150 de cereri de despagubiri anual în Métropole du Grand Paris (si cca 500–600, anual, la nivel national) cu sume alocate lunar (în medie) cuprinse între 2000–2500€  (exista surse judiciare care indica si 130– 140€/zi, în multe cazuri), Loïc Sécher, ca de altfel si Marc Machin au fost mai mult decât bine „remunerati” în timpul detentiilor lor. În principiu, din numarul total de revizuri de procese anual, cca 70 – 75 ajung în fata CRCP, restul fiind respinse „justificat”.

Din contra, daca tinem cont de faptul ca în dosarul Adidas, omul de afaceri Bernard Tapie (fost patron al clubului de fotbal Olympique de Marseille, deputat francez/2 ianuarie 1989–26 décembre 1992 si 22 aprilie 1993–5 septembrie 1996, european/19 iulie 1994–4 februarie 1997 si Consilier general al departamentului Bouches du Rhône/1994–1995, respectiv, Ministru al Orasului/26 decembrie 1992–28 martie 1993, în Guvernul Pierre Beregovoy/1925–1993, în perioada 2 aprilie 1992 – 29 martie 1993), un apropiat al presedintelui Nicolas Sarkozy (n.1955, în functie 2007 – 2012), în cadrul unui litigiu cu banca Crédit Lyonnais, a fost despagubit de catre un Tribunal de Arbitraj (constituit de catre Christine Lagarde (n.1956, directoarea generala a FMI–Fondul Monetar International din 5 iulie 2011) cu suma de 240M€ ca „daune materiale” (lipsa de câstig) si cu suma de 45M€ cu titlul de „prejudiciu moral”, atunci putem considera ca sumele alocate de justitia franceza celor achitati în urma revizuirii proceselor lor sunt adevarata „mizerie” si generatoare a unei imense injustitii.

BIBLIOGRAFIE

INVESTIGAȚIE JURNALISTICĂ

Thomas CSINTA: LUNEL

Revizuirea condamnărilor penale în cadrul Justiției franceze și marile sale erori judiciare, oficiale și oficioase, în procedura criminală (Subiect de teză de doctorat în matematici aplicate în științe sociale, bazat pe teoria abstractă a categoriilor, a teoriei grafurilor și a topologiei rețelelor). Partea I

Teză de doctorat în MASS – Matematici Aplicate în Științe Sociale, bazată pe teoria abstractă a categoriilor, a teoriei grafurilor și a topologiei rețelelor. Studiul socio – matematic al erorilor judiciare în Franța. (Thèse de doctorat en MASS – Mathématiques appliquées aux sciences sociales), basée sur la théorie des catégories abstraites, la théorie des graphes et la topologie des réseaux. L’étude socio-mathématique des erreurs judiciaires en France)

Podul „blestemat” cu un epilog fără sfârșit. Investigații aprofundate. (Corespondență de la Curtea de revizuire a condamnărilor penale)

Repararea erorilor judiciare în Franţa și responsabilizarea magistraţilor! (Thomas CSINTA – Corespondență din Franța)

 


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Specify Facebook App ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Facebook Login to work

Specify LinkedIn Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for LinkedIn Login to work

Specify Google Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Google Login to work

Specify Vkontakte Application ID and Secret Key in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Vkontakte Login to work

Please enter your comment!
Please enter your name here