Acasă Jurnalul Bucurestiului Evenimente Ce n-a auzit nici Festivalul “Enescu”

Ce n-a auzit nici Festivalul “Enescu”

230
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Există o vorbă: “Vino şi ai să vezi, ce n-a văzut nici Parisul”. Acum vă spun: am fost şi am văzut ce nu a văzut şi auzit nici Festivalul “Enescu”. Ce n-a văzut? Ce n-a auzit? Ave Maria, interpretată de mezzosoprana Maria Jinga, Gheorhe Zamfir şi Corul Accoustic. Piesa este compusă de Gheorghe Zamfir şi este tulburătoare, o rugă de o intensitate sfâşietoare, profund înălţătoare, ce poate sta alături de marile piese divine create de Bach, Haendel, Mozart sau chiar Ave Maria de Shubert, pe care, tot în acelaşi concert, au interperetat-o Gheorghe Zamfir şi Corul Accoustic.

Este vorba de concertul de deschidere a Festivalului Internaţional de Nai “Gheorghe Zzamfir 50,festival de nai,lautarii din chisinau,amfir”, ediţia 2015, ce se desfăşoară în aceste zile în oraşul Găeşti, situat între Bucureşti şi Piteşti, locul de naştere al fericitului naist român.

Sătul să mai aştepte un semn din partea organizatorilor Festivalului “Enescu”, care de 20 de ani, inclusiv în “era Holender”, nu l-au sunat niciodată să-l invite să cânte pe scenele Festivalului, nici să primească de la vreo instituţie a statului un sprijin pentru refacerea fantasticei Orchestre Naţionale de Folclor, Gheorghe Zamfir a procedat americăneşte, aşa cum procedează acolo marii artişti. Cunosc bine bucătăria unora, ca Michael Jackson, Madonna, Beyoncé, Lady Gaga şi mai ales a supramogulilor Jay-Z şi Kanye West, cu care au colaborat şi Indiggo Twins: singuri fac totul, au trupe, au fundaţii, au societăţi, au orchestre, au transporturi, organizare, reţea media, tot ce înseamnă un spectacol, organizarea, promovarea şi deplasarea lui. Artistul este stăpânul absolut, complet liber, fără să depindă de nimeni, realizându-şi sigur, cu echipa pe care o alege, toate proiectele şi visele.

Şi Gheorghe Zamfir a procedat la fel. Şi-a făcut o orchestră simfonică numită “Zamfir 50”, cifră care marchează 50 de ani de activitate scenică, având ca membri muzicieni profesionişti din orchestrele Operei Române şi orchestra Radio. Orchestra e condusă de Daniel Jinga, dirijor al Operei Române, care a format şi Corul Accoustic, cu sonorităţi de “madrigal”, şi el integrat în structura concertelor lui Zamfir. Apoi are o Fundaţie, un departament de producţie, un staff care se ocupă de transport şi media, dar are mai ales are un orăşel întreg, Găieşti, cu 13 mii de locuitori, care îl iubesc, îl venerează, de la poliţistul din sat până la Bulu (poate veţi afla cine e Bulu), adică îi dăruiesc ceea ce oficialii nu-i pot dărui niciodată, acea căldură necesară, care îi justifică viaţa şi munca. Dovadă zeci de sponsori care şi-au dat mâna să ajute la existenţa acestui Festival de Nai, mândria românilor din Găeşti şi din toată ţara, prin televiziunile prezente la deschidere. Dovadă şi cozile de după concert, când zeci de oameni au stat la rând să facă o poză cu Gheorghe Zamfir. Iar el acceptă cu braţele deschise, toată fiinţa îi este numai un zâmbet, îi face plăcere să aducă bucurie oamenilor. Iar eu mă bucur pentru Zamfir, care nu-şi mai face iluzii în privinţa recunoaşterii sale de către vremelnicii diriguitori ai puterii şi culturii, el are publicul său, are valoarea pe care o merită, bine consolidată în inima a milioane de oameni.

Cum s-a văzut şi aici, la Găeşti, unde a realizat un festival cum nu mai e altul pe pământ, cu participarea unor interpreţi străini, precum doi dintre elevii săi ajunşi renumiţi în Germania şi Turcia. Un loc deosebit în Festival l-a ocupat şi orchestra „Lăutarii” din Chişinău, condusă de Nicolae Botgros, un faimos artist moldav, care, în tandem cu Gheorghe Zamfir, vor face minuni, nu mă îndoiesc, în Parcul Central al oraşului. Abia aştept să particip şi la acest concert din Central Park de Găieşti.

Acest original festival e un mare eveniment, creat, evident, ca o replică de mândrie naţională dată unor diriguitori miopi de la Bucureşti, în primul rând holenderilor care au ignorat sistematic dreptul românilor, care plătesc din taxele lor Festivalul “Enescu”, de a-l avea pe scenele lui pe acest muzician ales, Gheorghe Zamfir, care, pe de o parte, reprezintă ideal seva folclorului românesc, este cel mai bun interpret al ei, iar, pe de altă parte, este un compozitor şi solist ales de muzică simfonică, realizând creaţii încă nemaiauzite pe pământ, cum sunt concertele sale pentru nai şi orgă. În special muzica religioasă compusă de Gheorghe Zamfir pentru nai şi orgă este unică.

