Acasă Jurnalul Bucurestiului Religie Buna Ziua Iasi : Reportaj marca BZI! Amintirile din casele bunicilor!

Buna Ziua Iasi : Reportaj marca BZI! Amintirile din casele bunicilor!

253
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 Fenomenul straniu care a cuprins satele din Iasi. Asa arata acum locurile in care au copilarit milioane de copii

Case parasite Bivolari

• In fiecare zi batranii mor, iar in urma lor raman casele parasite • In multe comune din Iasi imaginile sunt mai mult decat dureroase • Case neingrijite, geamuri sparte si usi deschise, atat a ramas in urma celor care pana nu demult erau tineri si isi doreau sa faca tot mai mult  

Iasi, inceput de primavara… Un aer cald bantuie pe alocuri, iar vantul parca incearca din rasputeri sa alunge norii. Iti faci timp sa pleci dintre blocuri si ajungi la cativa kilometri de Targ. Privesti in jur si vezi doar cateva ruine. Sunt ruinele lor, ruinele batranilor care au plecat intr-o alta lume. E greu sa intelegi de ce… Asta este soarta omului, dar de ce? Am plecat la pas printre cateva case si am ajuns spre nicaieri.

Popricani, Probota, Trifesti, Roscani, Bivolari, peste tot la fel. Urme grele ale trecutului si cateva cruci in cimitir care amintesc de batranii satului. E greu sa privesti spre o casa cu peretii reci, crapati si cu varul sarit pe alocuri. E greu sa nu vezi fum pe horn iesind, e greu sa nu vezi un batranel care sa priveasca peste gard cu ochii in lacrimi asteptand pe cineva care sa-i treaca pragul. Am cautat cativa batrani cu care sa vorbesc… Sunt rari, povestile sunt rare, totul devine rar.

Undeva prin Bivolari am gasit o femeie, de vreo 80 de ani, pe nume Maria. Am salutat-o, iar ea a dat din cap zambind. Am intrebat-o ce s-a intamplat de sunt atatea case goale. Zambetul i-a disparut si mi-a raspuns sec: “S-au dus mama, s-au dus”. A inceput sa-mi povesteasca de ce s-a ajuns aici. “O parte la groapa, alta parte in strainatate. Ce sa faca aici…Noi am prins alte timpuri, nu am iesit din sat. Tinerii au plecat si nu s-au mai intors. Mosnegii si babele sunt in deal. Casele sunt goale. Cine sa se mai intoarca? Cand aveam vreo 10 ani era plin satul, nu vedeai un geam crapat la o casa. Era altceva….Acum numeri pe degete unde mai sta cineva”, a spus batrana. I-am multumit si i-am strans mana trecuta de vreme. A zambit din nou si mi-a urat sanatate. Am plecat, dar mi-am intors privirea catre ea pentru putin timp. Se uita dupa mine nedumerita.

Citeste si: Inger cu chip de bunic! In fata acestui batran din Iasi toti ar trebui sa-si plece capul! Putini ar fi facut asa ceva pentru un copil uitat de parinti! FOTO, VIDEO

“Nici batranii nu erau cum suntem noi”

Am intrat pe cateva drumuri, dar imaginile erau aceleasi. Case parasite peste tot. Am gasit prin Trifesti o casa batraneasca, iar pe prispa era un batranel. L-am strigat si s-a ridicat cat de repede a putut si a venit la poarta. A intins mana dreapta catre mine si mi-a spus: “Sa traiesti baiete!”. L-am salutat si l-am intrebat ce face. “Pe langa casa, cu batranetea. Ce v-aduce pe la noi?”. Putin neincrezator, se uita ba in stanga, ba in dreapta, sa vada cine mai e prin drum. L-am intrebat care-i treaba si l-am intrebat de vecini si, bineinteles, de casele parasite. M-a mirat putin inca de cand a inceput sa-mi povesteasca. Explicatiile sale erau parca trase la indigo cu cele ale batranei din Bivolari. Mi-am dat repede seama ca, de fapt, batranii traiesc aceeasi poveste, indiferent unde s-ar afla. Cam toate povestile spuse de bunici incep la fel… “Cand eram copil nu era asa. Nici batranii nu erau cum suntem noi. Cred ca trec zile intregi cand nu ma vad cu nimeni. Stau intre doua case in care nu mai sta nimeni. Au murit de cativa ani…Eu am ramas fara baba, iar vecinii sunt la groapa demult. Ce poti sa mai faci? Astepti moartea”, a spus mos Gheorghe. L-am ascultat cateva minute, apoi am plecat, am plecat in cautarea altor povesti. Dupa cum spuneam mai sus, toate seamana, mai putin personajele.

Citeste si: Dor de gustul copilariei! Capsuni ca in gradina bunicilor, livrate la usa casei tale! Doi ieseni au dat o noua forma comertului si au succes! FOTO

Nici cimitirul nu mai este la fel

Nu este nimic exagerat daca spun ca batranii dispar. Intr-un sat cu cateva zeci de case, ii numeri pe degete pe cei care au trecut de 70 de ani. Oamenii traiesc mai putin, iar asta se vede mai ales la sat. Comunele din judet, aflate la distanta mare de municipiul Iasi se depopuleaza pe zi ce trece. Cei care pleaca nu se mai intorc, iar cei care raman mor si lasa totul in urma. Nici cimitirele nu mai sunt ce-au fost. Asta a spus o batranica din Popricani. Mi-a povestit ca “omul e facut sa se duca pe lumea cealalta si sa lase ceva in urma”, dar tot ea a spus ca “degeaba lasa, daca nu are cine se bucura de ce a lasat”. “Noi suntem ce am mai ramas…Ne ducem pe rand. Blestemati sunt anii batranetii, sa stiti. Am fost opt frati acasa…am plecat care si pe unde am putut. Eu am ramas aici, langa casa parinteasca. Cand eram copii, mergeam pe la babe si pe la mosnegi, erau alte vremuri. Nu credeam niciodata ca ajung anii astia. Cand esti tanar, nu te gandesti cum ajungi. Pe vremuri si cimitirul era altfel. Femeile aranjau mormintele ca straturile din gradina, nu vedeai un fir de iarba, nu vedeai o buruiana. Acum, casele au ramas parasite si mormintele la fel. Stiu eu cateva morminte la care nu s-a mai aprins o lumanare de ani intregi. Nu mai are cine. Parintele ii mai pomeneste pe cei de care nu mai are nimeni grija”, a spus femeia.

Citeste si: Dor de bunici! Batranii au fost uitati, dar obiceiurile au ramas si aprind amintiri vesnice! Ei sunt oamenii de care toti trebuie sa fim mandri! FOTO,VIDEO

Trecand peste melancolie si peste dor, ajungi sa crezi ca in curand, atat batranii, cat si satele mor. Natalitatea este in scadere, iar mortalitatea creste. Sute de case batranesti au fost scoase la vanzare, iar pretul este de nimic. Oricum nimeni nu are vreun motiv sa se mute intr-un astfel de sat. Doar o minune ar face ca satele din Iasi sa renasca…


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here