Am renunţat la concertele prăfuite ale Festivalului “Enescu” pentru a merge la Găieşti şi a vedea la lucru pe cel mai complet muzician pe care îl are în prezent România. Şi nu mi-a părut rău că nu i-am mai ascultat încă o dată pe Temirkanov şi orchestra din Sankt Petersburg, dimpotrivă, am fost fericit să mă întâlnesc din nou cu naistul şi compozitorul Gheorghe Zamfir, care, acompaniat de orchestra “Zamfir 50”, a cântat piese celebre de Weber, Schubert, Puccini, Grigoraş Dinicu, inclusiv câteva fantastice piese de folclor, piese de întemeiere, cum ar fi Ciuleandra şi Ciocârlia, într-un aranjament orchestral insolit, în care a fost inclus şi Corul Accoustic.

Ceea ce nu se poate vedea şi auzi la Festivalul „Enescu”, la nici un festival, am auzit aici, la Găeşti, pe scena frumoasei Case de cultură a oraşului. Dar aşa ceva nu se vede şi nu se aude nici în America! De ce? Fiindcă nu există o receptare pe măsură. Deşi nu mă îndoiesc că publicul afro-american nu ar fi receptiv la o sârbă cântată la nai de Zamfir. Şi nu cred că există loc pe pământ, unde a cântat, să nu scoale publicul în picioare! Iar aici, la Găeşti, publicul este fantastic. Faţa de invazia de melomaci de la Festivalul “Enescu”, aici am descoperit un public curat, entuziast, care înţelege bine ce se cântă, care a primit cu aplauze în picioare fiecare piesă interpretată de Zamfir şi ceilalţi artişti.

Sigur, nu s-a cântat Mahler, nici Bruckner, fiindcă românii nu au nici o aderenţă la astfel de compozitori, cum se vede din plin şi la Festivalul “Enescu”, dimpotrivă, au fost ales piese accesibile, precum valsuri de Strauss şi Şostakovici, arii din opere, ca Habanera din Carmen de Bizet, cântate în mare stil de Opera House de Maria Jinga, o solistă cu o prezenţă scenică seducătoare. Nu mai vorbesc de Nessun Dorma cântată la nai de Zamfir! Magnific! Piese una şi una, care îţi merg direct la suflet. O muzică aleasă, pentru un public doritor de altceva, de ridicarea sa la o condiţie cu adevărat umană, fiindcă este o condiţie spirituală.

Nota cu precădere a muzicii populare româneşti este “iuţirea de sine”, acel vertij ameţitor, pe care Zamfir îl restituie în mod genial. Nu cunosc un alt interpret care să dea glas mai viu acestui stil vioi, neaoş, pur românesc. Piesele iuţi cântate de el nu au egal. Iar publicul reacţionează frenetic, imediat. Trăirile ameţitoare ale lui Zamfir devin trăirile acestui public pe care el îl formează, îl plămădeşte ce pe un aluat divin. Zamfir face cu adevărat şcoală, educaţie, prin concertele sale. De pildă, în timp ce cânta Ciocârlia, într-un moment de cadenţă, s-a oprit şi a rostit legenda Ciocârliei, dar nu aşa cum o ştim de la Alecsandri, ci o variantă a ei, ţărănească, a frumoasei fete care refuză orice peţitor, fiindcă vrea să-şi dăruiască inima soarelui, ea pleacă spre soare, dar mama ei o blestemă, fiindcă a lăsat-o singură, şi fata ei cade din înălţimi, se transformă în ciocârlie, care şi azi se zbate să ajungă la soare. Face mereu acest drum între cer şi pământ, într-un vertij ameţitor. În acest fel, concertele lui Zamfir se transformă în nişte şezători sui-generis, din care şi copiii au de învăţat ceva folositor.

George Enescu a ştiut că iuţirea de sine este esenţa folclorului românesc şi a compus Rapsodiile, cu care a cucerit lumea, fiindcă ele au ceea nu mai are nimeni, această notă cu precădere, iuţirea de sine.

Şi Suita nr. 2, şi Impresii din copilărie, şi părţi din Simfonii sau din Sonatele pentru pian şi vioară, şi Uvertura de concert, o piesă de maturitate, conţin acest şuvoi profund românesc, pe care el îl asociază altei dimensiuni profunde, isihasmul. Între George Enescu şi Gheorghe Zamfir există multe similitudini. Le vom prezenta şi analiza cu alt prilej.

 

Grid Modorcea


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Specify Facebook App ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Facebook Login to work

Specify LinkedIn Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for LinkedIn Login to work

Specify Google Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Google Login to work

Specify Vkontakte Application ID and Secret Key in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Vkontakte Login to work

Please enter your comment!
Please enter your name here